luni, 9 decembrie 2013

Tehnologia extraterestră şi secretele guvernamentale (II)

Proiectele guvernamentale ultra-secrete (black projects) sunt uimitor de avansate din punct de vedere tehnologic. Ele au ajuns cunoscute publicului doar prin anumite dezvăluri colaterale. Iată câteva dintre aceste „black projects” care au fost sau se află încă în derulare :
– Experimentul Philadelphia (dezvoltat inițial pentru obținerea invizibilității optice și pe radar a navelor US Navy, pe principiul descoperit de către Tesla de creare a unui puternic câmp electromagnetic care să distorsioneze continuumul spațio-temporal terestru);
– Proiectul Montauk/Phoenix I, II și III (cu ajutorul tehnologiei electronice, în Montauk, Long Island, SUA, se perfecționează călătoria în timp);
– Proiectul Pegasus (experimente de teleportare a obiectelor și a ființelor umane în spațiu și timp, pe baza cărora s-au construit bazele secrete de pe Lună și Marte);
– Proiectul Looking Glass (dezvoltarea tehnologiei capabile să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile);
– Proiectul Aquarius;
– Proiectul Aurora;
– Proiectul Solar Warden (programul flotei navelor spațiale interstelare ale guvernului „ascuns”);
 
Experimentul Philadelphia a fost demarat de Marina Americană în anul 1931 în scopul obținerii invizibilității navelor maritime față de radare. Acest proiect a fost condus inițial, din martie 1932 până în 1943, de către genialul Nikola Tesla, care însă nu a dorit să mai continue datorită comportamentului lipsit de scrupule al conducerii militare. La coordonarea proiectului a venit atunci dr. John von Neumann, cel care ulterior avea să devină părintele calculatorului electronic modern. Au fost realizate mai multe cercetări şi teste pe o navă de război, numită Eldrige. Apoi, în cadrul testului principal, din 12 august 1943, nava Eldrige a devenit invizibilă pentru radar, iar dupa cca. 1 minut s-a produs o străfulgerare și nava a dispărut din port, după care a apărut la 400 mile distanță, pentru 15 minute, în docul Norfolk, după care a dispărut și de acolo, rămânand în hiperspațiu. După aproape patru ore ea a reapărut în portul Philadelphia, însă cei care au văzut-o au înțeles imediat că se produsese un dezastru. Unii dintre membrii echipajului au apărut cu părți ale corpului amestecate cu oțelul pereților și al punților, alții apăreau și dispăreau intermitent, iar alții păreau să ardă, fără însă a se combustiona.

În timpul dispariției navei, doi dintre oamenii de știință îmbarcați (frații Duncan și Edward Cameron), care erau fizicieni însărcinați cu pornirea și oprirea generatoarelor au sărit peste bord. Dar, surpriză: nu au căzut în apa portului Philadelphia ci pe iarba bazei militare Montauk din Long Islands. Apariția lor era așteptată de către poliția militară. Au fost introduși într‑un complex subteran unde i-a întâmpinat nimeni altul decât dr. Von Newman, care era cu 40 de ani mai în vârstă. Acesta i-a anunțat, spre uimirea lor, că se află în anul 1983. Von Newman le-a explicat celor doi că fuseseră absorbiți în hiperspațiu prin intermediul câmpurilor create de echipamentele generate de o mașină a timpului aflată în baza Montauk și care a interferat cu câmpurile generate de experimentul din Philadelphia. Ceea ce se petrecuse era că aceste două experimente asupra timpului s-au cuplat unul cu cealălalt și au creat o gaură în hiperspațiu care a aspirat nava Eldrige. Von Newman le-a spus că s-a creat o bulă în hiperspațiu care crește într-un mod foarte periculos și de aceea este stringent necesar să fie trimiși înapoi în timp pe nava Eldrige și să distrugă generatoarele, ceea ce frații Cameron au și făcut. Însă, după îndeplinirea acestei sarcini, Duncan a sărit din nou peste bord ajungând în anul 1983. Prin tehnologia realizată în cadrul Proiectului Montauk se creează veritabile scurtături între oricare două puncte din spațiu-timp prin așa-numita metodă a „găurii albe și a găurii negre”.

În cartea sa Experimentul Philadelphia şi alte conspiraţii OZN, precum şi în mai multe interviuri pe care le-a acordat, unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la acest experiment, dr. Alfred Bielek, aduce o serie de detalii uimitoare despre aceste evenimente. El relatează că în anul 1931, Nikola Tesla i-a oferit posibilitatea preşedintelui de atunci al SUA, Theodore Roosevelt, să comunice cu două grupări extraterestre prin intermediul unei aparaturi speciale proiectate chiar de către Tesla. Primul grup cu care Roosevelt a luat legătura au fost Pleiadienii, care şi-au oferit ajutorul, dar numai în condiţiile în care oamenii ar fi renuţat la proiectele războinice. Al doilea grup a fost cel intitulat „Kumorash Kun”, sau prescurtat „grupul K”, care spre deosebire de primul grup, s-a oferit să furnizeze guvernului SUA un ajutor ce includea şi anumite proiecte militare. Roosevelt s-a hotărât atunci să colaboreze cu cel de-al doilea grup. Se pare că ulterior, în urma acestei colaborări, s-a ajuns în cele din urmă să fie influenţate anumite decizii şi proiecte guvernamentale. Printr-o astfel de influenţă a fost luată decizia ca pe data de 12 august 1943 să fie realizat proiectul strict secret ce avea să rămână cunoscut ca „Experimentul Philadelphia”.

Implicaţiile proiectului erau cu mult mai mari decât simpla obţinere a invizibilității, totul fiind de fapt dirijat din umbră de către extratereştrii din „grupul K”. Dezvăluirile lui Al Bielek arată că de fapt Proiectul Philadelphia a fost menit din start, prin influenţa exercitată de către aceşti extratereştri, să fie conexat prin anumite legături spaţio-temporale cu o secvenţă desfăşurată în viitorul de atunci, al datei de 12 august 1983, mai exact cu anumite operaţiuni ce se desfăşurau în cadrul aşa‑numitului Proiect Phoenix. Al Bielek afirmă că există mai multe mărturii foarte concludente care susţin faptul că acest proiect,Phoenix, a fost operaţional între anii 1975 şi 1983 şi el a reprezentat un fel de etapă superioară a Proiectului Philadelphia având drept scop dezvoltarea tehnologiei necesare călătoriilor în timp. Tehnologia folosită s-a bazat pe efectul pe care dr. Carl Sagan îl numea „găuri de vierme în hiperspaţiu”, iar proiectul realizării călătoriilor în timp a fost încununat de succes. Mai multe persoane au fost trimise atât în viitor cât şi în trecut şi au fost realizate chiar şi înregistrări video. Însuşi Al Bielek relatează faptul că într-o astfel de experienţă a reuşit să aducă o revistăLife din anul 1983 în anul 1943. Călătorii în timp erau aduşi de multe ori înapoi chiar cu o milisecundă înainte de momentul plecării, iar memoria le era de obicei ştearsă. Informaţii detaliate despre aceste aspecte puteţi citi în cărţile seriei „Proiectul Montauk”, scrise de Preston Nichols şi Peter Moon. 

Ulterior a fost înţeles faptul că motivul pentru care aceşti „K” au avut interesul să facă această conexiune între Proiectul Philadelphia şi Proiectul Phoenix a fost acela de a crea o „fisură” în continuumul spaţiu-timp, cu o durată de 40 de ani, pentru a permite intrarea în zona Pământului a unor nave spaţiale ce veneau dintr-o altă dimensiune şi care aparţineau extratereştrilor din rasa „micii cenuşii”. Datele de 12 august din 1943 şi 1983 nu au fost alese întâmplător, ci pentru că ele corespundeau cu anumite condiţii energetice cu totul particulare ale bioritmului Pământului, fără de care întreaga operaţiune nu putea fi realizată. „Micii cenuşii” au reuşit astfel să se infiltreze în număr mare în zona planetei noastre şi – aşa cum menţionam anterior – câteva dintre navele lor este foarte probabil că au fost doborâte de armata americană, situaţie ce are legătură cu celebrele prăbuşiri ale unor OZN, raportate între anii 1947 – 1948. Al Bielek relatează că în anul 1953, următorul preşedinte al SUA, Dwight Eisenhower, chiar a avut o întâlnire guvernamentală strict secretă cu „micii cenuşii”, întâlnire la care a fost stabilit un acord comun de non-interferenţă şi în care s-a stabilt că extratereştrii vor oferi SUA tehnologie foarte avansată şi în schimb li se va permite să realizeze câteva experimente genetice pe animale şi chiar pe oameni, precum şi accesul în 75 de baze subterane care urmau să fie construite în colaborare umano-extraterestră. Construcţiile bazelor situate la mare adâncime (DUB – Deep Underground Bases) au început în anul 1959 şi foarte mulţi cenuşii s-au adăpostit acolo. Acordul de non-interferenţă nu a ţinut însă mult timp pentru că în câţiva ani a devenit evident faptul că extratereştrii au început să nu îl mai respecte.

Proiectul Pegasus a continuat descoperirile legate de aparatul numit „cronovizor”, ce a fost inventat în anii `50 ai secolului  trecut de către o echipă de 12 oameni de ştiinţă reunită în jurul unui călugăr italian, Pellegrino Ernetti, care era totodată un savant genial, specialist în fizică cuantică. Din această echipă au mai făcut parte Enrico Fermi (laureat al premiului Nobel), precum şi Wernher von Braun (părintele programului spaţial al SUA). Cronovizorul, pe care Vaticanul a urmărit să îl menţină în cel mai mare secret, este un dispozitiv care captează prin rezonanţă frecvenţele armonice superioare remanente ale oricărui eveniment care a avut loc în trecut. Aceste armonice nu dispar complet niciodată, ci rămân  într-o dimensiune superioară a realităţii (cunoscută ca akasha tattva în ezoterismul oriental), ca un fel de „ecou”. Aceste frecvenţe sunt convertite printr-o aparatură specială putându-se astfel reconstitui imaginile şi sunetele oricărui eveniment care a avut loc chiar şi cu sute sau mii de ani în urmă. Cercetările legate de cronovizor au fost continuate de oamenii de ştiinţă de la DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), care au adăugat noi descoperiri ce au derivat în primul rând din tehnologia extraterestră obţinută prin inginerie inversă. A fost astfel obţinută o tehnologie capabilă să creeze vortexuri (tuneluri) în continuumul spaţiu-timp, prin care sunt posibile nu doar vizualizarea unor evenimente din trecut, ci şi din viitor şi chiar teleportarea fizică în acele coordonate. Această tehnologie a fost dezvoltată printre altele şi ca o eventuală posibilitate de salvare a „elitelor” în cazul unei catastrofe care ar putea afecta planeta noastră. În acest scop au fost pregătite deja  – ca alternativă – baze secrete pe planeta Marte, aşa cum am menţionat anterior. Unul dintre cei care au făcut dezvăluiri importante despre acest proiect în cadrul mai multor emisiuni televizate din Statele Unite, Canada şi Mexic este avocatul american Andrew D. Basiago, care a fost implicat în Proiectul Pegasus între anii 1968 – 1972.

Proiectul Looking Glass. Conform informaţiilor paralele şi convergente prezentate de dr. Dan Burisch, Bob Lazar şi David Wilcock, acest proiect (PLG) se desfăşoară în baza subterană uriaşă (ce are mai multe niveluri) cunoscută ca „Aria S 4”, situată la 12 mile în sudul bazei „Aria 51”. Scopul acestui proiect este pe de o parte acela de a observa chiar şi cele mai fine distorsiuni temporale (chiar şi de ordinul milisecundelor) din trecut, iar pe de altă parte acela de a perfecţiona o tehnologie capabilă să „privească” în viitor la mai multe „scenarii” virtual posibile pentru a putea fi aleasă în momentul prezent linia temporală cea mai favorabilă pentru versiunea pe care cei aflaţi la putere o doresc. Dispozitivul folosit în acest scop se bazează pe crearea unor câmpuri energetice foarte intense prin intermediul rotaţiei unor inele metalice foarte mari, precum şi pe radiaţia generată de un element care în tabelul periodic al lui Mendeleev are numărul 115, dar care nu se găseşte în mod natural pe Pământ. Acest element este de provenienţă extraterestră, poate produce antimaterie şi este folosit şi la sistemele de propulsie ale navelor extraterestre. Proiectul Looking Glass urmăreşte de asemenea să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului. Îl putem urmări în continuare pe Bob Lazar descriind câteva elemente din acest proiect:


