Creierul ne protejează de pericole, chiar şi atunci când nu ne dăm seama de acestea. Că un al treilea ochi este mereu vigilent şi reuşeşte să ne avertizeze de pericolele de care nu suntem conştienţi.
Atunci când realizăm că suntem într-o situaţie de pericol întregul organism se pregăteşte pentru a înfrunta această situaţie. Pericolul îl percepim cu ajutorul simţurilor – ochii au un rol deosebit în acest caz. Atunci când vedem ceva care ar putea reprezenta un pericol pentru noi sau pentru cei dragi inima începe să bată mai puternic, muşchii se încordează şi suntem, pe cât posibil, gata de a înfruntă situaţia sau, atunci când este posibil, de a o evita.
Nu întotdeauna însă avem posibilitatea de a percepe şi realiza că suntem într-o astfel de situaţie.
Chiar şi în acest caz însă, în anumite condiţii, creierul este în stare să elaboreze informaţiile din mediul înconjurător şi să ne alerteze. Ne pune într-o stare de alarmă – pe care raţional nu putem să ne-o explicăm. Această stare ne ajută să înfruntăm pericolul pe care creierul l-a percepit şi care ar putea să ne surprindă altfel nepregătiţi.
Roberto Cerere, Caterina Bertini şi Elisabetta Ladavas, cercetători la universitatea din Bologna, Italia, au publicat recent un articol în revista Journal of Neuroscience în care au arătat cum creierul reuşeşte să funcţioneze că un fel de „al treilea ochi”.
Ce au făcut cercetătorii?
Au efectuat o serie de teste în laborator în cadrul cărora au analizat activitatea creierului în funcţie de anumiţi stimuli vizivi.
Participanţilor la test le-au fost arătate imagini diferite pe un ecran în stânga şi în dreapta acestuia. În timp ce în stânga ecranului erau proiectate imagini cu diverse expresii ale fetelor unor persoane, imagini care rămâneau un timp suficient pentru a da posibilitatea participanţilor să recunoască expresia feţei, în partea dreapta erau proiectate pentru cîteva milisecunde doar imagini cu expresii ale fetelor unor persoane care exprimau frică sau bucurie. Aceste imagini cum am spus rămâneau doar câteva milisecunde, după care erau înlocuite cu fete care aveau o expresie neutră.
Deci participanţii la test nu erau conştienţi de imaginile rapide cu fetele care exprimau frică sau bucuria – acestea fiind deci percepute în mod subliminal. Nici unul dintre participanţi nu ar fi fost în stare să recunoască că ar fi văzut aceste imagini. Erau pur şi simplu „invizibile”.
Totuşi, creierul precum un al treilea ochi, le-a văzut, le-a înregistrat şi le-a analizat. Cum au ajuns cercetătorii la această concluzie?
Participanţii recunoşteau expresia fetei din stânga ecranului mai rapid în cazul în care în dreapta vedeau pentru cele câteva milisecunde o faţă care exprimă frică. Deci această imagine ajungea la creier, îl punea într-o stare de alarmă care îl făcea mai vigilent şi mai reactiv, şi reuşea să recunoască expresia fetei din stânga mai repede.
Frică de pe faţă văzută se transmitea creierului – acesta era în stare, în mod inconştient, să elaboreze informaţia şi să se activeze, activând totodată întregul organism pentru înfruntarea unui eventual pericol.
Informaţiile subliminale pot fi extrem de importante şi pot fi folosite inclusiv pentru alte scopuri, cum ar fi cel publicitar sau altele. Studile în acest sens continuă, dând rezultate extrem de interesante care contribuie la a ne cunoaştem mai bine pe noi înşine.
Sursa: www.evz.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu