Dor de Eminescu-15 iunie 2013

DE PARCĂ TE ASCULTĂ EMINESCU de Vasile Romaniuc Asemeni ramului ce ţine Lumina fructului în pom, Cuvântu-i osul sfânt pe care Trăieşte sufletul în om. În grai istoria încape, Ne-arată-aşa precum suntem: Cu tot cu dúşmani, cu prieteni, Cu ce-am avut, cu ce avem. Câţi au trecut străini pe-aicea În veacuri ce au asfinţit, Ei n-au ochit numai pământuri – Şi-n graiul nostru au ochit. De-aceea-n veacuri zbuciumate (Destinul nu ne-a răsfăţat), Strămoşii, apărându-şi glia, Şi graiul şi l-au apărat. Au poţi să-ţi uiţi pe-o clipă graiul, Au poţi să-l treci la amintiri? Fără de grai – ca fără casă: Cum să trăieşti? Cum să respiri? Să-ţi fie-atât de drag cuvântul, Încât, atunci când îl rosteşti, Să crezi că însuşi Eminescu Ascultă ce şi cum vorbeşti…

Precum un meteor pe care destinul nu l-a rasfatat,dar care ne-a lasat o opera

inegalabila,un fagure de miere inepuizabil pentru limba si cultura romana nu trebuie sa ne lase indiferenti.Si apoi e un mare patriot ce a platit cu viata pentru

crezul si idealul sau.Geniul nostru national nu trebuie uitat.E mai viu ca niciodata.

RUSINE celor ce l-au dus in derizoriu.Un gand, o floare si o candela vesnic aprinsa pentru sufletul sau.LUMINA SI PACE,ADEVAR DIVIN INTRU VESNICIE.

Primit pe mail 
Multumim Mira