Toate tehnicile de manipulare cunoscute in literatura de specialitate au fost utilizate in Romania, inclusiv la referendumul din 2012, care a fost cea mai mare agresiune psihologica facuta asupra populatiei in ultimii ani, spune sociologul Bruno Stefan.
Intr-un interviu acordat Ziare.com, presedintele Fundatiei “Biroul de Cercetari Sociale” explica ce este manipularea politica, vorbeste despre arsenalul de tehnici de manipulare si rolul important jucat de televiziuni. Bruno Stefan sustine ca protestele din Romania sunt in totalitate manipulate politic, aducand si argumente.
Ce se intelege prin manipulare politica?
Manipularea este actiunea prin care un individ este convins sa actioneze si sa gandeasca intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului si nu cu interesele sale, prin utilizarea unor metode si tehnici care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de gandire si de decizie.
Spre deosebire de influenta convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai corecta a situatiei, a problemei, ci inocularea unei intelegeri convenabile, facand astfel incat indivizii sa nu constientizeze scopurile adevarate ale celor care ii influenteaza si, mai mult decat atat, sa fie convinsi ca ei insisi isi doresc sa gandeasca si sa actioneze in acel mod.
In general, manipularea este o forma de agresiune psihologica ce utilizeaza aceleasi mijloace ca si propaganda sau zvonul, in scopul devierii comportamentelor.
Intr-o masura destul de mare oamenii isi schimba si comportamentele politice, iar cercetarile sociologice arata ca fanii tuturor partidelor existente nu reprezinta decat maximum o treime din electorat. Exista deci o mare parte din electorat care ar fi dispusa sa-si schimbe intentia de vot, iar ea este tinta tuturor campaniilor din alegeri. Sunt oameni care balanseaza de la un partid la altul la fiecare alegere si asupra lor se aplica cele mai diverse tehnici de manipulare.
Care sunt principalele tehnici? Cate dintre ele ati identificat in Romania dupa 1989? Dati-ne cateva exemple concludente, in special din ultimii ani.
Un mare psiholog social Philip Zimbardo clasifica manipularile dupa amplitudinea modificarilor efectuate intr-o situatie sociala.
Exista manipulari mici - care produc modificari minore, tehnicile folosite cel mai frecvent fiind “piciorul in usa” si “usa in nas” – prima urmarind sa-l determine pe individ sa accepte mai intai o schimbare mica pentru ca apoi sa i se ceara sa accepte o schimbare mai mare (de exemplu in prima faza individul este convins sa dea noroc cu candidatul pe care in mod normal nu l-ar vota; dupa 3 ocazii in care ii strange mana el devine mai usor de convins sa-l voteze), iar a doua este opusul primei: prima cerinta este atat de mare incat este imediat refuzata, ca a doua cerere sa apara cu mult mai rezonabila in raport cu prima (de ex. alegatorilor li se cere de prima data sa se inscrie in partid si sa devina militanti, ca apoi, dupa ce sunt refuzati, sa fie rugati sa participe la un miting electoral al partidului respectiv).
Sunt multe tehnici de manipulare mici, iar ele se bazeaza pe contactul direct, imediat cu fiecare individ in parte. In aceasta categorie mai intra si petrecerea unui timp cat mai indelungat cu individul, apelul la mila, la mandrie, la frica, dezumanizarea adversarilor.
In al doilea rand, exista manipularile medii, care au influenta asupra unor grupuri. Spalarea creierelor se face prin izolarea indivizilor si controlul asupra realitatii fizice, prin crearea unei dependente fata de manipulator sau fata de sursele lui.
Televiziunile joaca in aceste cazuri roluri importante: odata ce oamenii s-au obisnuit sa urmareasca doar un anumit post ei incep sa gandeasca la fel ca moderatorii sau politicienii implicati in propagarea mesajelor, refuzand sa se uite si la alte televiziuni. Spalarea creierelor se realizeaza prin controlul limbajului (utilizarea unor cuvinte care sunt incarcate sau golite de continut), prin controlul sentimentelor (facand apel la frica si la ura), prin controlul relatiilor interpersonale (prieteni cu aceleasi conceptii). Se utilizeaza tehnici neurolingvistice, subliminale, nonverbale, etc.
In al treilea rand exista manipularile mari, care se practica intre state, urmarind schimbarea comportamentelor unei tari. In aceste cazuri satanizarea adversarilor este cea mai des utilizata tehnica. Se face apel la mituri, la legende, la eroi, la valori, dar si la mita, coruptie, santaj in cazul unor persoane importante.
Toate tehnicile de manipulare cunoscute in literatura de specialitate au fost utilizate in Romania. Bogdan Ficeac a scris in 1996 cartea “Tehnici de manipulare” aratand multe cazuri folosite de puterea politica in anii 1990-1995. Cu cat un individ sau un partid are putere mai mare cu atat este mai dispus sa utilizeze un arsenal cat mai variat de tehnici de manipulare pentru a-si intari controlul.
In regimul comunist sociologia a fost desfiintata, dar ea se invata la Academia de partid Stefan Gheorghiu si peste 1.000 de comunisti din fiecare judet au invatat acolo toate tehnicile de manipulare, fiind instruiti cum sa le aplice. Dupa 1990 le-au aplicat la un nivel mult mai mare si mai putin coordonat.
Dar sociologia a devenit o stiinta publica si multi alti oameni au invatat cum sa se fereasca de actiunile manipulative. Prin cunoasterea acestor tehnici ele si-au redus amploarea si este demonstrat de numeroase cercetari ca oamenii cu cat sunt mai educati cu atat sunt mai greu de manipulat (dar nu imposibil).
In pragul unor evenimente majore se aplica un arsenal intreg de tehnici, iar la referendumul pentru suspendarea presedintelui din vara anului 2012 au fost aplicate la scara nationala toate tehnicile cunoscute. A fost cea mai mare agresiune psihologica facuta asupra populatiei in ultimii ani.
Cat de profesionisti in manipulare sunt politicienii romani?
Unii politicieni au aceste tehnici de manipulare in firea lor, sunt probabil de mici invatati sa se descurce, sa convinga, sa stapaneasca. Altii au invatat aceste tehnici in cursurile pe care le-au audiat, la scolile de vara ale partidelor. Cert este ca toti stapanesc intr-o masura destul de mare aceste tehnici, iar campaniile electorale sunt pentru ei ca examenele la facultate: cu cat le aplica mai bine cu atat obtin voturi mai multe. Cei care au pierdut competitiile electorale le-au aplicat cel mai putin.
Exista din acest punct de vedere unii teoreticieni in SUA care spun ca alegerile viciaza democratia caci oamenii nu aleg in mod liber, fiind determinati sa voteze in urma unui bombardament psihologic caruia nu-i pot face fata.
Cel mai adesea politicienii se aleg singuri, votul electoratului fiind minor si usor de influentat in campanie, mai importanta fiind nominalizarea drept candidat de catre partid a politicianului. De aceea politicienii nu raspund in fata alegatorilor ci in fata sefilor de partide. Iar in ierarhia partidelor urca mai usor acei indivizi care aplica cu mai multa lejeritate tehnicile de manipulare in relatie cu colegii si mai ales cu superiorii lor.
In ce masura sunt protestele din Romania manipulate politic (atat cele organizate de sindicate, cat si cele neasumate de nimeni, cum sunt cel fata de Rosia Montana sau DNA)? Ce diferente majore observati intre Piata Universitatii 1990 si Piata Universitatii 2012-2013?
Protestele din Romania sunt in totalitate manipulate politic. Daca puterea ar fi vrut ca ele sa nu aiba loc va asigur ca lumea nu ar fi iesit in strada, asa cum nu a iesit in strada ani indelungati.Piata Universitatii este un experiment pe care puterea politica il face: incita, stimuleaza exprimarea opiniilor populatiei, trimite activisti care sa fie prezenti acolo si sa scandeze pro sau contra Rosiei Montane, DNA, gazelor de sist, etc.
Si face acest lucru deoarece a vazut ca partidele zise anti-sistem le sunt utile odata ce intra in Parlament. Uitati-va la cazul PP-DD – el nu a periclitat puterea prin mesajele de lupta impotriva ciocoilor, ci reprezinta principalul rezervor din care puterea isi alege alti membri pentru a-si construi alte majoritati. Puterea stimuleaza infiintarea altor partide, cresterea miscarilor ecologiste, anti-capitaliste, ii incita pe unii sa iasa in strada.
Pe de o parte pentru a arata ca este democratica si ca in Romania exista miscari civice, pe de alta parte pentru a deturna aceste miscari spre alte interese ascunse si, in plus, pentru a induce ideea ca degeaba ies oamenii in strada caci jocurile se fac in alta parte, nu la guvern, ci mai sus, minimalizand astfel orice initiative civice ar mai putea apare, orice coalizari ale acestora intr-o opozitie care sa-i pericliteze pozitia.
In mod normal o miscare de protest este asumata de o organizatie, primeste un loc si un timp pentru manifestatii stradale. Fenomenul din 1990 a fost asumat public de catre Liga Studentilor. Acum miscarile de protest nu sunt asumate de nimeni, dar in Piata Universitatii recunosc specialisti in manipulare, oameni care au fost sau sunt angajati ai unor servicii secrete, activisti ai partidelor de la putere sau ai altor organizatii care urmaresc scopuri politice.
Piata Universitatii este acum un experiment in care se urmareste o reasezare a scenei politice, aneantizarea opozitiei politice, crearea unei alte opozitii controlate de putere. Daca nu ar fi asa, politistii i-ar aresta pe incitatori pentru ca fac actiuni neautorizate, caci ii cunosc, iar fara ei n-ar mai veni nimeni sa manifesteze. Dar politia a primit ordin sa nu aplice legea si sa nu-i sanctioneze pe cei care o incalca.
Interviu realizat si publicat de Ziare.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu