Elita politică americană nu este şi nu a fost vreodată un monolit, iar împărţirea (formală) în republicani şi democraţi nu reflectă situaţia reală. În cazul democraţilor americani, există două grupări ale căror viziuni asupra viitorului SUA sunt complet incompatibile. „Gruparea Clinton” este formată din foşti membri ai administraţiei prezidenţiale din mandatul lui Bill Clinton şi se bucură de o susţinere extraordinară din partea grupurilor financiare transnaţionale. Reprezentanţii cei mai influenţi ai grupării sunt Hillary Clinton, vicepreşedintele Joe Biden, Larry Summers, David Petraeus, etc. „Gruparea Obama” în care preşedintele american joacă rolul de „speaker” este formată din democraţii din „garda veche” şi este susţinută de corporaţii americane şi cadre din serviciile secrete care simt o anumită animozitate faţă de clanul Clinton şi-l acuză de trădarea intereselor americane în vederea promovării intereselor unui stat din Orientul Apropiat care beneficiază de serviciile unui lobby deosebit de influent. Politica „grupării Obama” poate fi descrisă drept „doctrina Monroe 2.0”, deoarece presupune retragerea SUA din Orientul Mijlociu şi Europa de Est, scopul principal fiind „blocarea Chinei” şi rezolvarea problemelor economice interne. În această viziune, America trebuie să treacă printr-o perioadă de contracţie geopolitică şi să se concentreze pe reconstrucţia economiei reale în baza unui proces de reindustrializare. Această viziune este incompatibilă cu viziunea şi interesele grupării Clinton, care doreşte menţinerea cu orice preţ şi orice risc a configuraţiei geopolitice existente, declanşarea unei serii de războaie regionale care să dinamiteze economiile concurenţilor SUA şi este dispusă să ofere sprijin total şi necondiţionat oligarhiei financiare transnaţionale. Simplificând, se poate spune că războiul dintre cele două grupări este războiul industriaşilor (Obama) împotriva bancherilor (Clinton). Privit dintr-o altă perspectivă, poate fi văzut ca o revanşă dincolo de mormânt a clanului Kennedy, care în 2008, prin cuvintele ultimului „lider de clan” Edward M. Kennedy, l-a binecuvântat oficial pe Obama pentru lupta împotriva establishment-ului democrat condus de Hillary Clinton.
După realegerea lui Obama, SUA a intrat în faza fierbinte a războiului dintre cele două clanuri. Hillary Clinton a fost dată afară din funcţiile oficiale, şeful CIA a fost băgat într-un scandal sexual, armata a fost „decapitată” pentru a scăpa de generali prea fideli altor ţări, iar Larry Summers, omul clanului Clinton care de zece ani se pregătea să devină şeful Rezervei Federale în locul lui Ben Bernanke, a fost forţat să se răzgândească brusc. „Epurarea” de la Casa Alba este încă în desfăşurare. În acest context, ieşirea la rampă a lui George Soros este o încercare de a revigora clanul Clinton şi de a reafirma susţinerea oligarhiei financiare pentru viziunea acestuia asupra viitorului Americii şi lumii. Acest gest a devenit imperios necesar după ce clanul Clinton nu a reuşit, în ciuda unor eforturi colosale, să declanşeze o intervenţie militară americană în Siria şi deja devine clar că nu va reuşi să provoace un război împotriva Iranului.
Actuala elită politică de la Bucureşti a fost creată de republicanii radicali („neocons”) care a lăsat-o drept moştenire clanului Clinton, deoarece cele două grupări au multe în comun, mai ales în privinţa surselor de finanţare şi a viziunii asupra politicii externe. În acest context devin explicabile dificultăţile cu care s-a confruntat Victor Ponta în procesul pregătirii vizitei în SUA. Un vasal al clanului Clinton nu putea fi primit de Obama şi a fost nevoit să se consoleze cu o discuţie cu fosila grăitoare Joe Biden care reprezintă ultimul vestigiu al influenţei familiei Clinton la Casa Albă. Se pare că Ilie Sârbu a hotărât că un pariu pe victoria finală a „clintoniştilor” este o idee bună, iar întâlnirea premierului cu vicepreşedintele american a cimentat filiera Soros - Biden - Ponta. Viitorul va arăta dacă miza a fost corectă sau nu. Astăzi, toate indiciile arată că liderii reali ai PSD au pariat pe un cal mort.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.