Proiectul Looking Glass urmăreşte de asemenea să studieze efectul pe care îl produce crearea artificială a unei unde gravitaţionale asupra timpului. Cercetând principiile fizice care ar permite înţelegerea acestor realizări extraordinare, cercetătorul David Wilcock afirma că „Unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le descoperim în această nouă ştiinţă este acela că Timpul este potenţat de Gravitaţie. Gravitaţia este energia care creează Materia, iar fluxul gravitaţional este de fapt ceea ce determină modul în care timpul curge într-un anumit corp sau într-o anumită zonă. Dacă puteţi anula câmpul (spinul) gravitaţional sau dacă puteţi să vă ecranaţi complet faţă de el, atunci vă eliberaţi de presiunea care ţine materia captivă în starea de particule. În acest caz întreaga materie din acea zonă translatează apoi din starea de particule în starea de unde şi … rămâne acolo. Obiectul devine invizibil faţă de un observator obişnuit. Imediat ce aţi creat această «zonă nulă» în propriul dumneavoastră câmp gravitaţional, deschideţi atunci în mod automat un portal direct care vă va permite să  pătrundeţi într-un univers paralel, precum şi crearea unui potenţial «de ridicare», ce va putea fi utilizat pentru propulsie (teleportare). «Regulile» timpului şi spaţiului se inversează şi timpul devine tridimensional”. 

Proiectul Aquarius studiază orice aspect legat de entităţile biologice extraterestre şi de interacţiunea acestora cu oamenii. Proiectul Aquarius a compilat de asemenea, foarte amănunţit, toate înregistrările despre istoria omenirii şi vizitele extraterestre începând cu tăbliţele sumeriene, inscripţiile egiptene şi toate celelalte texte antice, până la informaţiile obţinute în timpurile moderne.

Programul Aurora este cel mai secretizat program aerospațial existent. El creează şi dezvoltă nave cu o capacitate de zbor la niveluri ultraperformante, cu mult peste ceea ce se foloseşte în tehnologia convenţională. Cel mai avansat şi mai exotic vehicul creat în cadrul Programului Aurora este cel numit „TR-3B”, care are numele de cod ASTRA. La construcţia acestui vehicul a fost folosită într-o foarte mare măsură tehnologie obţinută prin inginerie inversă (recuperată de la navele spaţiale extraterestre prăbuşite). TR-3B „ASTRA" are o formă triunghiulară și se poate deplasa atât orizontal cât şi direct vertical. În atmosfera Pământului (cam până la 120 km altitudine) atinge o viteză de 9 Mach, adică de 9 ori viteza sunetului, ceea ce înseamnă aprox. 10.000 km/oră. În afara atmosferei Pământului poate atinge viteze cu mult mai mari. În plus, TR-3B își poate schimba reflectivitatea, absorbția radar și culoarea, poate deveni invizibil (folosind tehnologia STEALTH) şi are o autonomie de zbor pentru o perioadă nedeterminată. Acest avion funcționează cu metan lichid și are la bord un dispozitiv antigravitație și o armă ce utilizează pulsuri electromagnetice cu care de exemplu pot fi distruse radarele. Nava are chiar și capacitatea de a ajunge pe Lună. Există mii de apariţii ale acestui tip de vehicul care au fost raportate, fotografiate şi filmate pe tot cuprinsul lumii însă, bineînţeles, oficialităţile neagă faptul că ar cunoaşte ceva despre un asemenea vehicul.

Flota stelară Solar Warden. Pe 13 aprilie 2009 Arhiva Națională de Administrare a SUA a pus la dispoziția publicului,  conform  Freedom of Information Act, aproape 250.000 de pagini de documente din timpul administrației Reagan, inclusiv din jurnalul personal al președintelui. În finalul acestuia, președintele Reagan scria la data de 11 iunie 1985 despre existența unui program spațial clasificat, care poate transporta și găzdui sute de astronauți. Jurnalul său evidențiază faptul că a primit mai multe sesiuni de informare cu privire la acest subiect. Indicii importante rezultă și din registrele publicate de Arhiva Națională cu privire la Flota Comandamentului Strategic. De asemenea, aceste dezvăluiri sunt susţinute şi de informaţiile care au apărut în presă despre hacker-ul scoţian Gary McKinnon, care a reuşit să spargă de pe laptopul său baza de date a NASA şi a Pentagonului, găsind o serie de informaţii copleşitoare despre colaborarea guvernului american cu extratereştrii şi despre tehnologia extrem de avansată care este ascunsă faţă de public. McKinnon a declarat în fața judecătorilor și a presei că a găsit dovezi ale tehnologiilor de origine extraterestră, a existenței energiei capabile să stopeze procesul de încălzire globală, ale dispozitivelor antigravitaționale și, peste toate, a existenței unei adevarate flote stelare, capabile să străbată distanțe uriașe prin spațiul cosmic.

Puteţi urmări în continuare un interviu semnificativ cu Gary McKinnon:


Aceste realizări tehnologice nu sunt nici măcar bănuite de către marea masă a populaţiei. În cartea sa, Adevărul ascuns – Informații interzise, Steven Greer spunea că „tehnologia neagră” preluată din surse extraterestre de către „elita” Noii Ordini Mondiale este cu aproximativ 10.000 de ani înaintea tehnologiei utilizate în civilizația noastră „la vedere”. Dr. Greer afirmă că guvernul din umbră al Noii Ordini Mondiale are la dispoziţie peste 30 de dispozitive ultra-performante capabile să opereze cu aşa-numita „free energy” (energie liberă), majoritatea acestor dispozitive aflându-se în bazele subterane de mare adâncime (DUB).

Conducătorii din umbră au tehnologia capabilă să scoată cu uşurinţă lumea din întunericul ignoranţei, dar au ales să nu o facă. Cunoscând aceste lucruri ajungem să recunoaştem că senatorul american Brian Larry avea foarte multă dreptate atunci când spunea cu umorul său caracteristic: „Adevărul vă va face liberi. Dar mai întâi o să vă enerveze.”

Dincolo de aceasta, pentru a putea aprecia cam ce nivel de realizare tehnologică posedă civilizaţiile extraterestre avansate, este de remarcat faptul că în ultima perioadă au fost observate în spaţiu, chiar prin echipamentele NASA, uriaşe obiecte neidentificate care aveau în mod evident un comportament inteligent. Astfel, pe data de 24 aprilie 2012, satelitul NASA destinat studierii permanente a activităţii solare, cunoscut sub numele de SOHO (Solar & Heliospheric Observatory) a realizat fotografii şi filmări – care sunt încă accesibile pe internet – ale unui gigantic obiect prezent în apropierea Soarelui, având un aspect clar de navă spaţială, de la care pleacă o extensie imensă. În imaginea alăturată se poate observa respectivul obiect uriaş (stânga jos).

De asemenea, pe data de 1 august 2012, în imediata apropiere a Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS) a fost înregistrată prezenţa unui gigantic OZN. Aceste filmări sau fotografii sunt postate conform legii în mod public pe Internet de către oficialii NASA. Trebuie să menţionăm însă faptul semnificativ că de multe ori au fost semnalate cazuri când aceste postări sunt „ajustate” astfel încât o serie întreagă de detalii – care probabil scăpaseră cenzurii iniţiale – nu mai pot fi remarcate. Există de asemenea şi cazuri în care anumite filmări sau fotografii care stârniseră un foarte mare interes prin aspectele uluitoare pe care le evidenţiau, au fost şterse pur şi simplu de pe Internet, accesul public nemaifiind posibil.

O altă înregistrare NASA uimitoare, ce a fost prezentată şi în serialul de televiziune Weird or What? în SUA, pune clar în evidenţă obiecte stranii de mărimea planetei Pământ care se deplasează în apropierea Soarelui, realizând în mod clar anumite unghiuri de mişcare ce denotă un comportament inteligent, neputând fi confundate cu fenomene naturale gen asteroizi sau comete ori cu particule de praf sau de gheaţă. Uneori aceste obiecte plonjează pur şi simplu în masa Soarelui, rezultând ulterior uriaşe jerbe de plasmă. 

Cunoscutul astrofizician Nassim Haramein a explicat pe baza cercetărilor sale privind singularităţile spaţio-temporale care se creează în interiorul stelelor, că din perspectiva studiilor pe care le-a realizat este cât se poate de plauzibil ca acele obiecte să fie de fapt uriaşe nave extraterestre intergalactice extrem de avansate, care folosesc Soarele nostru ca pe o poartă stelară prin care pot ieşi apoi oriunde în altă parte în Univers. Nassim Haramein susţine că aceste concluzii ar putea fi într-o foarte strânsă legătură cu unele aspecte menţionate în mai multe texte ale tradiţiilor antice, conform cărora vizitatorii din spaţiu veneau din stele şi erau adoratori ai Soarelui, fiind chiar denumiţi „Fii ai Soarelui”.


Elementele descrise de Nassim Haramein sunt confirmate în totalitate de informaţiile obţinute pe cale telepatică de către renumitul medium american Wesley Batman, informaţii publicate în cartea sa Dragoni şi care de foc zburătoare. În această carte este descris nivelul tehnologic al civilizaţiei extraterestre din sistemul solar al stelei Sirius, civilizaţie care se pare că a jucat un rol important în destinul civilizaţiei umane. Conform acestor informaţii, siriusienii călătoresc cu nave-mamă ce transportă fiecare sute de nave mai mici, precum şi mii de fiinţe extraterestre. Asemenea nave-mamă se deplasează prin declanşarea unor câmpuri foarte puternice de energie, care sunt de natură să modifice structura spaţio-temporală ce înconjoară nava respectivă. Ele au fost construite pe mai multe niveluri şi au un diametru cuprins între 650 şi 900 de km, structurile lor gigantice putând fi asamblate doar în spaţiul cosmic. Aceste nave galactice utilizează pentru deplasare mai multe tipuri de sisteme de propulsie. Sistemul principal este un sistem de comandă mentală care este practic un veritabil rezonator ce acordează perfect două realităţi spaţio-temporale diferite, utilizând pentru aceasta anumite sisteme antigravitaţionale care transformă materia în antimaterie, iar mai apoi se realizează un salt hiperspaţial prin porţile interdimensionale aflate chiar în centrul unor stele, dar într-o octavă diferită a dimensiunilor paralele spaţio-temporale.

Chiar dacă asemenea realizări par a fi de domeniul literaturii ştiinţifico-fantastice, studiile fizicii cuantice şi ale astrofizicii întrevăd astăzi din ce în ce mai mult faptul că aceste modalităţi chiar sunt posibile.

Un alt aspect recent constatat, care ne poate ajuta să înţelegem cam la ce nivel de realizare tehnologică se pare că au ajuns unele civilizaţii extraterestre extrem de avansate, este acela că rapoartele observaţiilor astronomice au pus în mod clar în evidenţă anumite structuri stelare gigantice despre care astrofizicieni renumiţi constată că cel mai probabil au o natură artificială. Mai exact, au fost remarcate şi fotografiate legături extrem de stranii între mai multe galaxii, ca un fel de „poduri intergalactice”. Unele dintre acestea sunt realizate în linie perfect dreaptă, iar altele în trasee curbe, care prezintă simetrii inexplicabile. Întrucât este binecunoscut faptul că Universul se află într-o mişcare de expansiune, iar în plus galaxiile se şi rotesc fiecare individual în jurul propriului nucleu central, este foarte dificil de explicat cum s-ar fi putut forma şi menţine asemenea structuri cosmice într-un mod natural. Constatând, în cadrul unui studiu competent, că aceste aspecte sfidează logica fenomenelor cunoscute de astrofizică, savantul rus A. Vorobev declara: „Studiind aceste grupe de galaxii care interacţionează, de exemplu galaxiile VV-33 şi VV-34, rămânem uimiţi de dispunerea inteligentă în spaţiu a cordoanelor de legătură”.

Ulterior acestei declaraţii a savantului rus au fost fotografiate prin telescop două cordoane luminoase şi mai impresionante, fiind formate din stele gigantice, de foarte mari dimensiuni. Aceste cordoane se întind pe o uriaşă distanţă de 300.000 de ani-lumină!!! Anunţând tulburătoarea descoperire în cadrul unui congres ştiinţific, astronomul american Roger Lynds (de la Observatorul Naţional „Kit Peak” din Arizona SUA) a menţionat că aceste asocieri stelare stranii sunt „cele mai mari structuri observate vreodată în Univers”. Totodată, el a precizat că „gradul de perfecţiune geometrică a arcuirii acestora este incredibil”. În plus, ţinând cont că respectivul „pod de stele” se află la aproximativ 5 miliarde de ani lumină de noi, înseamnă că ceea ce vedem noi astăzi este imaginea a ceea ce exista acolo acum 5 miliarde de ani. De aici deducem că dacă – şi cel mai probabil aşa este – acestea sunt structuri artificiale, atunci civilizaţiile care au reuşit să creeze aşa ceva au faţă de noi un avans tehnologic pe care nici măcar nu ni-l putem imagina…

Căutând acum să înţelegem natura fiinţelor extraterestre care ne vizitează, din informaţiile dezvăluite de dr. Steven Greer, aflăm că navele extraterestre sunt construite prin asamblarea şi manevrarea matricei energetice astrale pentru a construi tiparul navei la acel nivel subtil, care apoi apare ca o formă perfect modelată în molecule fizice materiale. Este vorba despre o ultra-nano-tehnologie, care face ca nava să se poată manifesta atât în plan fizic, cât şi în dimensiunile paralele eterică şi astrală. O astfel de navă este în aşa mod structurată încât este infuzată cu conştiinţă şi inteligenţă, putând spune că este de fapt o biomaşină dotată cu o inteligenţă artificială capabilă de autointegrare şi chiar „autovindecare” în situaţiile în care este avariată.

Tehnologia extraterestră este în realitate trans-dimensională, iar esenţa acesteia este CONŞTIINŢA, ce acţionează direct prin intermediul gândurilor coerente, la fel cum laserul nu este doar o simplă lumină, ci este o lumină coerentă.

De aceea, pentru a interfera cu civilizațiile extraterestre benefice avansate şi cu tehnologiile lor, nu are rost să folosim radiotelescoape, antene cu microunde sau alte tehnologii umane curente. Ceea ce trebuie folosit în primul rând este GÂNDUL. În limbajul mecanicii cuantice, aşa cum arăta de exemplu laureatul Premiului Nobel, Erwin Schrodinger, conştiinţa este o singularitate, adică un substrat care conţine totul şi care transpare în mod identic în absolut tot ceea ce există. Oamenii îşi cunosc încă mult prea puţin potenţialul de care dispun. Conştiinţa trezită şi dinamizată este cea mai mare forţă din Univers. Iar această trezire a conştiinţei se realizează în mod firesc prin punerea în stare de coerenţă cu Legile Divine ale Armoniei Universale. De altfel acesta a fost dintotdeauna - într-o formă sau alta - scopul tuturor căilor spirituale autentice care au existat pe Pământ.

Este important să fim conştienţi că dacă reuşim să intrăm în starea de conştiinţă a gândurilor coerente, începem să fim în coerenţă cu Universul însuşi şi experimentăm minunata stare de conştiinţă a Unităţii, cunoscută de altfel în tradiţiile spirituale ca samadhi sau nirvana. După ce atingem această stare … aproape totul devine posibil. În mod potenţial, fiinţa umană deţine capacitatea de a realiza prin intermediul conştiinţei sale tot ceea ce realizează orice tehnologie terestră sau extraterestră: levitaţie, proiecţii în timp, teleportare, influenţarea la orice distanţă a evenimentelor, etc. Absolut totul ne stă la dispoziţie dacă ştim cum să accesăm şi să trezim aceste capacităţi inerente ale conştiinţei. Exact acesta este însă lucrul pe care „elita” întunecată a dorit întotdeauna să îl împiedice. Şi exact acesta este mesajul pe care civilizaţiile extraterestre benefice ni-l transmit.

Este necesar ca oamenii să fie educaţi în sensul că - dintr-un anumit punct de vedere - la nivel de conştiinţă noi nu suntem separaţi de civilizaţiile extraterestre şi că este necesar să ne orientăm pe calea Binelui. Aceste civilizaţii extraterestre benefice pot şi doresc să ne ajute în direcţia aceasta. Conştiinţele noastre sunt de fapt unite prin substratul Conştiinţei Cosmice. Dacă înțelegem aceasta, înţelegem de fapt sursa Compasiunii Universale, despre care vorbesc toate tradiţiile spirituale. Iar dacă nu înţelegem aceasta, atunci nu putem avea nivelul unor civilizaţii care se pot deplasa cu viteze mai mari decât viteza luminii, prin dimensiunile eterice şi astrale. Acesta este marele salt de conştiinţă în faţa căruia omenirea se află în acest moment.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu