luni, 24 iunie 2013

Documente declasificate recent de guvernul britanic...




Documentele declasificate recent de guvernul britanic prezinta mii de pagini despre observatii OZN.

Minsterul Apararii din Marea Britanie a publicat un raport secret privind fenomenul OZN. Decizia vine dupa 5 ani in care autoritatile au inceput sa declasifice toate dosarele care trateaza acest subiect.

Potrivit The Sun, proiectul OZN al Ministerului Apararii a inceput sa fie declasificat in decembrie 2009.

In urma inmultirii numarului de OZN-uri observate, autoritatile britanice au inceput sa se confrunte cu tot mai multe solicitari care invoca dreptul la libera informare.

Potrivit acestui raport declasificat, scrie The Sun, Ministerul Apararii musamaliza orice document care atesta obervatii legate de OZN-uri si extraterestri.

In acest sens, daca cineva trimitea autoritatilor dovezi ale existentei acestui fenomen, fotografiile sau inregistrarile ajungeau direct la cosul de gunoi.

Vineri, ultima parte a acestor adevarate "Dosare X" a fost facuta publica. Este vorba de 25 de dosare, care contin peste 4.400 de pagini relatand incidente bizare din perioada 2007-2009.

Desigur, multe din OZN-uri s-au dovedit a fi baloane meteorologice sau avioane. Sunt insa si experiente inexplicabile.




Unul din cele mai interesante cazuri este cel care a avut loc in 2007, langa Cardiff. “Martorul spune ca a vazut nave spatiale, apoi una din ele i-a rapit cainele, masina si cortul in care campasera”, scrie The Sun, citand un fragment din raport. In 2008, o femeie a declarat ca in gradina ei a vazut “doua sfere portocalii”.

Acelasi raport demonstreaza ca oameni de stiinta angajati de guvernul britanic faceau cercetari in domeniul tehnologiilor “anti-gravitatie”, pentru a vedea daca aceste aparate pot exista cu adevarat.

Fostele "Dosare X" vor fi transferate acum in Arhivele Nationale si contin in total peste 50.000 de pagini. Dosarele contin de asemenea rapoarte privind anchete militare despre OZN-uri si cazuri in care aceste obiecte au aparut pe radare.



Puterea rugăciunii !

„De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă,
 să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea.” (Marcu 11:24)

„Dacă doi dintre voi se voi învoi pe pământ asupra oricărui lucru,
orice ar cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 18:19 ).

Unul din principalele motive pentru care atât de mulţi oameni par să-şi fi pierdut încrederea în rugăciune (ajungând să creadă că „Dumnezeu nu îi ascultă, pentru că sunt păcătoşi”) este cel al lipsei de cunoaştere.
Câţi dintre aceşti oameni, care se grăbesc să-şi piardă speranţa şi să se auto-condamne pentru întreaga viaţă, îşi pun măcar câteva întrebări despre ce înseamnă rugăciunea?
„Ce se întâmplă, în interior, cu persoana care se roagă?”“Ce anume face ca o rugăciune să fie puternică?”, „Şi, oare, rugăciunea rostită în comun are o eficienţă mai mare decât rugăciunea individuală? - iată numai câteva din întrebările care ne pot conduce mai aproape de esenţa rugăciunii.
  •  Rugăciunea călugărilor tibetani
În cartea sa, „Efectul Isaia”, Greg Braden descrie modul în care a descoperit tradiţiile de rugăciune ale călugărilor tibetaniîntr-o mănăstire din munţii îndepărtaţi ai Tibetului de vest. Întreaga povestire este presărată cu observaţii fine, fiind de fapt o dezvăluire treptată a unei lumi cu totul şi cu totul fascinante – „o fotografie vie” a tradiţiilor tibetane din timpuri străvechi. Călătoria culminează cu momentul întâlnirii pelerinilor cu abatele mănăstirii(conducătorul spiritual al acelei grupări de călugări), care este întrebat de Greg Braden:
 “Atunci când suntem martorii exprimărilor exterioare ale rugăciunilor făcute în temple, care este rezultatul? Unde îi duc rugăciunile, pe cei care le fac?”
Iar abatele, prin călugărul-ucenic Xjinla, care traducea dialogul, răspunde:
 «„Sentiment!” spuse Xjinla. Abatele spune că scopul fiecărei rugăciuni este de a atinge un sentiment”. Abatele dădea din cap a aprobare, ca şi când ar fi înţeles traducerea lui Xjinla. „Gesturile exterioare pe care le vedeţi sunt o succesiune de mişcări şi de sunete necesare pentru a dobândi sentimentul” continuă Xjinla. „Ele au fost folosite de strămoşii noştri, timp de secole.”Abatele ne spunea că  sentimentul e mai mult decât un simplu factor al rugăciunii. El a subliniat că, de fapt, sentimentul este chiar scopul rugăciunii!»
Aşadar, tradiţiile străvechi sugerează că efectul rugăciunii provine din altceva decât din cuvintele rugăciunilor în sine.
Esenţa este dată de sentiment, de trăire, ceea ce ne conduce la ideea că un om care se roagă pentru vindecarea sa sufletească sau trupească, va vedea eficienţa rugăciunii saleatunci când va trăi sentimentul de a fi vindecat, atunci când se va vedea pe sine însuşi ajuns în starea de “a fi sănătos”.
În acest context, dobândesc mai mult sens cuvintele pe care le-am întâlnit cu ceva timp în urmă în cartea “Jocul vieţii şi cum să-l joci”, scrisă de Florence Skovel Shinn:
 “Omul nu poate fi decât numai ceea ce vede el însuşi că este şi poate atinge numai ceea ce el însuşi se vede atingând”.
  •  Taina morţii şi a învierii
Dar ce se întâmplă atunci când, căzut fiind, nu poţi să trăieşti acel sentiment al vindecării, pentru că este prea departe de ceea ce conştiinţa ta poate să cuprindă în acel moment? Este o nuanţă fină aici. Unei fiinţe care a experimentat până în acel moment starea de boală, de griji, de împovărare i se cere să trăiască un sentiment cu totul şi cu totul nou şi care, în aparenţă, nu are legătură cu realitatea ei prezentă. Ea nici nu mai ştie cum este să se simtă sănătoasă, a pierdut demult bucuria acelei trăiri, sau poate chiar nu a avut-o niciodată.
De fapt, în acest punct experimentăm taina morţii şi a învierii – punctul în care omul este chemat să renunţe la vechi şi să moară (a „trece dincolo” de gândurile, convingerile şi trăirile prin care şi-a creat „realitatea de până atunci”), şi să trăiască propria sa înviere (accederea la o nouă realitate, care începe să fie conturată odată cu extinderea propriei conştiinţe).
În profunzime, toată această schimbare lăuntrică are la bază simplul fapt de A ALEGE ce vrei să fii“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide”.
Realitatea lumii noastre este „casa” mai multor rezultate posibile, în funcţie de condiţiile pe care le creăm în vieţile noastre. În loc să ne creăm realitatea, poate că ar fi mai potrivit să spunem că noi creăm condiţiile prin care atragem în prezent un anumit rezultat din viitor, deja existent ca alternativă.
De exemplu, dacă alegem iertarea, compasiunea şi pacea, atragem variante de viitor care reflectă aceste virtuţi.
  •  Puterea de a trăi un nou sentiment
Aşadar, punctul-cheie al rugăciunii trăite este capacitatea noastră de a ne schimba direcţia spre care ne concentrăm atenţia.
Dacă vrem să ne concentrăm în continuare pe boală, atunci ne vom ruga simţindu-ne bolnavi(cu sentimentul puternic că realitatea noastră este acea boală) şi vom rămâne în lumea pe care am ales-o; dacă vrem să ne concentrăm pe starea de „a fi sănătoşi”, atunci ne vom ruga trăind sentimentul şi bucuria vindecării, şi, prin aceasta, alegem un nou curs al evenimentelorîn vreme ce, simultan, eliminăm un curs existent al evenimentelor, care nu ne mai este de folos.
Deci, decât să ne rugăm simţindu-ne lipsiţi de putere într-o situaţie dată – „Doamne, te rog, vindecă-mă de această boală” – putem experimenta un nou mod de a ne ruga, prin care să aducem în noi sentimentul că suntem deja sănătoşi şi că participăm, în această stare, la întreaga Lucrare Divină manifestă pe Pământ.
Să nu uităm că, la învierea lui Lazăr, Iisus Îi mulţumeşte Tatălui Ceresc înainte de a săvârşi minunea, ca şi cum ea ar fi fost săvârşită.
Iar Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, spune: „Or, credinţa e fiinţarea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute” (11:1).
În încheiere, voi reda un alt fragment, cu adevărat minunat, din aceeaşi carte amintită(„Efectul Isaia”), fragment în care abatele mănăstirii descrie tradiţia de rugăciune a călugărilor tibetani:
«„De fiecare dată când ne rugăm în mod individual” spuse abatele, „trebuie să simţim rugăciunea noastră. Când ne rugăm, simţim în numele tuturor fiinţelor, de peste tot.” Xjinla a făcut o pauză, în timp ce abatele a continuat. „Suntem toţi interconectaţi” spuse el. „Suntem toţi expresiile aceleiaşi vieţi. Nu contează unde ne aflăm, rugăciunile noastre sunt auzite de toţi. Cu toţii Una suntem.”»

 Experimente care ilustrează puterea rugăciunii colective

 Ce se întâmplă atunci când mai mulţi oameni se unesc într-o rugăciune colectivă? Dovezile arată, cât se poate de clar, că decizia luată de mai mulţi oameni de a atinge un ideal,concentrată sub forma unei rugăciuni în comuniune, are un efect direct şi măsurabil asupra calităţii vieţii noastre.
  • Purificarea apei
Masaru Emoto, unul din cercetătorii care s-au preocupat să demonstreze ştiinţific puterea rugăciunii, a ales ca locaţie un lac din Japonia, extrem de poluat din cauza industrializării excesive a zonei. Cercetătorul a strâns câteva mii de oameni, rugându-i să înalţe rugăciuni pentru purificarea apei. Fiecare s-a rugat în mod diferit, după cum a crezut de cuviinţă, individual sau împreună cu cei apropiaţi, în linişte sau cu voce tare, în temple sau pe marginea lacului. S-au efectuat analize ale compoziţiei apei înainte de rugăciune şi după rugăciune.
Înainte de începerea rugăciunilor s-a observat că în compoziţia apei se aflau molecule haotice, deformate, cu forme bizare. După numai două ore de rugăciune, studiind apa, s-a observat că era alcătuită din structuri moleculare ordonate, armonioase, în formă de flori.Apa s-a purificat.

  •  Diminuarea infracţiunilor şi accidentelor din 24 de oraşe
În 1972, 24 de oraşe din Statele Unite au fost angrenate într-un experiment, în care oamenii au fost antrenaţi să simtă o stare de pace, într-o manieră foarte specifică, fiind plasaţi strategic în aceste oraşe. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de persoane. Experimentul este consemnat în cele mai cunoscute studii TM (Transcendental Meditation Studies) care au fost realizate la începutul anilor `70.
Ceea ce s-a petrecut a fost că, în timp ce oamenii experimentau acele stări de pace, în comunitatea din jurul acestora, dincolo de pereţii clădirilor în care se rugau sau meditau,comunităţile au înregistrat statistic reduceri considerabile ale infracţiunilor. Crimele violente împotriva oamenilor, accidentele din trafic au scăzut. În unele oraşe precum Chicago, unde se afla bursa de schimb, piaţa de acţiuni s-a ridicat, în timp ce o stare de pace şi linişte cuprinsese întreg oraşul.
  • Oprirea bombardamentelor din Irak
În ziua de vineri, 13 noiembrie 1998, s-a convenit ca pe întreaga planetă să se desfăşoare o rugăciune colectivă, ca o alternativă de pace într-o perioadă de escaladare a tensiunilor
politice în multe părţi ale globului. În acea zi, expira ultimatumul adresat Irakului de către O.N.U, referitor la verificarea armamentului. Dacă Irakul refuza să se supună, aliaţii urmau să lanseze o campanie masivă şi extinsă de bombardamente, menită să distrugă zonele în care se bănuia că existau arme. O asemenea campanie ar fi produs, cu siguranţă, mari pierderi de vieţi omeneşti, atât în rândul militarilor, cât şi al civililor.
În acea seară, mii de oameni, din cel puţin treizeci şi cinci de ţări de pe şase continente (conectaţi prin reţeaua de comunicare mondială World Wide Web), s-au unit într-o rugăciune colectivă pentru pace. Apelul miilor de inimi, închinat idealului Vieţii, a luat forma un mesaj simplu: pace în toate lumile, în toate naţiunile, pentru tot ceea ce este viu.
În timpul rugăciunii, s-a petrecut un eveniment pe care mulţi îl consideră drept un miracol. Cu treizeci de minute înainte de atacul aerian, preşedintele Statelor Unite, care primise o scrisoare de la oficialităţile irakiene prin care se declara că aceştia vor coopera cu inspectorii O.N.U şi că vor permite verificarea armamentului, a emis un ordin primit rareori de către forţele americane, şi anume acela de a „rămâne la sol” (termenul militar pentru abandonarea unei misiuni). Bombardamentul nu a mai avut loc.
  •  Vindecarea unei tumori canceroase
Un alt experiment, înregistrat video, arată cum este vindecată o tumoare canceroasă, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei femei, care, după standardele medicale vestice, fusese diagnosticată ca fiind inoperabilă. Această femeie a mers, cu ultimele puteri, la un spital fără tratamente medicamentoase în Beijing, China (care acum a fost închis de către guvernul chinez).
Filmul prezintă femeia, întinsă în camera de spital. Ea este pe deplin trează, perfect conştientă şi crede în procesul care este pe cale să aibă loc. Înaintea ei se afla un tehnician de ultrasunete, care monitorizează cu un emiţător de ultrasunete partea inferioară a abdomenului ei, unde se află tumoarea. În partea dreaptă a ecranului putem vedea, în direct, trei specialişti care se află lângă ea şi care acţionează energetic asupra trupului ei, prin trăirile experimentate de ei înşişi.
Cei trei încep să facă incantaţii ale unui cuvânt, pe care l-au ales împreună ca fiind un cuvânt ce le întăreşte sentimentul că femeia este deja vindecată. Invocaţia spunea în esenţă,“Deja vindecată”, “Deja realizat”. Şi pe măsură ce ei încep să aibă această trăire şi spun aceste cuvinte împreună, pe ecranul televizorului putem observa, în direct, cum această tumoare cancerigenă dispare în timp real, în mai puţin de trei minute. Corpul ei a rezonat cu trăirile specialiştilor, care erau antrenaţi să aibă genul de trăiri resimţite atunci. Şi ei nu simţeau altceva decât că se aflau în prezenţa unei femei deja vindecate, pe deplin revigorată, pe deplin capabilă. Ei nu o vedeau ca pe o femeie care era bolnavă şi nici nu spuneau ceva în genul “cancerul trebuie să dispară”.
Greg Braden a avut oportunitatea de a vorbi cu Luke Chan, cel care chiar a realizat acest film. Şi i-a pus o întrebare: “Dar dacă acei trei specialişti nu erau acolo? Putea această femeie să facă singură asta, am putea careva dintre noi să reuşim singuri?” El i-a zâmbit şi a spus:
“După toate probabilităţile, ea ar fi putut să reuşească şi singură. Totuşi, se întâmplă ceva cu noi oamenii, care ne face să ne simţim mai încrezători şi mai puternici atunci când suntem susţinuţi de alţii în lucrurile în care credem, în lucrurile pe care alegem să le realizăm.”

  •  A transforma lumea înconjurătoare
Înregistrarea video poate fi urmărită în filmuleţul de mai jos, în care Gregg Braden mai prezintă şi alte trei experimente, arătând că emoţiile umane au capacitatea de a schimba structura ADN-ului, care la rândul său are un efect asupra mediului în care ne aflăm.
El vorbeşte despre existenţa unui câmp care ne înconjoară, a unei conştiinţe colective, la care participăm cu toţii. Această conştiinţă colectivă creează realitatea noastră cotidiană. Noi putem influenţa această conştiinţă prin intermediul propriului nostru ADN, folosind puterea gândurilor şi a sentimentelor noastre.
Există chiar şi o formulă dovedită ştiinţific prin care se determină de câţi participanţi este nevoie, la rugăciune, pentru a se obţine un anumit efect dorit (de exemplu calmul şi armonia) într-o comunitate. Efectul apare de îndată ce un anumit număr de persoane participante este atins. Acest număr, numărul minim, este radical dintr-un procent (√1%) al unei populaţii date.
Aşa cum veţi vedea mai jos, dacă un oraş are o populaţie de un milion de oameni, de exemplu, atunci se calculează 1% dintr-un milion şi apoi se extrage radical din valoarea rezultată. Acel număr va arăta câţi oameni sunt necesari să se unească în rugăciune (număr minim) pentru a se manifesta efectul. Desigur, cu cât mai multe persoane participă, cu atât e efectul mai mare. În cazul unui oraş de un milion de locuitori, numărul necesar e în jur de o sută. Într-o lume de şapte miliarde de oameni, radical din 1% din populaţia dată este de numai 8.000 de persoane, cu aproximaţie. 
Sursa : financiarul.ro

O statuie egipteană veche a prins viaţă (Video)

Египет бог Осирис Озирис статуя
© Foto: Flickr.com/Schristia/сс-by
Situaţie ciudată într-un muzeu din oraşul britanic Manchester. O statuie egipteană veche de peste 4.000 de ani, care înfăţişează un bărbat de aproape 25 de metri, se roteşte cu 180 de grade.
Momentul a fost surprins de camarele de luat vederi.
Statuia a fost descoperită într-un mormânt alături de o mumie, iar în posesia muzeului a ajuns acum mai bine de 80 de ani.
Părerile specialiştilor sunt împărţite.
În timp ce unii cred că mişcarea are loc cu ajutorul cuiva, alţii consideră că vibraţiile produse de paşii vizitatorilor provoacă rotirea statuii. 

OMUL ȘI SUPERSIMȚURILE SALE LATENTE


Pentru omul de rând (iertată-mi fie expresia, am evitat să folosesc cuvântul civil), știința tradițională a reținut doar cinci simțuri primordiale: vederea, mirosul, pipăitul (simțul tactil), gustul și auzul. Numai că uităm adesea că omul este un produs biologic natural și se supune legilor firii,   asemănător cu celelalte ființe vii. Or, celelalte ființe au simțuri și supersimțuri incomparabil mai bune decât omul. Să fie omul un produs al naturii cu deficiențe din acest punct de vedere? Nicidecum. Omul este format din materie vie, la fel ca celelalte organisme biologice și se supune acelorași legi ale naturii. Și atunci care să fie cauza simțurilor și supersimțurilor deficitare” ale omului? Dezinformarea pe care o practică guvernele relativ la energiile extrasenzoriale ale omului sau comoditatea noastră ancestrală? S-ar putea să fie la mijloc ambele cauze. Ca să ne facem o idee ce supersimțuri există în subconștientul uman, ce se trasmit pe cale genetică dar nu sunt folosite niciodată la nivelul întregii specii umane, ar fi suficient să aruncăm o privire asupra simțurilor și supersimțurilor din lumea animală.

        În cadrul regnului animal are loc dezvoltarea unor simțuri și supersimțuri după necesități. De pildă, atunci când furnicile din America Centrală se înmulţesc excesiv în muşuroi, o parte dintre acestea trebuie să roiască pentru a întemeia o nouă colonie. În vederea migrării, printr-un impuls cerebral le cresc aripi cu care zboară spre destinaţie, după care îşi smulg aripile şi devin furnici terestre.
        Vederea unor animale este superioară vederii umane. Unele animale de pradă pot vedea în întuneric, altele au vederea adaptată și pentru radiații ultraviolete sau radiații infraroșii, altele pot vedea la distanță de zeci de kilometri. În privința mirosului, există animale care au acest simț de mii de ori mai dezvoltat decât al omului. La fel stăm și în privința celorlalte simțuri “clasice”. Știința tradițională recunoaște și existența supersimțurilor la regnul animal - de plidă, simțul orientării noaptea în spațiul atmosferic și marin, supersimțul biodetecției, al premoniției, etc., - dar neagă că și omul ar avea asemenea abilități în stare latentă în subconștientul său.
        Urşii polari pot adulmeca prada de la o distanţă de 40 km. Lupul poate mirosi de la 5 km distanţă o particulă olfactivă diluată într-un miliard de molecule de aer. Copoii pot mirosi de la 11 km un gram de sudoare. Câinii identifică o particulă olfactivă, din o mie de miliarde de particule. Albinele au simţul mirosului de un mililion de ori mai dezvoltat decât al omului. Peștii Piranha simt o picătură de sânge de la 3 km distanță. Fluturele mascul al viermilor de mătase simte femela de la 16 kilometri distanţă. Somonii, după ce petrec 4 ani pe mare, pot detecta o picătură de apă din râul în care s-au născut, diluată în 8 milioane litri apă de mare. Vipera malaeziană simte prin fosele sale termice diferenţa de o miime de grad Celsius. Elefantul simte cu trompa apa de la 20 km distanță. Rechinii, pisicile de mare, ornitornicii și cașaloții detectează componenta electrică din biocâmpul prăzii.
        Pinguinii nu mănâncă timp de 7 luni, la -70 C. Pinguinii imperiali plonjează în apă la 500 metri şi pot sta sub apă 22 minute, cu o singură respiraţie. Iguana marină îşi ţine respiraţia timp de o oră, când paşte ierburi de pe fundul mării. Foca Wendel stă 80 minute la 700 metri adâncine, cu o singură respiraţie. Caşaloţii pot sta 2 ore la adâncimea de 3 kilometri, cu o singură respiraţie. Crocodilul poate sta sub apă fără să respire deloc până la 2 ore. Ţiparii din fluviul Amazon sunt capabili de descărcări electrice de până la 600-700 volţi, pentru a ucide prada. Anghila electrică este capabilă să emită un şoc electric letal. Peştele-radar (Mormirus), ce trăieşte în Nil, emite unde electromagnetice care se reflectă de corpul eventualilor prădători şi se întorc la mormirus sub formă de ecouri radar.
         În Africa, când zboară în roi 10 - 11 miliarde de cinteze, virează de la direcţia de zbor practic instantaneu, fără să se lovească una de alta. La fel procedează și stoluri formate din miloane de grauri din Delta Dunării. Bancurile de peşti (scrumbii sau de altă specie), când sunt atacate de prădători, îşi schimbă direcţia de înot într-o fracţiune de secundă. Viteza de reacţie a unui peşte este de 158 km într-o fracţiune de secundă, considerată până în prezent cea mai rapidă viteză de reacţie din regnul animal.
         Urşii hibernează 4 – 5 luni fără să mănânce şi fără să bea apă. Urşii  şi-au devoltat un mecanism biologic care previne osteoporoza şi alte boli în timpul hibernării. Şerpii pot sta 6 luni fără să mănânce. Crocodilul poate sta 2 ani fără mâncare, iar ploşniţa 6 ani. Căpuşele pot supravieţui fără mâncare 9 ani, iar alte specii până la 18 ani.  
         În privinţa abilităţii biodetecţiei la regnul animal, esenţa fenomenului  scapă de sub cotrolul ştiinţelor actuale. De exemplu, în peşterile din America Centrală trăiesc laolaltă 15.000.000 – 20.000.000 de lilieci. Când pornesc seara în zbor la vănâtoare de molii, se evită unul pe celălalt neavând loc nici o ciocnire în zbor. Savanţii au dedus că în timpul zborului, aceste mamifere folosec ecolocaţia. Dacă ar fi numai aşa, ar însemna că liliecii folosesc în timpul zborului în medie 15.000.000 - 20.000.000 de frecvenţe ultrasonice diferite, pentru a nu fi bruiaţi de frecveţnele emise de ceilalţi indivizi.
         Potrivit studiilor ştiinţifice actuale, liliacul emite în zbor ultrasunete cu frecvenţe de până la 100.000 Hz, creierul său procesând ultrasunete numai până la frecvenţa de 40 Hz. Ce se întâmplă cu restul de frecvenţe? Răspuns probabil: numai prin detecţie extrasenzorială subconştientul liliacului poate să proceseze 20.000.000 de frecvenţe ultrasonice diferite, cu răspuns la nivel conştient într-o fracţiune de secundă. Pe de altă parte, molia-tigru, pentru a se salva de lilieci prădători, a dezvoltat un sistem biologic de bruiaj prin care identifică și blochează ultrasunetele emise de aceste mamifere.
        Recent, cercetătorii de la Universitatea din Southampton (Anglia) au descoperit că toți oamenii pot percepe peisajul din jur prin ecolocație, asemănător liliecilor.
        Fluturii Monarh din pădurile de pin din Mexic, dovedesc abilităţi paranormale fantastice în procesul migraţiilor anuale. La începutul verii, pornesc în zbor către estul Canadei şi după ce străbat o distanţă de 3.600 de kilometri – timp în care se succed patru generaţii  – se reproduc şi mor. La sfârşitul verii, urmaşii lor refac drumul în sens opus pe parcusul unei singure supergeneraţii, urmând cu rigurozitate itinerarul transmis pe cale genetică până ajung la pădurile de pin din Mexic şi acolo se aşează  pe aceiaşi arbori pe care au roit predecesorii lor.
        Abilitatea furnicilor de a se dota cu aripi în vederea migraţiei, nu este un caz izolat în lumea animală. Şopârlele, când îşi pierd coada, le creşte alta la loc. Racii masculi marini când îşi pierd câte un braţ cu cleşti în timpul unei lupte cu alţi masculi, îngroapă membrul amputat (ca să nu vadă rivalii handicapul intervenit), se retrag într-un loc ascuns şi în două săptâmăni le creşte membrul la loc. Stelele de mare când au braţe amputate, cresc alte la loc. Crocodilii își schimbă dinții toată viața.        Pielea animalelor teresre care stau în apă – hipopotamii, crocodilii, vidrele, etc. - fabrică un antibiotic special care le ferește de infecții.
        În ceea ce priveşte miracolul supravieţuirii în condiţii extreme, salamadra siberiană poate rămâne îngheţată la -40°C ani de zile, iar când se dezgheaţă îşi reia imediat toate funcţiile biologice. Cercetătorii austrieci au descoperit că ouăle unor crustacee supravieţuiesc mii de ani în terenuri aride, în aşteptarea ploilor necesare eclozării. Recent, cercetătorii au descoperit în Siberia o plantă care a rămas în viaţă sub pământ, de 35.000.000 de ani. După ce a scos la lumină planta, aceasta a înflorit. Bacteriile supravieţuiesc miliarde de ani în condiţii extreme de ariditate şi temperatura.
         Catastrofalul cutremur din Oceanul Pacific, din 26 decembrie 2004 cu magnitudinea de peste 9 grade pe scara Richtter, a determinat formarea unui val seismic care a ucis în zonele de litoral din Asia de sud-est peste 250.000 de oameni, potrivit bilanţurilor estimative oficiale. S-a constatat totodată că, datorită unui fenomen aparent inexplicabil, uriaşul val tsunami nu a curmat viaţa nici unui animal sălbatic sau domestic nepriponit. Stoluri de păsări flamingo din zonele de litoral din sud-estul Indiei şi-au luat zborul cu câteva ore înainte de începerea curemurului devastator.
         Explicaţia acestui miracol al Naturii a fost găsită ceva mai târziu, în urma investigaţiilor făcute la faţa locului de oameni de ştiinţă. S-a descoperit că, începând cu aproximativ două săptămâni înainte de declanşarea cutremurului din adâncul Oceanului Pacific, animalele, prin supersimţurile lor, au detectat fenomenele precursoare cataclismului, au delimitat cu anticipaţie zonele periculoase şi au părăsit în grabă regiunile joase ale litoralului, refugiindu-se pe platouri înalte situate în interiorul continentului. Savanţii au notat acest eveniment inedit, dar nu şi-au dat silinţa să-l aprofundeze din punct de vedere ştiinţific, considerându-l normalpentru lumea animală.
          Şarpele Dragonul-pământului din China iese din pământ când simte că se structurează un cutremur mai mare de 5,1 grade Richter. Dacă nu are unde să fugă, se izbeste cu capul de obstacole până moare.
        Păunii (Pavo cristatus) şi fazanii (Phasianus colichius) simt structurarea cutremurelor cu două săptâmăni înainte de a se declanşa. Oamenii de ştiinţă pun această abilitate pe seama captării de către organismul lor a fenomenelor precursoare seismelor prin infrasunete, radiaţii calorice din adâncul pământului şi a variaţiilor neperiodice ale unor unde electromagnetice care preced cutremurele. Şi exemple de acest fel ar putea continua, fără să epuizăm posibilităţile bilologice de manifestare paranormală a materiei vii.
        Și supersimțurile umane se pot activa după necesități. Soldații americani participanți la războiul din Vietnam și-au activat involuntar supersimțul biodetecției, asfel încât localizau extrasenzorial minele antipersonal plantate de vietnamezi.
        Secretomania întreţinută de guverne în jurul extrasimţurilor umane (supersimțul comunicației tepatice, al detecției extrasenzoriale, al premoniției, ș.a.) este întrucâtva justificată. Să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă energiile paranormale latente ale omului ar fi activate la scara populaţiei planetare. Fiecare cetăţean ar avea astfel posibilitatea să scotocească fără oprelişti după zăcăminte minerale strategice, să descopere silozurile cu arme nucleare şi oraşele subterane ultrasecrete în care „elitele” omenirii speră să se retragă cu discreţie în momentul premergător pârjolirii ireversibile a suprafeţei terestre. Prin detecţie extrasenzorială se poate descoperi orice construcţie din subsol, indiferent de adâncimea la care se află amplasată, orice neomogenitate extistentă în adâncul pământului. Şi după cum se va putea deduce, fiecare cetăţean de pe mapamond ar avea posibilitatea să controleze, de la distanţă, nivelul de sănătate fizică şi psihică a conducătorilor lumii. (A se vedea în acest sens și articolul publicat în Jurnal Paranormal, intitulat Detalii asupra efectului bioenergetic Rudan.)
     Privid lucrurile din această perspectivă, ne putem da seama care este miza privind abilităţile extrasenzoriale ale omului şi de ce se cheltuiesc milioane de dolari pentru pentru dezinfomarea maselor asupra acestui fenomen. De aici naște o dilemă, care aparent este dificil de rezolvat. Omul va trebui să se supună deciziilor guvernelor în privința zestrei sale genetice de supersimțuri și să își protejeze, totodată, comoditatea ancestrală și orgoliul de dominator al planetei sau va trebui, cu un dram de silință cerebrală și mai puțin orgoliu, să ajungă din urmă celelalte ființe terestre care îl întrec la capitolul supersimțuri. Mai ales că în viitorul foarte apropiat supersimțurile omului, existente în subconștientul său în stare latentă, ar putea deveni salvarea noastră ca specie.

Nou studiu: bebelusii care primesc cele mai multe vaccinuri au cea mai mare probabilitate de spitalizare si deces

Un nou studiu, publicat in Human and Experimental Toxicology(Toxicologia umana si experimentala), un jurnal de specialitate de pe lista Bibliotecii Nationale de Medicina –  National Library of Medicine, a analizat mai mult de 38 000 de rapoarte de spitalizare si decese infantile dupa administrarea de vaccinuri [1]. Cercetatorii au gasit corelatii statistice semnificative intre numarul de doze de vaccin administrate copiilor si ratele de spitalizare si decese infantile: bebelusii care au primit cele mai multe vaccinuri tind sa aiba rate mai inalte de spitalizare si deces.
Bebelusii care au primit 2 vaccinuri simultan au avut o probabilitate semnificativ mai mica de a fi spitalizati decat copiii care au primit 3 sau mai multe vaccinuri simultan. Bebelusii care au primit 3 vaccinuri simultan au avut o probabilitate mai mica de spitalizare decat cei care au primit 4 sau mai multe vaccinuri in acelasi timp. Bebelusii care au primit 6, 7 sau 8 vaccinuri in timpul unei singure vizite pediatrice aveau cea mai mare probabilitate de spitalizare dupa injectare. De fapt rata spitalizarii a sporit liniar de la 11% pentru bebelusii primitori de 2 doze de vaccinare la 23,5% pentru copilasii vaccinati cu 8 doze.
vaccinuri
Autorii studiului, dr. Gary Goldman si Neil Z. Miller, au mai descoperit ca bebelusii mai mici ca varsta aveau in mod semnificativ o mai mare probabilitate de spitalizare decat bebelusii mai mari. In  plus, bebelusii care primeau 5-8 doze simultan aveau o rata a mortalitatii semnificativ mai mare dupa injectare decat cei primind 1-4 vaccinuri simultan.
Cativa factori ar putea contribui la faptul daca un bebelus va avea sau nu o reactie adversa la vaccinuri, incluzand intre acestia predispozitia genetica, boala (care poate fi o contraindicatie pentru administrarea vaccinului), calitatea vaccinurilor (care poate varia prin metodele de fabricatie), si sensibilitatea la unul sau mai multi componenti ai vaccinurilor. Unii bebelusi ar putea mai probabil sa experimenteze o reactie adversa, datorita toxicitatii biochimice sau sinergice asociata cu administrarea concurenta de vaccinuri multiple.
In 1990, bebelusii au primit 15 doze de vaccin in total in primul lor an de viata. Pana in 2007, Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (Centers for Disease Control and Prevention – CDC) recomandau 26 de doze de vaccin pentru bebelusi: 3 DtaP (antitetanos, difterie si tuse convulsiva), 3 antipolio, 3 Hib, 3 antihepatita B, 3 anti-pneumococcice, 3 anti-rotavirale, and 2 antigripale.

Programul de Imunizare Infantila al CDC nu a fost testat pentru siguranta, si ii lipseste veridicitatea stiintifica

Desi fiecare vaccin pentru copii a trecut prin teste clinice in mod individual, nu au fost facute studii pentru a determina siguranta(sau eficacitatea) combinarii vaccinurilor in timpul unei singure vizitari pediatrice, asa cum a fost recomandat in liniile directoare ale CDC. De exemplu, este de asteptat ca bebelusii in varsta de 2, 4 si 6 luni sa fie vaccinati impotriva poliomielitei, hepatitei B, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rotavirusului, gripei Haemophus B, pneumococilor, toate in timpul unei singure vizite facute de doctorul pediatru – chiar daca aceasta combinatie de 8 vaccinuri nu a fost niciodata testata clinic.
Desi CDC-urile recomanda programul de imunizare infantila, a) cere ca bebelusii sa primeasca pana la 8 vaccinuri simultan, b) afecteaza milioane de bebelusi anual, si c) programul nu a fost niciodata testa stiintific pentru siguranta, CDC avand anterior adus la cunostinta faptul ca respectiva combinare de substante chimice, incluzand substante farmaceutice de prescriptie medicala, “pot produce asupra sanatatii consecinte care sunt insumabile, sinergice, antagonice, sau pot potenta raspunsul asteptat de la expunerile la componentele individuale”[2].
Administrarea a 6,7 sau 8 doze de vaccin unui bebelus in timpul unei singure vizite pediatrice ar putea cu siguranta sa fie mai convenabila pentru parinti – decat sa faca drumuri suplimentare la oficiul doctorului – dar dovezile privitoare la o asociere pozitiva intre reactiile adverse ale bebelusului si numarul dozelor de vaccin administrate confirma ca siguranta vaccinarii trebuie sa ramana prioritatea cea mai inalta.
Descoperirile din acest studiu arata o corelare pozitiva intre numarul dozelor de vaccin administrate si procentajul spitalizarilor si deceselor raportate de Sistemul de Raportari al Evenimentelor Adverse de Vaccinare (Vaccine Adverse Event Reporting System – VAERS; baza de date VAERS este un important instrument de supraveghere postmarketing care este analizat periodic de catre CDC, FDA -Federal Drug Administration – Agentia Nationala a Medicamentului – si de alti cercetatori in domeniul vaccinarii pentru a descoperi potentiale tendinte adverse). In plus, bebelusii mai tineri aveau o mai mare probabilitate de spitalizare si deces dupa primirea vaccinurilor. Aceste tendinte nu au doar o plauzibilitate biologica, ci sunt sprijinite pe dovezi din rapoartele de caz, seriile de cazuri, si alte studii utilizand metodologii complet diferite si sectiuni unice de populatie. De exemplu, in 2011 Miller si Goldman au colaborat la un alt studiu aratand ca la natiunile dezvoltate mortalitatea infantila a crescut odata cu sporirea numarului de doze de vaccinuri[3].

Intrucat vaccinurile sunt facute la milioane de bebelusi anual, este imperativ ca autoritatile de sanatate sa aiba date stiintifice din studiile de toxicitate sinergica asupra tuturor combinatiilor de vaccinuri pe care le-ar putea primi bebelusii. Gasirea de cai pentru sporirea sigurantei vaccinarii ar trebui sa aiba cea mai inalta prioritate.

Puteti descarca intregul studiu in lb. eng.: Goldman-Miller Vaccine Study (PDF)  aici sau aici.
Recunoastere de finantare: Aceasta cercetare nu a primit nici o finantare(grant) specifica de la vreo agentie de finantare din sectoarele public, comercial sau non-profit. Centrul de Informatii National al Vaccinarii – National Vaccine Information Center – NVIC)  a donat $2500 pentru liber acces la articolul jurnalului, facandu-l liber pentru toti cercetatorii. NVIC este dedicat prevenirii vatamarilor si deceselor datorate vaccinarii prin educarea publicului.
Surse pentru acest articol cuprind:
1. Relative trends in hospitalizations and mortality among infants by the number of vaccine doses and age, based on the Vaccine Adverse Event Reporting System (VAERS), 1990-2010. Hum Exp Toxicol October 2012; 31(10): 1012-1021.
2. Mixed exposures research agenda: a report by the NORA Mixed Exposures Team. Department of Health and Human Services (DHHS), Centers for Disease Control and Prevention (CDC), National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH); DHHS (NIOSH) 2004. December 2005. p.106: vi.
3. Infant mortality rates regressed against number of vaccine doses routinely given: is there a biochemical or synergistic toxicity? Hum Exp Toxicol September 2011; 30(9): 1420-1428. [Read this study here: Miller-Goldman Vaccine Study (PubMed)]
http://www.naturalnews.com/038457_vaccine_injuries_infant_deaths_scientific_study.html#ixzz2WwP4XnpJ

Nimic nu pare greu, caci el este fratele meu! - Mesaj de la Ingeri primit de Sfatuitoarea

Atunci cand ai langa tine un sprijin, nimic nu pare greu. Atunci cand ai langa tine pe fratele tau, stii ca Dumnezeu ti-a trimis un inger, caci nimic nu ti se mai pare greu. Ca este un frate bun, ca este un cunoscut sau un strain, cel care va fi langa tine la nevoie, va fi intotdeauna fratele tau. 
Fi frate pentru cel in suferinta si in nevoie si nu uita ca primesti ceea ce daruiesti, nu uita ca Dumnezeu iubeste pe cel darnic si iubitor


El nu e greu...el e fratele meu

Drumul e lung, cu multe întorsături
Care cine ştie unde ne duc,
Dar eu sunt puternic,
Suficient de puternic pentru a-l duce,
El nu e greu, e fratele meu.
Şi aşa mergem mai departe
Starea lui de bine e grija mea,
El nu e o povară de dus,
Vom ajunge acolo.
Căci ştiu că el nu mă va împovăra,
El nu e greu, el e fratele meu.
Dacă sunt cumva împovărat, sunt aşa de supărare
Că inima tuturor e plină de bucurie,
De iubire unul pentru altul.
E un drum lung, lung,
Fără cale de întoarcere,
Dacă tot ne îndreptăm către acolo, de ce să nu împărţim
Şi drumul nu mă apasă deloc,
El nu e greu, el e fratele meu.
El nu e greu,
El e fratele meu.




Acesta este mesajul pe care ni l-au trimis Ingerii in noaptea aceasta. 


Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Cu mult drag,
Sfatuitoarea

Mai este România un stat suveran?!..partea (I)



Mai este România un stat suveran?! 


Cum am ajuns să înstrăinăm un sfert din pământul țării???! 
Cum rămâne cu siguranța alimentară a românilor?! 

România este un caz de bolnav unic în lume. Niciunde în lume străinii nu pot cumpăra terenuri fără niciun fel de restricții. Peste tot în lume statul are drept de preempțiune asupra terenurilor pe care le cumpără pentru a le închiria apoi celor care le pot lucra. Niciunde în lume miniștrii agriculturii nu își permit să afirme că “este bine că vin străinii să cumpere țara la hectar și, mai grav, că nu pot face nimic să împiedice acest lucru, pentru că așa s-a negociat cu UE”, așa cum se întâmplă în România. România a pierdut pe timp de pace un sfert din teritoriu fără să fi fost tras un singur glonț, lucru care nu s-a întâmplat până acum niciodată în istoria noastră. Din cauza străinilor și a trădătorilor de țară, mafio-capitalişti care s-au perindat la conducerea României în ultimii 23 de ani, am ajuns să pierdem un sfert din suprafața arabilă a țării, lucru care nu s-a întâmplat vreodată pana acum în vreo țară europeană și nici măcar în Africa. Suntem un caz unic la nivel mondial dacă avem în vedere rapiditatea procesului de deposedare de terenuri a românilor. 
Țara noastră se situează, în fapt, pe primul loc în Europa şi pe locul zece în lume după procentul de teren agricol deţinut de companii străine. Şi, pentru a vedea cât de bine funcționează principiul “liberei-concurente” în UE, trebuie să precizam din capul locului faptul că: deși Romania a fost vândută la hectar, fermierii români nu dețin nici măcar un hectar de teren în vreo ţară UE. Oare asta să însemne concurenţă loiala şi construcție sustenabilă a “proiectului european”?!
Și în acest timp, primul ministru Victor Plagiat Ponta şi camarazii de fraude Crin Căcărău Antonescu, Dan Felix Voiculescu şi restul clicii mafiote susțin sus și tare că ”agricultura este prioritatea zero a României”. Halucinant!!
Haideți să vedem unde am ajuns astăzi și să ne aplecăm puțin asupra cauzelor care au condus la această situație, luate pragmatic, punct cu punct. În plus, trebuie să analizăm și măsurile de contracarare a acestui fenomen, și ne referim aici în special la naționalizarea terenurilor cumpărate de la români prin fraudă. Și asta cu acordul Uniunii Europene care trebuie să înțeleagă că o astfel de situație este inacceptabilă , tocmai pentru că se bazează pe fraudă și pe o concurență neloială crasă, lucruri care contravin chiar principiilor de funcționare a pieței unice(principii care oricum sunt valabile numai pentru ei, nu şi pentru noi). 

Situația terenurilor arabile din România:

Potrivit datelor “oficiale” ale MADR, la începutul anului 2012, așadar acum mai bine de un an, suprafaţa agricolă deţinută de străini în România era de circa 700.000 de hectare( 8,5% din suprafaţa arabilă). Între timp, procentul a depășit 10%, ajungând la aproape un milion de hectare de teren arabil dintr-un total de 9,5 milioane de hectare la nivel național. Prețul de achiziție variază între 300 de euro și 4.000 de euro hectarul, media fiind de 2.000 de euro hectarul. Media europeană este de 40.000 de euro hectarul, așadar de 20 de ori mai scump. 
Cât costă terenurile agricole:
Serbia: 10.000 euro hectarul
Bulgaria: 6.400 euro hectarul
Slovacia: 12.900 euro hectarul
Olanda: 35.500 euro hectarul
România:- în zone mai puţin bune: 1.500-2.000 euro hectarul
- în zone bune: 4.000-5.000 euro hectarul
(sursa: finantistii.ro, business24.ro)
Într-un clasament al cumpărătorilor de teren în România, în 2012, pe primele locuri se află Italia, cu 24,29%, urmată de Germania cu 15,48% şi de ţările arabe cu 9,98%. De asemenea, Ungaria deţine 8,17% din cele peste 700.000 de hectare deținute de străini, Spania (6,22%), Austria (6,13%), Danemarca (4,52%), Grecia şi Olanda câte 2,4% şi Turcia 0,78%. 
Trebuie precizat, însă, ca naționalitatea afişată a cumpărătorilor este irelevanta, pentru că, în mai toate situațiile avem de-a face cu “fonduri de investiții”, cu acționari “discreți”, înregistrate doar în statele mai sus amintite. 
Străinii dețin un sfert din România (proprietate + arendă)
Realitatea este, însă, mult mai crudă – străinii dețin în România între 25% și 30% dintre terenurile arabile, pentru că, pe lângă cele 10 procente cumpărate prin intermediul firmelor înregistrate în România, străinii mai controlează încă 15-20% din terenurile arabile care sunt luate în arendă cu drept de preempțiune în cazul vânzării de către proprietarii români. Situația este la fel de tragică în ceea ce privește fondul forestier.
Ce agricultură fac străinii în România
Italienii:
- Brăila: orez
- Banat: cereale
Danezii:
- Buzău, Teleorman, Timiş, Ialomiţa: ferme de vaci, horticultură
Olandezii:
- Arad, Giurgiu: ferme de vaci
Francezii:
- Călan, Bretea Mureşeană: cereale, floarea soarelui
(sursa: adevarul.ro)
Împărţirea terenurilor:
- Romania încasează subvenții agricole pe un total de 14.7 mil. de hectare, din care doar 10 mil. sunt arabile.
Romania are:
- 1.08 mil. de fermieri înregistrați APIA, incluzând toate sectoarele de activitate (agricol, apicol, avicol, viticol, pomicultura creșterea animalelor si pasărilor…etc. …adică toate sectoarele pentru care se primesc subvenții)
- 1.04 mil. de fermieri persoane fizice, care lucrează doar terenurile aflate în proprietatea lor (deoarece pentru a arenda trebuie să fii persoană juridică), cumulând în jur de 5.2 mil. ha.
- 40.000 fermieri persoane juridice (incluzând toate sectoarele agricole şi cei aflați în Top 10 fermieri ai României şi a persoanelor străine), care lucrează terenuri aflate în proprietatea lor, arendate de la privat şi concesionate din domeniul public sau privat al statului, cumulând 9.5 mil ha.
- 800.000 ha deținute de persoane străine, prin societăţi, având în vedere că ele nu se pot cumpăra încă pe persoană fizică.
- 326.000 ha sunt deținute de doar 10 persoane (sau societățile lor).
Împărţirea pe fermier sau societate:
- fiecare fermier privat deține o medie de 5 ha. de teren
- fiecare persoană juridică (incluzând străinii şi excluzând pe cei din Top 10), deține o medie de 230 ha.
- fiecare din Top 10, deține o medie de 32.000 ha.
Deci terenurile, grosso modo, sunt deținute în proporții egale, jumătate de micii fermieri persoane fizice si jumătate de marii fermieri.
Când “câinii de la stana” se fac frați cu lupii ca sa devoreze oile 
Cum s-a ajuns aici. Care sunt cauzele care au condus la acest jaf de proporții fără precedent în istoria României:


1. Politica sălbatică de sărăcire a poporului roman

Politica constantă dusă în ultimii 23 de ani de către guvernele de sorginte capitalist-mafiotă, care s-au permutat la conducerea țării, de sărăcire a populației, de împiedicare a formării clasei de mijloc și de ținerea agricultorilor într-o sărăcie și o dependență convenabilă din punct de vedere politic. 
La acest lucru s-a ajuns prin:
Lipsa unei minime strategii de dezvoltare a agriculturii 
Clasa politică neocapitalistă ilegitimă, emanată din FSN-ul lui Iliescu, nimic altceva decât o grupare de crimă organizată cu valori kominterniste care a gustat din plin beneficiile tranziției și ale așa-numitei economii de piață, n-a avut niciun interes să guverneze in beneficiul poporului român. 
Acest lucru este de înțeles prin prisma faptului că acești neocapitalişti nu sunt români(chiar dacă vorbesc bine limba română și au nume românești) si nu-i leagă nimic de acest popor. Singurul lor interes a fost să se mențină la putere în toți acești ani prin tot felul de vehicule politice care mai de care mai exotice, care mai de care mai ”de dreapta” sau mai de centru.
Lipsa sentimentului apartenentei la acest popor i-a predispus sa se pună rapid la dispoziția marilor rețele financiare de crima organizata, care urmăresc, după o metoda aplicat la nivel global, spolierea resurselor națiunilor şi concentrarea lor în curtea unor structuri private transnaționale, care n-au nimic de-a face cu vreun stat anume, fiind vorba eminamente de un mare grup piramidal, privat, de crima organizată transnaționala care şi-a propus preluarea ostilă a resurselor lumii. Şi, în buna măsura reușește în Africa şi în Orientul Mijlociu. Romania este, însă, cel mia de succes “proiect” din Europa. 

2. Preocuparea constantă pentru satisfacerea clienților politici, ajunși între timp în postura de mari latifundiari

Cu excepția marilor exploatații deținute de străini, mega-fermele din România sunt controlate de foștii nomenclaturişti(în mare parte masoni) și securiști, care au avut acces privilegiat la fonduri pe filieră politică. Să ne amintim doar de creditele favorizate la defuncta Bancorex, și câte alte asemenea. Bineînțeles că printre ei au mai scăpat și foști directori de CAP, bișnițari și chiar tractoriști, personaje ”adaptate” la tranziția originală către economia de piață. Singurii care au lipsit de aici au fost țăranii români, care au trăit în acest timp de pe o zi pe alta, decapitalizați programatic, mai rău ca în perioada interbelică.


3. Transformarea unei întregi generații de agricultori în căpșunari și exodul țăranilor

Sărăcirea extremă și programatică a micilor fermieri de către masonii infiltraţi în clasa politică neocapitalistă i-a făcut pe aceștia să ia calea străinătății pentru a putea supraviețui și a-și putea întreține familiile. În loc să pună pe picioare ferme în România și să poată trăi decent, aceștia s-a văzut nevoiți să culeagă, în condiții degradante și pe mai nimic, căpșunile spaniolilor sau ale nemților. 
Din păcate, cei care au plecat din satele românești au fost tinerii, adică chiar forța vitală a satului, o întreagă generație fiind, astfel, ruptă de pământ. Astfel s-a ajuns ca țăranul să piardă proverbialul său simț al proprietății asupra pământului. Departe de țară, acești căpșunari sau țărani transformați în muncitori în construcții și badante au înstrăinat mult mai ușor pământul transmis din generație în generație. 
La fel, bătrânii, dezumanizați și sărăciți în ultimul hal, au preferat să vândă pământul cu o mie de euro hectarul ca să mai supraviețuiască câțiva ani. Pentru că de muncit nu-l mai puteau munci, iar arenda pe care le-o ofereau neocapitaliştii latifundiari era de mizerie. 

4. Haosul funciar programatic 

Chiar dacă pare greu de crezut, în România, la 23 de ani de la lovitura de stat , milioane de hectare de teren au proprietari incerți. În acești ani, niciun guvern neocapitalist nu a fost interesat de clarificarea statutului proprietăților agricole, astfel că nu a fost rezolvată încă problema cadastrului și nici înscrierea în cartea funciară pentru suprafețe mari de teren. 
De acest lucru se fac vinovați atât masonii de la centru, cât și rețeaua mafiotă a primarilor din teritoriu care, fie n-au avut nimic de câștigat din clarificarea dreptului de proprietate a țăranilor asupra terenurilor, fie confuzia le-a priit de minune și le-a permis să facă tot felul de abuzuri în beneficiul direct al nepoților, cumnaților și acoliților. 
Evident, deși această situație este de-a dreptul criminală, nimeni nu a fost tras la răspundere. Încă.
Retrocedare = Jaf Criminal
Mai mult, noul proiect “de comasare” a terenurilor agricole propus de Ministerul Agriculturii este, de fapt, un proiect de stimulare a jafului terenurilor. După ce au distrus în proporţie de 90% agricultura prin desfiinţarea fostelor Cap-uri, Ias-uri şi a super-profitabilelor Ferme de partid prin retrocedarea ambiguă a terenurilor, Proiectul prevede, absolut halucinant, “un ajutor” suplimentar de stat de 200 de euro la hectar pentru toți cei care decid sa înstrăineze pământul. Așadar, unde este recomasarea şi unde este jaful? 
Cât de mare poate să fie perversiunea neocapitalistă şi diferența dintre declarațiile politice şi acțiunile politice?!

5. Refuzul creditării românilor de către sistemul bancar străin din România

Deși pare greu de crezut, pentru micii agricultori români, băncile cu capital străin din România nu pot, sau nu vor să ofere credite. Asta deși România “a împrumutat” de la FMI 25 de miliarde de euro din 2009 încoace și pentru ca aceste bănci cu capital străin să-și poată diminua rezerva minimă obligatorie de la BNR și să poată repatria o parte din fonduri. Credite pe care românii le vor plăti cu vârf și îndesat. 
Cu alte cuvinte, s-a aplicat rețeta brevetata la nivel global de salvare a băncilor străine pe spinarea populației româneşti. Acele bănci care au fost lăsate de capul lor în perioada de boom economic și care au făcut profituri astronomice în România nu mai vor acum să-i crediteze pe români. 
Condițiile pentru creditare sunt atât de stufoase, garanțiile cerute sunt atât de aberante, iar birocrația atât de înfiorătoare, încât este practic imposibil pentru o exploatație mică sau medie să acceseze credite. Și atunci când acordă credite, băncile din România fac acest lucru la dobânzi aberante. 
Pe de altă parte, puținii fermieri care au apucat să prindă vreun proiect cu fonduri europene sunt deja îndatorați până peste cap cu partea lor de finanțare, luată de regulă, de la bancă. Sau sunt plini de datorii pentru utilajele second-hand luate în rate ca să aibă cu ce să-și lucreze pământul. 
În aceste condiții nu este de mirare că 80-90% dintre fermierii români lucrează pe credit-furnizor, adică cumpără îngrășăminte, pesticide, ierbicide pe credit cu plata în rate, până la următoarea recoltă, dar la prețuri cam cu 30% mai mari decât prețurile de listă, cu banii jos. Pentru că altfel nu pot lucra nici așa. 
Pe de altă parte, străinii care vin să cumpere terenuri în România au acces la credite cu dobânzi minime sau, pur și simplu, fără dobândă și pot garanta creditele chiar cu terenurile pe care le cumpără, lucru interzis românilor de către sistemul bancar “autohton”. Plus credite cu nemiluita în condiții extrem de avantajoase pentru investiții, retehnologizare, utilaje noi, etc. Cu alte cuvinte, un caz clar de concurență neloială pe care așa-zișii guvernați români și oficialii UE se prefac că nu-l văd. Vom vedea pentru cat timp…

6. Refuzul cu obstinație a înființării unei bănci pentru fermierii romani din filialele CEC din mediul rural

Fermierii mici și medii din România susțin că în acest moment sunt puternic decapitalizați și că statul ar fi înființat mai bine o bancă agricolă, după modelul celor constituite în perioada interbelică, în loc să aloce sute de milioane de euro pentru Fondul Mutual, o instituție de o candida inutilitate, dar scumpă. Numai ca acest demers s-ar opune intereselor băncilor străine, lucru de neconceput în Romania. 
Aceștia cred că această bancă, constituită cu ajutorul sucursalelor CEC din mediul rural, i-ar putea ajuta să intre în competiție loială cu străinii pentru că ar putea cumpăra și ei terenuri și utilaje la dobânzi mici. 
În plus, ar putea să lucreze terenurile la prețuri mai mici cu plata pe loc și nu aproape exclusiv prin credit-furnizor pentru pesticide, ierbicide și îngrășăminte, soluție la care apelează acum mai toți fermierii. 
Dacă dobânzile ar fi ca în Occident, fermierii spun că ar apela imediat la serviciile acestei bănci. 
”Este o idee excelentă pentru că știe omul că se poate dezvolta și că poate rambursa creditele la un moment dat. Cu condiția ca dobânda să fie mică. Uitați că în Germania e de 2-3% sau că în Albania, de exemplu, TVA-ul este mai nimic. În acest fel agricultorii și-ar putea cumpăra utilaje, terenuri și ar putea face lucrările la momentul potrivit. În agricultură trebuie să fii rapid, să faci lucrările la timp și să ai tot ce îți trebuie la timp pentru că altfel pierzi producție”, este de părere Cristian Vlaicu, un agricultor din Mehedinți. 
”Nu avem bani să cumpărăm pământ. Singura șansă pentru țărani este banca. Numai că noi plătim o dobândă de 10%, iar un austriac una de 3%. Și, chiar și așa nu ne dă nimeni credite. Nu avem nici o soluție. Capitalul e în mâna lor. Nu ne mai vedem viitorul. Tocmai pentru că nu pot lua bani din bănci, 80% dintre fermieri apelează la credit furnizor pentru pesticide, semințe, etc. În aceste condiții, de unde să aibă bani ca să cumpere pământ?”, Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.
Nu numai că nu pot să cumpere terenuri, dar românii vor fi forțați indirect să vândă, susțin fermierii din Călărași.
“Riscul ca agricultorii români să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România”, susține Ion Ciulinaru, un agricultor din Călărași.

7. Statul mimează implicarea prin Fondul de Garantare

Peste tot în lume, statele își sprijină proprii cetățeni ca să devină prosperi și independenți. Statul român face, însă, notă discordantă prin politicile sale criminale de spoliere a propriilor cetățeni. La noi Fondul de Garantare a Creditului Rural(FGCR-IFN) are exclusiv doua scopuri care n-au nici o legătură cu finanțarea fermierilor români. 
Primul, și cel mai important pentru mafio-capitalişti, este acela de a oferi un serviciu bine plătit din bani publici clienților politici, amantelor și nepoților, iar cel de-al doilea, finanțarea clicilor mafio-capitaliste locale, cu alte cuvinte a unor minorități pe care se poate conta la următoarele alegeri. 
Fermierii români n-au loc pe niciunde în aceste scheme de finanțare, cu atât mai mult cu cât condițiile de finanțare impuse nu pot fi îndeplinite de niciun IMM din România de astăzi. 
Pe de altă parte, fondurile de garantare ale străinilor le dau bani cu nemiluita, cu singura condiție să fie cetățean al statului respectiv, pentru a coloniza în voie țări conduse de bolșevici alogeni precum este, din nefericire, România. Să luam doar exemplul SACE, fondul de garantare al statului italian pentru colonizarea Europei Centrale și de Est, mai precis SACE Central & Eastern Europe. 
Organismul de garantare SACE, deținut integral de statul italian asigură până la 85% din valoarea creditelor acordate fermierilor italieni din România și din alte țări bananiere pentru achiziția de terenuri, utilaje și input-uri. Fără garanții materiale și fără credite bancare! 
În plus, orice companie cu acționariat italian din România poate accesa linii de creditare pentru dezvoltarea activității proprii. Ca să nu mai vorbim despre acoperirea în proporție de 10% a scrisorilor de garanție pentru participarea la licitații. Organismul de garantare are un capital propriu de 6 miliarde de euro și o expunere pe România de 446 milioane de euro.
Așadar, unde este concurența loială?! Cu alte cuvinte, statul mafio-capitalist român și cel mafio-colonizator italian au făcut schimb de populații – muncitori în construcții, badante, prostituate și sclavi români în Italia, la schimb cu prosperi “oameni de afaceri” italieni pe banii statului italian, transplantați în România. 
Evident, fondul de garantare italian nu este un caz izolat. La fel își ajută proprii cetățeni și danezii și nemții și spaniolii. Până și grecii…
8. Mascarada subvenției UE – factori de pauperizare
Un element semnificativ de concurenţa neloiala este subvenția UE pe care fermierul roman o primește comparativ cu fermierii occidentali cu care, cel puțin teoretic, ar trebui să intre în competiție. 
Deși logic ar fi fost, pentru a se asigura o concurenţa loială în UE si, implicit, o construcție sustenabilă pe termen mediu şi lung, ca fermierii din statele sărace să primească o subvenție mai mare decât cei din statele bogate, pentru a-i ajunge din urma şi a se omogeniza astfel sistemele agricole, potrivit reglementarilor UE se întâmpla exact invers – fermierii bogați din Occident primesc subvenții de patru-cinci ori mai mar( ????!? ) decât cei din centrul şi estul Europei, crescând, astfel, şi mai mult decalajul dintre agriculturile statelor membre UE şi fiind încurajată o concurenţă neloială atroce. 
Când li se reproșează acest lucru, oficialii români ridică din umeri şi spun că așa “s-a negociat”. Destul de impersonal şi nesatisfăcător, așa ca trebuie amintit ca “negocierile” pentru subvențiile europene au avut loc în timpul guvernării Calin Popescu Tăriceanu (29 dec. 2004-22 dec. 2008), când la ministerul Agriculturii toceau scaunul de ministru domnii Gheorghe Flutur şi Dan Motreanu, iar la Integrare Europeana erau miniștri Ene Dinga şi pupila președintelui, doamna Anca Boagiu(sic!).
În treacăt fie spus, deși domnul Dan Motreanu este pe lista de așteptare pentru a fi judecat, mai devreme sau mai târziu, pentru înălța trădare, nu se poate abține să nu deplângă astăzi, din fotoliul sau de europarlamentar, soarta tragică în care se afla agricultorul roman. Cu alte cuvinte, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-I miroase. Ridicol şi, aparent, greu de crezut. 
Mai mult, masonul Dacian Ciolos, “românul” de la Agricultura de la CE, în loc să susţină cauza românilor şi să-i deranjeze puțin pe șefii lui, încearcă să-i manipuleze tot pe bieții romani. 
Teoretic, un fermier român ar trebui să primească o subvenție de 191 de euro la hectar. 
Cu toate acestea, fermierii se plâng că, în acest an, au luat doar 139 de euro pe hectar(cu tot cu contribuția din partea statului), adică, de departe, cei mai putini bani primiți de fermierii din UE. 
Pentru comparație, bulgarii primesc 320 de euro la hectar iar ungurii 420 de euro la hectar, adică dublu. Așadar, nu se pot invoca motive care țin de un anumit tip de sol sau de o anumita zona geografica. Din păcate pentru noi, ca şi în alte cazuri antologice la nivel mondial (de exemplu Bechtel, RMCG, Chevron sau OMV-Petrom, ca să le amintim pe cele mai flagrante) este vorba doar de corupție la nivel înalt, înaltă trădare, jaf programatic şi ostilitate extremă la adresa românilor. Pur si simplu, şi nimic mai mult sau mai puțin. 
Campionii subvențiilor sunt Malta – 1.526 euro la hectar, Grecia – 709 euro la hectar, Olanda – 529 euro/ hectar şi Slovenia – 526 euro/ hectar. Marile tari ale UE primesc, de asemenea, subvenții consistente – Italia – 456 euro, Germania – 428 euro, Austria – 403 euro. La aceste sume se adaugă contribuții suplimentare serioase ale statelor respective, lucru care nu se întâmpla in Romania. 
Concluzia este simpla: UE a creat in mod deliberat un cadru viciat de funcționare al agriculturii in zona Euro, în care concurenta neloiala este principalul atribut. 
În aceste condiții de subfinanțare cruntă, nu este de mirare că, deși avem printre cele mai bune terenuri din Europa, iar forța de munca lucrează aproape gratis, comparativ cu tarile UE, Romania importă cea mai mare parte a produselor agricole consumate pe piața internă, fapt care demonstrează o situație profund împotriva naturii, “agricultura” româneasca fiind în pragul unei implozii iminente. Propaganda mafio-capitalistă de după decembrie 89 a indus românul la o confuzie absolută. Se vorbea despre sărăcie în schimb după mai bine de 24 de ani de neocapitalism sărăcia a crescut exponenţial ajungând la un procent de peste 1.000%!!! 
Aproximativ 1% dintre cei peste un milion de fermieri primesc jumătate din totalul subvenției pe care Comisia Europeană o acordă agricultorilor din România, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, la o conferința organizată de Mediafax. 
”Doar 1% dintre fermieri primesc 50% din totalul sprijinului de la Uniunea Europeană. Adică, din sprijinul de 1,4 miliarde de euro pentru 2013, jumătate, circa 700 de milioane de euro se duc către marile exploatații”, a arătat ministrul Daniel Toxic Constantin. El a precizat că numărul exploatațiilor cu suprafețe cuprinse între unul și cinci hectare este de 850.000. 
În perioada 1 martie – 26 aprilie 2013, au fost depuse, în cadrul campaniei de primire a cererilor de sprijin pe suprafaţă în anul 2013, un număr de 753.168 cereri de plată, pentru o suprafaţă de aproximativ 4,3 milioane hectare, informează Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) într-un comunicat de presă.


9. Mascarada fondurilor europene

Așa-numitul ajutor pentru fermieri adus de posibilitatea accesării de fonduri europene nu este altceva decât o cruntă utopie. Cel puțin pentru micii fermieri romani care ar trebui sa fie coloana vertebrala a agriculturii româneşti. 
Fondurile europene, pur şi simplu, nu pot fi accesate de către fermierii mici sau medii, fără conexiuni politice, şi “se scurg” de ani de zile pe aceleași filiere mafio-capitaliste în toate județele tarii. Iar “conducerea mafiotă USL” n-are nici un interes să schimbe acesta stare de lucruri. Ba din contră! 
Până la data de 16 august 2012, de pildă, au fost depuse 133.056 de proiecte, cu o valoare totală de 16.744,33 milioane de euro, deci cu 67% mai mult decât fondurile alocate – 10.015 milioane de euro, potențialii beneficiari manifestând un mare interes pentru programul FEADR. Cu toate acestea, gradul de absorbție raportat la plățile efectuate este de doar 39,5%. 
Principalele cauze ale blocării/ drenării către clientela politica a fondurilor europene
Feudalizarea fondurilor europene
Fermierii acuză existența unui sistem ”de tip feudal” la nivelul județelor, care drenează fondurile doar către marii fermieri, mereu aceeași, care au relații mafio-politice. 
De altfel, chiar oficialii Băncii Naționale a României au atras recent atenția asupra pericolului ”feudalizării” fondurilor europene în România, prin crearea unor adevărate filiere prin care autoritățile județene dirijează acești bani către clientela penal-politică. De vină pentru această situaţie ar fi lipsa unui sistem eficient de absorbție a fondurilor, care favorizează mai mult consultanții, dar și selecția defectuoasă a proiectelor. 
”Fondurile europene sunt câștigate mereu cam de aceeași în fiecare județ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care își fac treaba defectuos sau cu rea-voință”, este de părere Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.
El cataloghează drept ”utopică” tentativa de accesare a fondurilor UE de către micii fermieri. Fondurile europene sunt destinate, cu precădere, marilor agricultori care dețin complexe integrate, au conexiuni politice și pot accesa mai multe linii de finanțare.
”Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru micii fermieri români. La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituțiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanți. Există deja o adevărată castă a consultanților, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor”, adaugă Ciobanu.
Nici dacă rămân bani, nu există fonduri pentru micii fermieri.
”Fondurile europene sunt câştigate mereu cam de aceeaşi în fiecare judeţ. Multe dosare sunt declarate neeligibile, chiar dacă rămân bani. Nu există un sistem de monitorizare a celor care îşi fac treaba defectuos sau cu rea-voinţă”, a mai spus Ciobanu.
Corupția crasă a funcționarilor care gestionează fondurile europene
Fermierii susțin că sistemul de accesare a fondurilor europene pentru fermierii mici și medii, fără conexiuni politice este unul ”utopic”. Ei acuză funcționarii care gestionează dosarele pentru proiecte cu fonduri UE că le caută în permanență nod în papură și că nu mișcă un deget dacă nu primesc anumite sume de bani. 
Aceste plăți se adaugă celor cu consultanții pentru întocmirea proiectelor, de multe ori, aflați într-o relație strânsă cu funcționarii care gestionează dosarele, cărora le revin aproximativ 30% din valoarea proiectelor, susțin agricultorii. 
”Sistemul de accesare a fondurilor europene este unul mafiot. Gestionarii proiectelor de la APDRP nu mișcă un deget dacă nu sunt unși în permanență cu 1.000 – 2.000 de euro pe lună. Dacă te duci cu dosarul și nu le dai bani îți pun bețe-n roate la fiecare pas. Că de ce este ștampila în stânga și nu e în dreapta, ce de ce nu e aia, de ce nu e ailaltă, etc. Funcționarii trebuie unși în permanență ca să iasă proiectul. Asta, pe lângă banii dați consultanților”, susține Florin Ciobanu, președintele Asociației Tinerilor Fermieri din județul Olt. 
Slaba instruire a funcționarilor, în multe cazuri nepoți şi amante…
Slaba instruire și fuga de răspundere a unora dintre angajații APDRP, de altfel, printre cel mai bine plătiți funcționari publici din Romania, aspecte constatate de autorităţi în urma unor verificări, reprezintă o altă problemă cu care se confruntă beneficiarii. 
Procedurile de lucru, în mare parte interpretabile, sunt aplicate astfel încât să fie aleasă cea mai dezavantajoasă soluție pentru beneficiar. 
În alte cazuri, experții însărcinați cu aplicarea acestor proceduri nici măcar nu înţeleg logica în care ar trebui să funcționeze sistemul. Normele sunt aplicate de către oameni care nu le înțeleg și care abuzează de poziția în care se află, iar beneficiarii ajung deseori în situații absurde.
De asemenea, este de notorietate faptul că multe proceduri sunt interpretate diferit în funcție de fiecare centru regional și oficiu județean în parte. Nu există coerență la nivel național în ceea ce privește aplicarea acestor proceduri și fiecare autoritate locală are propria variantă.
Agricultorii români apreciază că adevărații beneficiari ai fondurilor europene sunt, de fapt, funcționarii publici și consultanții, care au format, în timp, o adevărată castă și derulează o adevărată ”industrie” a fondurilor europene. 
Fermierii susțin că există firme de consultanță care au zeci, dacă nu chiar sute de angajați, deținute de multe ori de apropiați sau chiar de rude ale funcționarilor publici care gestionează dosarele. 
Ei spun că s-a ajuns în această situație din cauza lipsei de implicare a statului, care nu a făcut nimic pentru a simplifica această birocrație. În acest fel, susțin agricultorii, a fost denaturat însăși scopul programelor europene pentru agricultură. 
Industria consultanţei 
Firmele private de consultanţă,sunt deţinute în mare parte de funcționarii corupţi ai statului mafio-capitalist sau în relații de afaceri cu aceștia. Miza: procentul de 30%
În Romania, s-a dezvoltat, în timp, o adevărată industrie a consultanţei pentru accesarea de fonduri europene, care a denaturat chiar scopul programelor europene pentru agricultură.
”La noi, fermierul este obligat să alerge pe la instituţiile statului pentru tot felul de documente iar apoi să scoată bani din buzunar pentru consultanţi. Există deja o adevărată castă a consultanţilor, o adevărată industrie, dezvoltată tocmai pentru că statul a refuzat să se implice în simplificarea procedurilor. Am ridicat această problemă la o conferinţă şi imediat mi-a sărit în cap un consultant pe proiecte europene. Mi-a zis apoi că are 60-70 de angajaţi şi că face proiecte pe bandă rulantă. Consultanţii, nu fermierii sunt adevăraţii beneficiari ai fondurilor europene pentru că percep comisioane de până la 30% din valoarea proiectului”, adaugă Ciobanu.
Durata mare de aprobare şi condiții multe, imposibil de îndeplinit drenează fondurile europene spre buzunarele neo-mafioţilor capitalişti… dacă ne-am reîntors la capitalism ne-am întors şi la o economie a furtului legalizat, instituţionalizat. În prezent avem cel mai mare număr de funcţionari,miniştri şi parlamentari penali pe metru pătrat din lume… măcar într-un domeniu ar trebui să excelăm şi noi!!! Consecinţele sunt dezastruoase pentru cetăţeanul simplu, care în necunoştinţă de cauză mai crede că averea se câştigă în mod cinstit şi proprietatea nu este furt…
Între depunerea proiectelor și semnarea contractelor de finanțare trece de multe ori o perioadă extrem de lungă, timp în care condițiile de realizare a investiției se modifică, prețurile utilajelor, valoarea investițiilor imobile fluctuând într-un sens sau altul. Adaptarea proiectului la noile condiții ale pieței necesită de obicei realocări între capitolele bugetare, acțiune greoaie, mare consumatoare de timp.
Corupția este generalizată și nu ține cont de particularitățile proiectului, susțin fermierii. De acest lucru s-a convins, în al 13-lea ceas și un agricultor din Călărași care a așteptat aproape cinci ani cu speranța că-și poate cumpăra două tractoare noi cu fonduri UE.
”Nu mai fac proiecte europene în viața mea. Am aplicat încă din 2008 cu două proiecte, de 150.000 și 300.000 de euro pentru achiziția de utilaje agricole și abia acum am aflat că nu primesc niciun ban, că proiectele sunt, cum au zis ei, eligibile, dar fără finanțare. Nu știu cum vine treaba asta. Până la urmă mi-am retras banii pe care-i țineam blocați de ani de zile și mi-am luat două tractoare second-hand”, a declarat Costel Loloț, un agricultor care lucrează 700 de hectare de teren la Jegălia, județul Călărași. 
Nici pentru realizarea micilor ferme situația nu este diferită.
”Am un prieten care a vrut să-și facă o fermă de găini cu bani de la UE. A luat 50% bani din bancă și urma să primească cealaltă parte de 50% din fonduri UE. Numai că și-a dat seama că ar fi rămas cu banii blocați 2-3 ani de zile și că s-ar fi chinuit cu tot felul de acte, garanții, avize, etc. Așa că s-a descurcat cum a putut și toamna ferma era gata, iar din iarnă a și început producția și astfel a putut să plătească datoria la bancă. Așa că nu este foarte rentabil un proiect cu fonduri UE. Unde mai pui că peste 20% din banii pentru proiectele cu fonduri UE se pierd printre degete”, a declarat Radu Taus, un agricultor care cultivă 80 de hectare de sfeclă în județul Brașov. 
Un alt fermier trezit brusc la crunta realitate a fondurilor europene a fost Cristian Vlaicu, care lucrează 400 de hectare de teren la Dârvari, în județul Mehedinți. Acesta a vrut să acceseze fonduri UE pentru construcția unei făbricuțe cu care să-și valorifice paiele rămase după recoltare.
”Nici nu se pune problema să poți lua bani de la bancă, iar de fonduri europene nici nu poate fi vorba. Este atâta birocrație, atâtea condiții, atâtea norme încât vezi banii, dar nu poți ajunge la ei. Trebuie să fii în zonă defavorizată, să fie start-ap, să ai sub 40 de ani, etc. ”, spune Vlaicu.
Cofinanțarea privata, un alt obstacol in calea beneficiarilor privați ai proiectelor FEADR
”Fondurile europene nu pot fi accesate de fermierii mici sau medii. Este o iluzie. Începi să demarezi proiectul 1-2 ani iar apoi constaţi că nici o bancă nu-ţi finanţează partea ta de 20-30%. Apoi, consultantul trebuie plătit chiar dacă tu nu ai certitudinea că proiectul este eligibil. Clauzele de eligibilitate se schimbă mereu. De exemplu, îţi cer instalaţii de udare, chiar dacă nu există sistem de irigaţii în zonă. Sau, îţi cer moară chiar dacă proiectul tău n-are legătură cu producţia finală. Eu nu cunosc cazuri de fermieri mici care să fi avut succes cu fondurile europene”, a declarat pentru Agrointel, Ion Mănăilă, preşedintele Asociaţiei de Marketing şi Consultanţă Agricolă ”ASOMAR” Teleorman.
Cel mai utilizat document pentru dovedirea capacității şi surselor de cofinanţare este scrisoarea de confort angajantă, emisă conform protocolului semnat de către băncile emitente cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, având de obicei un termen de valabilitate de 120 zile.
Multe bănci au însă proceduri greoaie în ceea ce privește analiza și emiterea scrisorii de confort, ceea ce a pus de multe ori în pericol însăși depunerea cererii de finanțare, solicitantul neputându-se încadra în sesiunea de depunere. Pe de altă parte, sesizând oportunitatea unor câștiguri, emit scrisori de confort în schimbul unui comision, fără o analiză reală a proiectului. De obicei, după selectarea proiectului pentru finanțare de către APDRP, banca nu este interesată de finanțarea acestuia, multe proiecte rămânând neimplementate, ceea ce conduce la un grad scăzut de absorbție reală a fondurilor.
Caracterul așa-zis angajant al scrisorii de confort este mai mult un aspect pur teoretic, fără implicații reale, băncile rezervându-și dreptul de a nu acorda creditul solicitat, fără a fi nevoite să prezinte un motiv concret al refuzului.
În alte cazuri, chiar criteriile de punctaj reprezintă cauze indirecte ale ratei scăzute de absorbție. Mulţi dintre solicitanți, promovați prin criteriile de selecție, sunt cei care au cele mai puține șanse în obținerea creditelor pentru acoperirea cofinanțării private, dată fiind reticența sectorului financiar-bancar de a acorda start-up-urilor de exemplu, credite de investiții. Toate acestea au loc în detrimentul solicitanților cu potențial și vechime în activitate, care ar fi avut acces mult mai ușor la sursele financiare necesare implementării proiectelor. Drd. Alexandru SIN, USAMV, București
Proiectele standard pentru fermieri,sunt refuzate cu obstinație de către Ministerul Agriculturii, condus actualmente de Daniel toxic Constantin, considerat a fi „il mano-forte” al mafiotului Dan Felix Voiculescu.
Fermierii au dat exemplul ţărilor din vestul Europei unde statul finanțează rețele de birouri de consultanță care se ocupă gratis de întocmirea unor proiecte standard pentru fermieri în funcție de mărimea suprafețelor deținute, de culturile semănate sau de numărul de animale crescute în ferma respectivă, la noi, nici vorbă. 
Accesarea fondurilor europene este o utopie pentru fermierii români. La cum arată sistemul acum, ai nevoie de foarte mulţi bani pentru a te gândi să accesezi fonduri UE. De…banul la ban trage… şi cine a făcut avere furând va primi drept răsplată şi fonduri moca din partea UE.
În Spania, de exemplu, lucrurile stau cu totul altfel. Ei au nişte proiecte standard pentru micii fermieri. Venea omul şi zicea: am cinci hectare de teren şi o vacă. La ce proiect m-aş putea încadra? Și autoritatea de acolo îi făcea toate actele pe loc, nu trebuia să mai alerge pe la zeci de instituţii pentru tot felul de documente”, a declarat pentru Agrointel Daniel Ciobanu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Bacău.
Fondurile europene pentru fermieri, o dulce himera…
Cine blochează absorbția fondurilor europene?

10. Refuzul de a promova o legislație restrictivă și absența unui organism românesc cu drept de preempțiune la achiziția terenurilor

“Poziția ministrului Agriculturii” 
Păcăliciul plantat de Dan Felix Voiculescu la Ministerul Agriculturii s-a remarcat în ultimul an prin doua atitudini cu privire la vânzarea terenurilor – pe de-o parte a încercat să minimalizeze fenomenul catalogându-l drept “subiect de presă”, sau să treacă sub tăcere problema, iar, când acest lucru nu a mai fost posibil, a invocate “greaua moștenire”, lipsa măsurilor care trebuiau adoptate de predecesorii săi şi faptul că “este prea târziu, că nu se mai poate face nimic”. Numai că pentru alte ţări precum Ungaria, Bulgaria, Polonia, nu este “prea târziu”. Pentru aceste ţări nu este “prea târziu” nici să impună restricții la nivel local pentru orice străin ar încercă să cumpere teren. 
România este singura țară din Uniunea Europeană care nu și-a luat în mod voit nici o măsură de protecție. Este mai mult decât evident că lipsa reglementărilor care să descurajeze cumpărarea terenurilor de către străini este un caz clar de trădare a intereselor naționale și de înstrăinare a resurselor țării de către clica mafio-capitalistă intens angrenată de masonii aflaţi în umbra puterii. 
Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia și Slovacia sunt țările Uniunii Europene care au obținut de la Comisia Europeană o prelungire a perioadei de tranziție și, implicit, a amânării momentului liberalizării pieței terenurilor agricole și forestiere. Cu toate acestea, ministrul Agriculturii, Daniel Toxic Constantin a început s-o dea în vrăjeală ieftină alla Antena 3 afirmând în nenumărate rânduri că România nu poate face nimic în acest sens ”pentru că așa s-a negociat”.


Jaful terenurilor arabile ale României. 

Daniel Toxic Constantin, cel mai iscusit manipulator al Varanului( Dan Felix Voiculescu), sau cum se aburesc românii în vreme ce străinii le cumpăra terenurile de sub ei…

Exterminarea micului fermier în varianta USL(Masonii, Ponta & clica de asasini economici). De ce trebuie să-i tratăm pe masonii neocapitalişti ca pe teroriști???
Recent, așa-numitul ministru al Agriculturii declara senin, ca şi cum asta l-ar absolvi de orice vină, următoarele:

“Din anul 2007, odată ce am devenit stat membru al UE, societăţile care s-au înfiinţat în România de către străini au putut cumpăra terenuri agricole. Aceasta chestiune se ştia încă din 2005, când s-a semnat tratatul de aderare, că se va liberaliza piaţa funciară, şi vă reamintesc că până acum nu s-a luat nici o măsură de toate guvernele precedente”, a spus Daniel Toxic Constantin care, bineînțeles, nu a luat nici o măsură pentru curățarea mizeriilor prietenilor lui masoni mafio-capitalişti, pentru că lui îi place să fie ministru doar pentru că are scaun moale de piele neagră şi a devenit un super-star la emisiunile Antenei 3. 
Ce zic fermierii despre criminalii plătiți sa deschidă ușa de la stâna de la Ministerului Agriculturii???
Fermierii români susţin că, deşi a mai rămas mai puţin de un an până la deschiderea pieţei terenurilor către străini, Ministerul Agriculturii nu a luat nici o măsură de protecţie, deşi toate statele europene fac acest lucru.

”În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nici o şansă să cumperi teren acolo. Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului. Se pot impune şi la noi condiţii restrictive străinilor, dar nu se doreşte. Autorităţile susţin că înstrăinarea terenurilor este doar un subiect de presă, a continuat Ciobanu.
El a mai arătat că ungurii au invocat principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”. 
La rândul său, Ilie Popescu, un agricultor din Olt, susţine că invocarea principiului neimplicării statului în această problemă esenţială este o dovadă de rea-voinţă din partea Ministerului Agriculturii. El consideră că nu este vorba de o simplă problemă de piaţă liberă şi că statul trebuie să intervină legislativ. 
Pe de altă parte, ministrul Agriculturii, Daniel Toxic Constantin, când declara la sfârşitul anului trecut, că nu le vom putea interzice străinilor să cumpere terenuri agricole în România, îşi freca mâinile de bucurie gândindu-se la şapaga pe care o va încasa. 
“Din 2014, piaţa terenurilor agricole se va liberaliza, conform tratatului de aderare la Uniunea Europeană pe care îl avem semnat şi pe care nu putem face modificări, pentru ca asta ar însemna ratificarea eventualelor amendamente de toate cele 26 de state membre şi nu avem garanţia că se poate face acest lucru”, declara Constantin.
Spre deosebire de alte ţări europene, României şi Bulgariei le lipseşte articolul şapte din tratat cu privire la circulaţia terenurilor. Dacă nouă ni se impune să deschidem piaţa terenurilor agricole pentru străini de la 1 ianuarie 2014, nu aşa au stat lucrurile şi la alţii. Croaţilor (n. red.- Croaţia este în curs de aderare la UE) li s-a permis să prelungească tranziţia către liberalizarea pieţei terenurilor cu încă trei ani printr-o simplă notificare a Comisiei Europene. 
La fel şi în cazul Ungariei, care a notificat CE şi a fost prelungit termenul (n.red. -,ungurii au anunţat chiar că vor să interzică achiziţia de terenuri de către străini). Polonezii aveau negociat deja pe 12 ani de la aderare, până în 2016, deci n-au avut nevoie să notifice.
Evident, în condițiile în care marilor rechini imobiliari din lume li se vor închide ușile în nas peste tot prin Europa, se vor revărsa cu toții la furat în Romania, iar şpaga va curge mai ceva ca apele învolburate ala Dunării. 

11. Niciunde în Europa, străinii nu pot cumpăra, în realitate, pământ arabil, doar în Africa…

Vă reamintim faptul că niciunde în Europa străinii nu pot cumpăra teren arabil. În unele state reglementările centrale se împletesc cu condițiile impuse la nivel local, astfel că este practic imposibil pentru un străin să dețină teren arabil în țări precum Germania, Italia, Franța, Polonia, etc. În Ungaria, legea este chiar mai strictă și prevede pedepse cu închisoarea pentru cei care vând teren străinilor. 
Ungurii au invocat recent principiul egalităţii de şanse în relaţia cu străinii pentru a prelungi cu trei ani data la care se va face liberalizarea terenurilor. În plus, au înăsprit legislaţia, astfel că, în ţara vecină se poate face chiar închisoare pentru vânzarea terenurilor către străini. Premierul Ungariei, Viktor Orban a declarat recent, invocând legislaţia protecţionistă din Austria şi Germania, că va proteja terenurile cultivabile de speculatori şi bancheri şi va favoriza deţinerea de terenuri de către exploataţiile agricole mici şi mijlocii, în detrimentul celor mari”. De asemenea, legea va permite şi “recuperarea terenurilor furate prin contracte de achiziţie dubioase”. 
În Germania sau Franţa, de exemplu, reglementările cu privire la cumpărarea terenurilor sunt atât de severe încât, de fapt, nu poţi cumpăra niciun metru pătrat de teren. Fiecare ţară are o agenţie care reglementează vânzarea terenurilor care impune o serie de preemţiuni. Restricţiile merg până acolo încât, reglementările naţionale foarte stricte sunt dublate de condiţiile draconice impuse de autorităţile locale. În Polonia, de exemplu, reglementările naţionale şi cele locale se împletesc între ele, astfel încât nu ai nici o şansă să cumperi teren acolo. 
Avem un exemplu recent. Între Germania şi Elveţia există un acord de liber schimb. Recent, o exploataţie elveţiană s-a extins peste graniţă, arendând 2,5 hectare de teren în zona germană. Nu mai puţin de trei instanţe germane au anulat actul de închiriere motivând că firma elveţiană nu plăteşte taxe în Germania. Asta înseamnă protecţia pământului chiar în interiorul Uniunii Europene. 


12. Înalta trădare străvezie, ușor de probat, aproape imposibil de combătut. Agențiile mafio-masonice de influență de la conducerea României

Toți miniștri care au frecat cu șezutul fotoliile de piele de la Agricultură se fac vinovați de înaltă trădare pentru facilitarea înstrăinării pământului României și promovarea unor măsuri ostile agricultorului român, și în final, sărăcirea acestuia și crearea unor situații evidente de concurență neloială în raport cu străinii. Vorbim aici de numiții Ilie Sârbu(alias tata socru), Dan Motreanu, Valeriu Tabără, Stelian Fuia și, mai nou, Daniel Toxic Constantin. 
Aceștia se fac vinovați de încălcarea Art. 135, alin. 2 din Constituția României care stipulează clar că ”STATUL TREBUIE SĂ ASIGURE PROTECȚIA CONCURENȚEI LOIALE și CREAREA CADRULUI FAVORABIL PENTRU VALORIFICAREA TUTUROR FACTORILOR DE PRODUCȚIE, respectiv PROTEJAREA INTERESELOR NAȚIONALE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ și EXPLOATAREA RESURSELOR NATURALE ÎN CONCORDANȚĂ CU INTERESUL NAȚIONAL. 
Articolul 135 Economia 
(1) Economia României este economie de piața, bazata pe libera inițiativa si concurenţa.
(2) Statul trebuie să asigure:
a ) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;
b ) protejarea intereselor naționale în activitatea economica, financiară şi valutară;
c ) stimularea cercetării științifice si tehnologice naționale, a artei si protecția dreptului de autor;
d ) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;
e ) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menținerea echilibrului ecologic;
f ) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calităţii vieții;
g ) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene. 
Mai mult ca sigur că acest articol este unul care-i deranjează foarte mult în acest moment și, foarte probabil, va suferi ceva schimbări la preconizata modificare a Constituției. 
Trebuie precizat că acești trădători de ţară şi de neam, enumerați mai sus, s-au remarcat prin faptul că au minimalizat sau chiar au încercat să acopere problema jafului terenurilor arabile ale românilor și că au catalogat acest subiect drept ”unul de presă”. Mai mult, aceștia și-au manifestat în nenumărate rânduri satisfacția(după şpagă şi răsplată) că străinii cumpără pe rupte terenuri în România, venind cu argumentul că aceștia vor veni cu tehnologie nouă(sic!), lucru care, evident, nu este la îndemâna românilor sărăciți în ultimul hal de către politicile economice antiromâneşti cum ar fi: acordul cu FMI, retrocedarea terenurilor şi inflaţia galopantă, aplicate de Mugur Isărescu, Ion Iliescu şi gaşca mafio-masonică în perioada 1990-1996. 
Gașca masonică a lui Soros nu vrea pedeapsa cu moartea şi arme pentru români
În aceste condiții, nu este de mirare, ca n-au prea avut efect doua propuneri care exprima gradul de disperare al românilor – reintroducerea pedepsei cu moartea şi liberalizarea armelor de foc. Cristian Pîrvulescu şi restul găștii lui Soros, acești lupi masonici, paznici la oi, puși să modifice Constituția României ne spune senin ca aceste propuneri nu pot fi luate în seamă pentru că, potrivit Constituției, “restrâng drepturile cetățenilor” (sic!). 

13. Societatea Inginerilor Agronomi: adoptați urgent legi pentru stoparea vânzării pământului către străini 

Scrisoare deschisă adresată de Societatea Inginerilor Agronomi din România(SIAR), Comisiilor pentru Agricultură din Parlamentul României, Guvernului României, Ministerului Agriculturii. Societatea Inginerilor Agronomi din România, filiala Mureş, în cadrul adunării din 22.02.2013, luând în discuţie cele mai neplăcute, mai grave aspecte: economice, sociale, organizatorice şi chiar politice ale agriculturii din zonă, a hotărât să vă relateze unele dintre ele, cu câteva sugestii de rezolvare. Considerăm că una dintre cele mai grave situaţii este modul de mişcare, gospodărire, organizare, întreţinere şi exploatare a fondului funciar, îndeosebi a terenurilor arabile. Acestea şi multe altele ne arată necesitatea stringentă ca pământul să rămână în proprietatea românilor indiferent de etnie, fiind cel mai de preţ bun naţional.
Mulţi tineri, unii orăşeni, nesimţindu-se legaţi de pământ, îl vând la preţuri mult sub valoarea lui. Puterea de cumpărare a românilor, care ar dori să cumpere pământ, fiind scăzută intenţiona la 0, dă posibilitatea speculanţilor străini, care direct sau indirect, prin intermediari locali – „cozi de topor“ – cumpără pământ la preţuri de 40-50 ori mai mici decât în ţara lor şi de 5-6 ori sub valoarea reală (de exemplu, un hectar din lunca Târnavelor s-a cumpărat, de aceiaşi samsari, cu 2.000 lei, faţă de 20.000 lei cât este valoarea reală).
Acum, în ceasul al 13-lea, vă cerem, cu multă insistenţă, să puneţi stavilă acestui jaf naţional de înstrăinare a patrimoniului funciar românesc. Dacă nu ştiţi cum, consultaţi vecinii, pe polonezi, slovaci, unguri, care nu-şi vând pământul străinilor. Cei care înstrăinează pământul, ilegal, sunt pedepsiţi penal în unele ţări, membre ale Uniunii Europene.
Reluarea în cultură a întregului fond funciar (arabil, fâneţe, păşuni, mlaştini etc.) se poate realiza prin măsuri concrete, acceptate, atractive pentru cultivatori şi nu represive, cuprinse în programe patriotice de scurtă durată (2-3 ani), medie (5-10 ani) şi lungă durată (15-30 ani), întocmite conform specificului şi cerinţelor naţionale, fără influenţe externe, fără conotaţii politice, să fie dorite şi acceptate de toate formaţiunile politice, sociale, de toţi românii. Măsuri care să nu se modifice odată cu schimbarea guvernelor sau a miniştrilor.
Dintre multiplele măsuri de punere în totalitate, în plină producţie, a întregului fond funciar amintim doar câteva:
• Să nu se poată înstrăina, vinde străinilor, fapt ce trebuie reglementat prin legi clare, precise, concrete şi ferme, urgent adoptate.
• Să se pună restricţii certe în posibilitatea de a fi scos din circuitul agricol sau silvic, cu reglementări şi atribuţii concrete în acest sens.
Exemple de scoatere din circuit, nejustificat, ineficient sunt destule. Amintim numai suprafeţele aprobate pentru amenajarea supermarketurilor, cărora li s-au acordat suprafeţe de 4-5 ori mai mari decât necesar, s-au amenajat în jurul lor, pe cele mai fertile terenuri, parcuri, spaţii verzi, parcări auto, care nu se vor popula în întregime niciodată, în loc să construiască parcări subterane sau etajate.
• Crearea de posibilităţi cultivatorilor de a lucra pământul cu mijloace moderne, având consum redus de energie şi eficienţă economică ridicată.
Aceasta se poate realiza prin:
- crearea de exploataţii agrozootehnice mari, prin asocierea proprietarilor, sub îndrumarea şi stimularea de către stat;
- cumpărarea de teren agricol de către tineri români, indiferent de etnie, la preţuri reale. Preţul pământului se poate stabili în funcţie de indicii de fertilitate şi presetabilitate, pe zone, în urma bonitării solelor de specialişti. Tinerii să primească credite cu dobândă subvenţionată, de 3-5%, pe termen mediu de 10-15 ani. Cu ce să garanteze creditele? Cu pământul şi utilajele cumpărate;
- pământul rămas nelucrat, neinclus în asociaţii, necumpărat de români, să fie cumpărat de stat, la preţuri stabilite prin bonitare. Să se comaseze în ferme de stat. După ce sunt puse la punct să se vândă tinerilor sau să rămână la stat.
Pământul ce rămâne nelucrat şi după această acţiune se poate concesiona străinilor pe o perioadă de 10-30 ani.
Ne oprim aici în înşirarea măsurilor majore de păstrare, protejare şi îmbunătăţire a pământului (în conceptul nostru sunt peste 30 de măsuri uşor de aplicat), spunând că proprietarii de pământ au obligaţia sfântă de a-l lucra, cultiva raţional, agronomic.
Nu uitaţi că încă mai avem specialişti care să conceapă, să aplice programele de redresare agriculturii. Trebuie doar să fie ascultaţi şi folosiţi.

14. Impozitarea agricultorilor, un nou vector de decapitalizare și fărâmițare a micii proprietăți

Impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici, susțin fermierii locali. 
Aceștia se tem că nu-și vor putea acoperi costurile. Stabilirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mai mici de 10-20 de hectare, spun fermierii locali. 
Ei susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, care deja primesc subvenții de patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puși pe butuci de impozit. 
“Cu certitudine agricultorii vor fi puternic afectați de acest impozit, în special micii producători. Nu știu cum s-a decis să fie impozitați de la două hectare în sus. Era mai logic de la cinci hectare în sus pentru că oricum cei cu loturi mici fac doar o agricultură de subzistență; nu își vând produsele. Micii producători vor fi puși pe butuci. Vor fi nevoiți să vândă, pur și simplu, terenurile, mai puțin să le arendeze, pentru că deja vor cheltui mai mult decât vor produce” , este de părere Ilie Popescu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.
El adaugă că guvernanții nu par deloc interesați de faptul că terenurile ajung pe mâna străinilor.
”Încercați să cumpărați ca cetățean UE terenuri în Germania sau Austria și o să vedeți că nu o să întruniți condițiile impuse de ei. Guvernanții noștri zic că statul nu poate să intervină, că e vorba de piață. Nu! Statul trebuie să intervină legislativ”, susține Popescu.
Părerea este susținută și de agricultorii din Călărași, un județ care trăiește mai ales din agricultură. Aceștia se plâng că guvernul român pune bețe în roate românilor, în vreme ce, străinii sunt puternic sprijiniți de guvernele proprii să cumpere terenuri agricole în România.
“Riscul ca agricultorii să vândă e mai mare de la an la an astfel încât, până la urmă, omul să fie forțat să-l vândă. Vin cei de afară cu susținere din partea statelor lor care le dau credite cu dobândă de 1%, fără dobândă sau chiar fonduri nerambursabile ca să cumpere terenuri în România. Orice bănuț luat din pungă te afectează indiferent de suprafață. Fermierii mici, cei neorganizați, vor fi nevoiți să vândă pentru că nu au cu ce să facă agricultură. În mod sigur, după impozitarea agricultorilor se vor vinde și mai multe terenuri, la prețuri mult mai mici decât până acum” , susține Ion Ciulinaru, președintele Asociației Cultivatorilor de Cereale si Plante Tehnice Călărași.
Perspective sumbre. Crește decalajul între fermierii români și cei occidentali
Agricultorii români nu aveau nici până acum nici o șansă să devină competitivi, în condițiile în care primesc subvenții de trei-patru ori mai mici decât fermierii din Occident cu care ar trebui să intre în competiție. Odată cu introducerea impozitului pe venitul agricol, acest decalaj va crește simțitor. Fermierii susțin că guvernații români adoptă măsuri în dauna țăranului român, deși susțin că agricultura este un domeniu de interes strategic.
”Micii agricultori n-au nici o șansă în România. Nu poți să obții un venit constant dacă ai doar 10-20 de hectare. Toate statele din Europa își susțin agricultorii, îi subvenționează, au reglementări clare care nu se schimbă timp de 7-10 ani.
Noi nu avem așa ceva. Îți spun că agricultura este un domeniu strategic. Prim-ministrul ne-a promis că va crește subvențiile.
Numai că, dacă anul trecut am primit 171 de euro, acum primim doar 139 de euro. Cum poți să fii competitiv și să te bați cu agricultorii occidentali când un francez, de exemplu, primește 400 de euro. Subvenția ar trebui să fie la fel ca în alte țări UE și trebuie acordată atât pe suprafață, cât și în funcție de performanță, de productivitatea agricultorilor” , continuă președintele Asociației Producătorilor Agricoli Olt.
Fermierii sunt de părere că impozitarea fermierilor va conduce la o fărâmițare și mai mare a exploatațiilor pentru că agricultorii vor fi tentați să înstrăineze o parte dintre terenuri, în special către membrii aceleiași familii, pentru a nu depăși pragul de impozitare de două hectare. Acest lucru se datorează exclusiv masurilor luate de statul roman, recte de către Ministerul Agriculturii care, în declarații cel puțin, are o poziție opusă, în sensul că trebuie combătută fărâmițarea terenurilor şi încurajată comasarea.