marți, 2 aprilie 2013

Ce trebuie să mănânci ca să ai o viaţă lungă


Ce trebuie să mănânci ca să ai o viaţă lungă
Foto: www.integrativehealthreview.com
Persoanele cu vârste de peste 65 de ani, cu cele mai ridicate concentraţii de omega-3 în organism, trăiesc în medie cu 2,2 ani mai mult decât persoanele cu cele mai scăzute concentraţii de omega-3. Omega-3 este un acid gras conţinut mai ales de carnea anumitor specii de peşti, precum somonul, relatează AFP.

Adulţii în vârstă care mănâncă peşte cu regularitate beneficiază de o reducere cu până la 27% a riscului general de mortalitate şi de o reducere cu aproximativ 35% a riscului de mortalitate cauzat de maladiile cardiovasculare.

"Preparatele din peşte, bogate în acizi graşi, sunt considerate de multă vreme o hrană sănătoasă, dar puţin cercetători au evaluat până acum efectele benefice ale acizilor omega-3 asupra sănătăţii adulţilor în vârstă", a declarat medicul Dariush Mozaffaris, profesor de epidemiologie la Universitatea Harvard, coautor al studiului.

"Rezultatele acestui studiu confirmă importanţa pe care o are o concentraţie suficientă de omega-3 în sânge pentru sănătatea cardiovasculară. Ele ne lasă să credem că, mai târziu în viaţă, aceste binefaceri ar putea să prelungească viaţa cu mai mulţi ani", a adăugat el.

O imagine cat o mie de cuvinte!!!


Aceasta fotografie a fost facuta in Arizona, la data de 25 martie 2013.
rainbow-vortex-arizona

Greşeala fatală a lui Ceausescu


În primăvara lui 1989, Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare.

Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar. Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii '80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. 

Mi-aduc bine aminte de tonul cu care "Europa liberă" a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii - canale de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc. - părea dovada certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!

Prin anii '87 - '88, tonul "Europei Libere" a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate.

Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am prea înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî, prin lege, să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna astfel în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute! În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!.

Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din camătă, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea "modelul românesc"!.

Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care "Europa liberă" si "Vocea Americii"au comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu, şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!

Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concertare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa.

Cu consecinţa, "firească", a revenirii României, cuminţită, în rândurile ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, dând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el o s-o păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul, la ale cărui servicii a apelat marea finanţa mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român!

De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru pe care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de rîsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, cât de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte deci lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.

M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte "indicaţii superioare".

Am scăpat de dracu', şi am dat peste tat-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosanct al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfînt al Patriei.

Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi mai ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă la acest sfârşit de mileniu! Lumea s-a deşteptat, s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!

Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi în lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Băncii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte "agenturi"!

Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?) 

Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca!

Căci s-a ajuns la o situaţie paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este o datorie de stat, a ţării, a poporului român!

Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat'??! Cine a programat această cacealma a privatizării în folosul oricui, numai în folosul ţării nu?!

Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor - ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente! Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile în care accept să-l creditez!

Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de decembrie 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte!

Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii '70!

Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să se facă reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală, repet: acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă din nou România în rândurile ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.

Au asmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte. Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara . Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.

Prof.univ.dr. Ion Coja

Sursa: roaim.net.tf

VIDEO: Black Projects şi Energia Liberă


Vă prezentăm un uluitor documentar despre Proiectele Negre şi Energia Gratuită (Liberă), în care veţi afla adevărul despre situaţia actuală a umanităţii şi iminenta schimbare de paradigmă ce va veni curând. Documentarul are meritul de a face cunoscute problemele actuale şi numeroase fapte care sunt încă menţinute ascunse de public, referitoare la tehnologiile spaţiale care deja sunt disponibile pe Pământ.



Un film documentar elaborat, care prezintă sintetic, din felurite puncte de vedere, problema proiectelor neguvernamentale şi operaţiunile secrete ale Guvernului Mondial Ocult. Aspectele de ordin militar sunt îmbinate cu cele despre istoria organizaţiilor ezoterice din secolul trecut şi cu elemente ştiinţifice despre tehnologia energiei libere. Un accent deosebit este pus asupra tehnologiei prezentate de Fundaţia Keshe, care prin metoda MAGRAV poate să revoluţioneze din temelii concepţia ştiinţifică actuala şi viaţa societăţii umane.

Există posibilitatea să obţinem energie aproape nelimitată pentru folosul nostru cotidian? Există metode sau procedee prin care să depăşim cu mult randamentul energetic unitar, adică să obţinem mai multă energie decât consumăm pentru a o produce? Este posibil să realizăm ceea ce ştiinţa numeşte "perpetuum mobile"? 

Combustibilii fosili nu mai pot reprezenta o soluţie viabilă pentru omenire, la ritmul actual de dezvoltare. Studiile şi analizele ştiinţifice au arătat că rezervele se vor epuiza în jurul anilor 2040, daca exploatarea petrolului va continua în acelaşi ritm. Metoda fisiunii nucleare nu este nici ea de viitor, întrucât este o metodă distructivă şi periculoasă, la care se adaugă problema deşeurilor radioactive.

Aparent, omenirea "bate pasul pe loc" în domeniul furnizării energiei, întrucât marile firme şi concernuri nu par să promoveze noi variante şi alternative la cele care deja există. Interesele economice, cele geopolitice, şi cele de menţinere a controlului asupra populaţiei acţionează în sensul păstrării status-quo-ului actual, deoarece independenţa energetică ar conduce repede la independenţa acţiunilor şi a modului de gândire a fiinţelor umane.

Aceasta nu înseamnă însă, că nu au existat studii şi descoperiri fulminante în direcţia obţinerii energiei libere şi a tehnologiilor aferente ei. S-ar putea spune că, în prezent, aceste cercetări sunt mai active ca oricând, întrucât paradigma vieţii de pe Pământ este foarte aproape de o transformare majoră care va oferi omenirii o cu totul altă perspectivă asupra vieţii şi asupra realităţii înconjurătoare.

Ironia este că cele mai intense studii, cele mai laborioase cercetări, şi cele mai avansate tehnologii au fost realizate chiar de către cei care vor să le ascundă cel mai mult de ochii şi de cunoaşterea lumii. Pentru cei familiarizaţi cu dedesubturile intereselor la nivel mondial, şi cu existenţa aşa-zisului guvern ocult, existenţa acestor cercetări care depăşesc cu mult tot ceea ce şi-ar putea imagina omul din societatea modernă este concretizată în misterioasele Black Projects... sau aşa-zisele Proiecte Negre.

Ele sunt numite Negre deoarece sunt ocultate, sunt ascunse cunoaşterii publice, aflându-se mereu în umbră. Proiectele Negre fac parte dintr-o reţea clandestină de interese care este cunoscută sub numele de Programul Spaţial Secret. Esenţa cercetărilor şi realizărilor din cadrul acestor proiecte este în legătură cu călătoriile spaţiale şi interstelare care nu pot fi realizate decât pe baza energiei libere şi a noilor modele energetice.

Unul dintre cei care au lucrat în cadrul unor Proiecte Negre, doctorul în ştiinţe Richard Alan Miller, obişnuia să spună că pe Pământ există două civilizaţii umane: una care are acces la călătoria spaţială, şi una care nu are acces la aceasta.



Pentru a fi pregătiţi pentru transformările ce vor veni, acest extraordinar documentar realizat de prof. yoga Dan Bozaru vă poate fi de un real folos.


Sursa: roaim.de.vu

EVENIMENTE ! - COMFIRMAREA PROFETIILOR - 2 aprilie 2013


2 aprilie 2013 

BNR: Nu avem promisiunea niciunei bănci-mame că vor continua liniile de credit în România. Banii disponibili sunt doar cei ai firmelor şi populaţiei, a declarat Napoleon Pop, membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României. Cu alte cuvinte, nici-o bancă externă nu mai "alimentează" cu bani sistemul bancar din Romania. Adică, stop. 


Sursa: roaim.de.vu/

"Ne aflăm oare în pragul celei mai socante schimbări ce a avut loc vreodată? Este 'cea mai mare poveste din istoria omenirii, pe cale să fie dezvăluită?


The Day Before Disclosure 

Ziua dinaintea dezvăluirii (RO)

  Acesta este unul din cele mai cuprinzătoare documentare făcute vreodată cu privire la fenomenele OZN şi prezenţa extraterestră şi secretele din jurul acestui subiect. Ce ştim la momentul de față, - şi ce ştim despre ce nu ar trebui să ştim? Filmul prezintă istoria OZN şi câteva dintre cele mai cunoscute cazuri documentate atât în Europa cât şi pe continente americane. Martori oculari şi mulți dintre cei mai renumiți cercetători ai zilelor noastre îşi prezintă marturiile şi punctele de vedere. Sunt discutate implicaţiile de aducere la cunoştință şi impactul anticipat asupra societăţii."
Traducere şi sincronizare: Marian Matei.


În 1993, medicul american Steven M. Greer a demarat proiectul „Disclosure”
(Dezvaluirea). Avand sediul în Crozet, Virginia, acest proiect a convins sute de persoane cu responsabilitati, inclusiv cu rang înalt din armata si din CIA, sa semneze declaratii privind întamplari, aspecte senzationale si documente relevante legate de fenomenul OZN, aparent tinute secret de oficialitati.
La 9 mai 2001, ora 9 dimineata, la National Press Club din Washington DC, a avut loc în acest sens o conferinta de presa. Circa 250.000 de persoane s-au conectat sa urmareasca conferinta de presa în direct, prin internet, un numar considerat fara precedent. Majoritatea marturiilor au fost însa partiale. Pentru detalii, martorii ar fi trebuit sa aiba permisiunea sa vorbeasca, permisiune care le-a fost însa refuzata, pe motiv ca s-ar divulga secrete militare sau de stat. 
Dr. Greer a cerut Congresului S.U.A. sa le permita acestor oameni sa spuna ce stiu; cererea sa a ramas însa fara raspuns si, din pacate, evenimentele din 11 septembrie 2001 au eclipsat preocuparile legate de fenomenul OZN.

Greer a dat informatiile de care dispunea unei importante retele de televiziune. A aflat cu aceasta ocazie ca emisiunea nu poate fi difuzata decat cel mult la o ora imposibila, deoarece „ei” nu permit. S-a gandit sa le trimita lui Bill Clinton, printr-un prieten apropiat al acestuia. Conform acestuia, presedintele de atunci avea bunavointa si dorinta sa dezlege mai multe enigme de acest tip, dar a fost repede convins ca e mai bine pentru el sa urmeze politica lui „nu întreba si nu spune”.

Filmul este efectiv de clasă mondială, excelent produs, cu un scenariu foarte inspirat, care acoperă integral subiectul şi cu o imagine de excepţie.
Lista personalităţilor intervievate este considerabilă: Richard Dolan, Bob Dean, Steven Greer, Milton Torres, Stephen Basset, Edgar Mitchell, Peter Robbins, Nick Pope, Michael Salla, Linda M. Howe, Stanton Friedman ş.a., fiecare dintre cei enumeraţi, fiind recunoscuţi pe plan mondial, ca autorităţi în domeniu.

O privire aruncată asupra istoriei antice şi relicvelor ei, conduce la aceeaşi concluzie, iar noua ştiinţă – prin intermediul fizicii cuantice şi a cosmologiei – 
defineşte un nou concept al realităţii, în care viaţa inteligentă în Univers, predomină mai mult ca sigur, iar călătoriile spaţiale nu mai au nici un fel de bariere teoretice.
Dar, cum superb sublinia Bob Dean, “cea mai grozavă poveste din istorie” este încă ţinută secretă de către cei ce deţin puterea materială, cămătarii îngroziţi că vor pierde controlul asupra unei omeniri din ce în ce mai conştientă de propriul destin şi de certitudinea existenţei unei comunităţi spirituale intergalactice, căreia i-am aparţinut dintotdeauna şi în care ne vom recâştiga rolul uitat, în bezna Epocii Întunecate, din care suntem pe cale să evadăm cât mai curând.”
- multumim inca odata Marian Matei (Blogul DEZVALUIRI!!! www.antiiluzii.blogspot.com) pentru aceasta traducere (a filmului) si pentru excelenta recenzie facuta filmului … Efortul tau este incredibil! Tine-o tot asa!


Ce contin bauturile energizante | cafeina


Cafeina : stimulant al sistemului nervos central.
Efecte adverse: nervozitate, anxietate, insomnie, tahicardie, palpitatii, paralizie, halucinatii, etc.
(Aceste bauturi energizante contin de trei ori cantitatea de cafeina gasita in bauturile carbogazoase, iar bauturile energizante de tip “shots” contin de cinci ori mai multa cafeina).

Taurina: un aminoacid gasit in sistemul nervos central. Gasit in mod initial in bila de la tauri, acest aminoacid este produs in mod sintetic la scara industriala, chiar daca el se gaseste in mod natural in corpul uman.
Efecte adverse : hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, moarte (Group III, 2009).
bauturi energizante cafeina
Guarana: o planta care contine cantitati mari de cafeina.
Efecte adverse: agitatie, insomnie, cresterea batailor inimii, hipertensiune, tremur, dureri de cap, etc. Guarana contine de 3 ori mai multa cafeina decat cafeaua. Iar cum producatorii nu sunt obligati sa treaca cantitatile pe eticheta, fiecare portie de bauturi energizante poate cuprinde cantitati extreme de cafeina.
L-Carnitina: aminoacid.
Efecte adverse: ameteala/voma, atac cerebral, durere abdominala etc.
Ginseng: planta medicinala est asiatica
Efecte adverse : dureri de cap, hipertensiune, insomnie, iritabilitate, vertigo, etc.
Yohimbine: Supliment pe baza de plante
Efecte adverse: hipertensiune, tahicardie, moarte.
Megadoza de vitamina B : 2,000 % vitamina B6, si 8,333% vitamina B12. Desi aceste vitamine sunt hidrosolubile, un consum marit de apa apare ca si rezultat.
Efecte adverse: intoxicatie cu vitamina B
Zahar: toxic pentru corpurile noastre, produce efecte si comportamente de dependenta similare cu alcoolul. Fructoza este extreme de asemanatoare cu o singura substanta , alcoolul.(Lustig, 2009).
Acuma sa ne gandim ca luam toate aceste substante si adaugam la ele  diversi conservanti si arome artificiale, care sunt toxice pentru corp si nenaturale, apoi le turnam in cutii de aluminiu, le tinem acolo cateva luni, poate cativa ani si apoi le bem ca pe niste adevarate potiuni miraculoase. De multe ori tinerii din ziua de azi le mai si amesteca cu Cola sau alcool. Rezultatul nu poate fi decat unul singur, dar cum el nu este imediat, continuam sa ne ucidem cate un pic in fiecare zi !
Surse pentru acest articol cuprind:

Gestapoul UE pregatit sa intervina pentru “protejarea persoanelor și a bunurilor , menținerea ordinii în cazul unor revolte sociale.”


In timpul protestelor de amploare din Grecia, din 2011, presa de la Atena vorbea despre posibila intervenție a EUROGENDFOR în această țară, deși statul elen nu a semnat Tratatul de înființare a acestei unități. Trupele de jandarmi ale UE ar fi debarcat, pe 8 octombrie 2011, în portul Igumenitsa, gata să facă ordine pe străzile Atenei. Dotată cu superputeri politice, această forță a jandarmeriei europene a fost creată, în 2007, prin Tratatul de la Velsen, de Italia, Franța, Spania, Olanda și Portugalia, fiind formată din 3.000 de oameni. Lor li s-a adăugat ulterior și România. EUROGENDFOR nu se supune parlamentelor naționale, ci direct guvernelor statelor membre. EUROGENDFOR nu se supune parlamentelor naționale, ci direct guvernelor statelor membre.

EUROGENDFOR primește întăriri de la Batalionul de la Vișegrad • Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia vor pune la bătaie 3.000 de super-soldați pentru o Unitate a UE • Italia, Spania, Franța, Olanda și Portugalia, predispuse la ample mișcări populare, au creat, din 2007, o unitate specială, antrenată pentru lupta urbană
Batalionul de la Vișegrad vine să întărească Forța de Jandarmerie a UE, pregătită special pentru înăbușirea violentă a protestelor. Anticipând că cei 3.000 de jandarmi ai EUROGENDFOR nu vor putea face față maselor, s-a hotârât că este nevoie de o altă armată de luptă urbană. Cu binecuvântarea cancelarului Merkel și a președintelui Hollande, statele din Grupul de la Vișegrad - Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia - au decis să formeze 3.000 de soldați, care vor face parte din Unitatea de luptă comună, din cadrul UE. Practic, Batalionul de la Vișegrad (V4 EU BG) va putea reprima orice revoltă populară și va fi gata de luptă până în 2016.
„Armata împotriva disperaților”. Așa a fost supranumită de presa italiană noua forță militară creată sub patronajul direct al Berlinului și Parisului. Oficial, Unitatea de luptă comună din cadrul UE va putea fi utilizată pentru operațiuni de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor armate și de gestionare a crizelor. Neoficial, susține presa italiană, Batalionul de la Vișegrad va gestiona nemulțumirile interne ale cetățenilor din statele Uniunii, pe fondul austerității dictate de Bruxellles și Berlin.
Polonezii recrutează „gorile”
Aproximativ 3.000 de soldați vor fi antrenați, până în 2016, fiind gata să intervină împotriva nemulțumiților, scrie cotidianul slovac „Pravda”, citat de site-urile italiene. Conform planului, Polonia va furniza cea mai mare parte a forței militare, adică aproximativ 1.600 de soldați, în timp ce Republica Cehă va contribui cu medici și structură logistică, Ungaria, cu ingineri militari, iar Slovacia va pune la dispoziție experți în arme de distrugere în masă. Deși Grupul de la Vișegrad (club informal creat în 1991) nu a dezvăluit mai multe detalii, presa poloneză susține că Batalionul va putea fi desfășurat în zonele de conflict în maximum 15 zile. Se mai știe că Batalionul va fi plasat sub comanda Poloniei. Și că polonezii au început deja să recruteze „gorile” pentru noua Unitate de luptă.
Poliția militară a UE, gata să intre în Grecia
În timpul protestelor de amploare din Grecia, din 2011, presa de la Atena vorbea despre posibila intervenție a EUROGENDFOR în această țară, deși statul elen nu a semnat Tratatul de înființare a acestei unități. Trupele de jandarmi ale UE ar fi debarcat, pe 8 octombrie 2011, în portul Igumenitsa, gata să facă ordine pe străzile Atenei. Dotată cu superputeri politice, această forță a jandarmeriei europene a fost creată, în 2007, prin Tratatul de la Velsen, de Italia, Franța, Spania, Olanda și Portugalia, fiind formată din 3.000 de oameni. Lor li s-a adăugat ulterior și România. EUROGENDFOR nu se supune parlamentelor naționale, ci direct guvernelor statelor membre.
Unde intervine EUROGENDFOR
Actul semnat la înființarea EUROGENDFOR prevede că această forță poate fi utilizată la:
- misiuni de securitate și ordine publică;
- îndeplinirea unor misiuni de supraveghere publică, gestionarea traficului, controlul frontierelor și activități de intelligence;
- protejarea persoanelor și a bunurilor și menținerea ordinii în caz de manifestații publice.
Ce cred experții
„Aceste state - Polonia, Cehia, Slovacia (n.r. - fosta Cehoslovacie), Ungaria - sunt foste membre ale Tratatului de la Varșovia, care prevedea că, în cazul în care erau atacate, opuneau rezistență. Sunt țări care au beneficiat de consultanță americană, ca să creeze o forță de intervenție rapidă. Mai exact, unități speciale. Unități care fac treaba murdară, care se infiltrează în adâncimea teritoriului, capturează șefi de stat, asasinează, pregătesc insurecții armate în țări în care s-a stabilit că trebuie să aibă loc schimbare de regim. Toate sunt după patent american”, susține Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti.
Tăriceanu si Basescu au perfectat si semnat proiectul “Jandarmeriei Europene” (EUROGENDFOR sau FJE) in Spania . Mass media romaneasca a ignorat acest eveniment .
http://www.gov.ro/press-release__l2a73984.html
sursa : ziuanews.ro
          gandeste.org

Cazul OZN iunie 1996 - Certesti, Galati, Romania - UFO

Cum ne ferim banii din băncile căzătoare


Ochii cât cepele pe banii tăi! Grijă pentru banii din banca ta! Atenţie mare la ce face banca ta! Până la o criză românească este bine măcar să nu fim surprinşi de un val de criză iscat aiurea în Europa care să se răsfrângă şi asupra sistemului financiar local. Prudenţa este recomandată înainte de toate pentru că nu este nimeni mai bun păzitor al banilor tăi, decât tu, cel care i-ai câştigat cu greu. Cum în sistemul bancar românesc sunt în majoritate instituţii de credit cu capital străin, este bine să fim atenţi la ce fac băncile respective în ţările de origine. Ecoul cazului Bank of Cyprus ne pune în gardă că trebuie să ciulim urechea la ce se întâmplă şi în ţări îndepărtate, pentru că unda şocului financiar de acolo se poate propaga cu uşurinţă în buzunarul nostru. Cum facem, aşadar, să ne păzim banii şi să nu fim primii pierzători la dezintegrarea unor sisteme financiare din Europa?

Trei motive pentru care trebuie să ne temem pentru banii noştri
Întrebarea de mai sus pleacă de la o primă premisă că sistemul financiar european este în ansamblul său insolvent de facto, în condiţiile în care datoriile uriaşe construite în ultimele decenii nu pot fi rambursate. Impasul datornicilor ar trebui să se reflecte în falimente bancare, iar neonorarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor de credit va afecta nu numai deţinători de bonduri de calibru, dar şi deponenţi. Dacă cercetarea dumneavoastră sau consultantul financiar pe care îl aveţi au ajuns la o concluzie diferită, cum că datoriile existente - de câteva ori PIB-ul - sunt sustenabile, iar sistemul financiar european nu este ameninţat de insolvenţă, atunci probabil nici nu mai merită să lecturaţi mai departe acest articol.
A doua premisă de la care pornim susţine că sistemul bancar românesc nu se poate deconecta de la o criză europeană majoră şi ţara noastră nu poate fi o insulă de siguranţă financiară într-un ocean răscolit de furtuni. România a rulat constant deficite de cont curent, întregul model economic se bazează pe aportul de resurse externe, astfel încât o gâtuire a fluxurilor financiare nu are cum să afecteze băncile de la noi. Acestea au dat propriile lor credite proaste. La o rată de neperformanţă de aproape 20%, calcule simple ne spun că băncile nu pot rămâne în picioare fără lichiditate injectată de la banca centrală, în condiţiile unei capitalizări adecvate prin aportul de capital suplimentar de la băncile-mamă. Or, dacă aceste instituţii vor avea probleme la ele acasă, fiind ameninţate de insolvenţă, capitalul necesar acoperirii neperformanţei de la noi va lipsi. De asemenea, dacă aveţi consideraţii diferite şi acceptaţi propaganda care ne spune că avem un “sistem bancar solid”, puteţi renunţa la citirea rândurilor de mai jos.
A treia premisă de la care pornim este aceea că fondul de garantare a depozitelor bancare este insuficient în cazul unui cataclism financiar major. El poate fi eficient dacă ne confruntăm cu falimentul unei bănci marginale, însă este neputincios dacă o mare instituţie de credit se prăbuşeşte. Fondurile raportate la finalul anului trecut de 2,96 miliarde lei din sistemul de garantare nu ar fi de ajuns în cazul în care am avea un colaps al sistemului bancar din Grecia care să scufunde indirect şi băncile româneşti cu capital elen sau dacă ar da faliment bănci majore precum BCR sau BRD Groupe Societe Generale. La depozite garantate de peste 122 miliarde lei numai la nivelul populaţiei (fără a socoti şi cele deschise de IMM-uri), Fondul de Garantare a Depozitelor din Sistemul Bancar (FGDB) are acoperire doar pentru un leu din fiecare 40 lei aflaţi în garanţie. Operând cu un levier de peste 40 la unu (mai mare decât al băncii americane de investiţii Lehman Brothers), acest fond de asigurare nu poate fi operaţional în cazul unui colaps sistemic. Criza cipriotă ne avertizează că atunci când insolvenţa devine inevitabilă, prevederile în vigoare ale schemelor de garantare sar în aer. (Nicăieri nu se spunea că băncile pot fi închise cu zilele, că bancomatele pot da bani cu ţârâita sau că sumele de bani depuse în bancă îţi pot fi tăiate chiar şi sub limita plafonului de garantare). Dacă nu vă temeţi că aţi putea recupera banii în ani (ciuntiţi de inflaţie), dacă aveţi adormită vigilenţa atât de necesară în capitalism de promisiunea garanţiilor unui sistem fără acoperire, iarăşi, nu cred că aveţi de ce să parcurgeţi mai departe materialul.
“Vacanţa bancară” echivalează cu o insolvenţă recunoscută a băncilor
Primul pas este să îţi cunoşti bine banca şi în ce sistem operează banca-mamă. Atenţie atunci la ţara respectivă. O criză bancară în Grecia, Franţa, Austria, Ungaria sau Italia trebuie să te alerteze dacă banca unde este constituit depozitul are acţionar principal o bancă din respectivul sistem. Dacă discuţiile privind randamentele titlurilor de stat ale ţărilor respective, despre ponderea datoriilor în PIB şi planurile de salvare îi interesează mai degrabă pe cei lucrând în domeniul financiar, în schimb declararea unei “vacanţe bancare” de tipul celei din Cipru trebuie să vă pună în gardă. Aceasta înseamnă că respectivele bănci au ajuns în incapacitatea de a-şi onora obligaţiile de plată. Indirect, pe canale financiare pe care le înţeleg numai cei sofisticaţi, şi dumneavoastră, deponent într-o bancă-fiică, sunteţi un creditor al băncii care este în incapacitate de plată.
Poţi avea câteva zile în plus
Băncile de drept românesc au avantajul de a fi reglementate de Banca Naţională a României care teoretic poate pune în izolare instituţia de credit de sub supravegherea sa faţă de acţionarul majoritar falit la el acasă. Este decizia fiecăruia dacă se încrede în această capacitate a BNR de a pune în carantină sau dacă vrea să rămână printre ultimii creditori ai unei bănci dintr-un sistem în care o cincime din credite sunt neperformante.
Criza cipriotă ne spune că deponenţii nerezidenţi au fost avantajaţi faţă de localnici. Mark J. Grant, autor al cărţii “Outside the Box”, observă într-un comentariu preluat de publicaţia online Zero Hedge că deponenţii de la Londra ai Bank of Cyprus, ca şi cei din banca rusească Uniastrum, deţinută în proporţie de 80% de Bank of Cyprus, au putut face retrageri în perioada în care “vacanţa bancară” era în Cipru. Abia după votarea legilor de control ale capitalului de către Parlamentul de la Nicosia, deponenţii din străinătate şi-au văzut accesul restrâns la bani. Acesta este un lucru la care pot lua aminte românii deponenţi în băncile cu capital grecesc dacă văd un colaps similar al sistemului bancar elen, cei de la BRD dacă văd că Societe Generale se confruntă acasă cu insolvenţa sau cei din BCR, Volksbank sau Raiffeisen dacă vor vedea că Austria cunoaşte un colaps al sistemului financiar care să amintească de cel din 1931 la căderea Credit-Anstalt. Uneori poate fi vorba de câteva zile, dar care să fie foarte preţioase.
Niciodată nu ştii cât timp va mai fi “viu” mortul
“Trădează-ţi banca înainte ca ea să te trădeze pe tine!”, spune analistul Jonathan Weil într-un comentariu pe Bloomberg plin de învăţăminte din criza cipriotă. Cifre prezentate de Wall Street Journal ne spun că insolvenţa sistemului bancar din Cipru era inevitabilă, acesta fiind doar o piesă de domino răsturnată de tăierea datoriilor de stat ale Greciei. Astfel, dacă deţinerile de titluri de stat greceşti ale Laiki Bank se ridicau la 3,41 miliarde euro la sfârşitul lui 2010, iar cele ale Bank of Cyprus la 2,41 miliarde euro, pierderile raportate pe aceste instrumente de credit la nivelul lui 30 septembrie 2012 se cifrau la 2,42 miliarde euro şi, respectiv, 1,87 miliarde euro. Asemenea procentaje de pierdere nu pot fi acoperite de nicio altă categorie de venituri. Deşi insolvente de facto, băncile cipriote au mai continuat să reziste până la acest început de 2013, de unde înţelegem că niciodată nu ştim cât timp poate fi amânat un faliment legitim prin artificii contabile şi adormirea încrederii creditorilor terţi.
Din acest punct de vedere, este o artă când să ştii să pleci cu banii din bancă. O fugă prematură poate lipsi capitalul acumulat de dobânda purtată şi în consecinţă îl expune erodării inflaţiei. Uneori, anticiparea prea rapidă a crizei poate fi, de asemenea, vătămătoare pentru economiile strânse. Ţine de profilul de risc al fiecărui deponent, de informaţiile şi de inspiraţia acestuia cum ştie să îşi ferească banii de un astfel de şoc deflaţionist.
Cum să scoţi cash-ul valoros
Istoria falimentelor bancare şi a fugilor cu banii din bănci ne spune că totdeauna a fost greu să pui mâna pe cash nemijlocit. În deflaţie, valoarea acestuia este uriaşă pe măsura creării unei falii între instrumentele de credit denominate într-o monedă anume şi hârtiile propriu-zise, care sunt mijloacele finale de stingere a datoriilor. O bancă insolventă este greu de presupus că va avea cash disponibil la bancomate sau în casierii.
O fugă cu banii din bănci este mai uşoară prin transfer bancar, atât timp cât banca centrală asigură funcţionarea sistemului. De aceea este bine să vă gândiţi la un recipient bancar care să primească prin transfer banii de la banca insolventă la care aveţi depozitul iniţial. Ulterior, cash-ul poate fi retras - în linişte - de la o instituţie de credit mai îndepărtată de furtuna financiară de care vreţi să vă feriţi.
autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro