miercuri, 29 mai 2013

SUA împinge România spre Rusia (III)

США Россия Румыния США Румыния Россия флаги
Colaj: Vocea Rusiei

În articolele precedente, am exemplificat mesajele pe care experţii americani le transmit clasei politice din România, în vederea pregătirii acesteia pentru viitoarele modificări ale sferelor de influenţă geopolitică în Europa de Est. Articolul final din cadrul acestei serii va fi dedicat explicitării procesului de transfer a „sferelor de influenţă” în configuraţia geopolitică actuală.

O parte dintre (puţinii) analişti oneşti care mai există în mass-media şi think-tank-urile informale din România deseori refuză să conştientizeze o realitate banală, dar incompatibilă cu ceea ce li s-a explicat la lecţiile de politologie internaţională sponsorizate de echipa lui George Soros. În lumea reală nu există un Vest monolitic, la fel cum nu există unanimitate de opinii şi intenţii în cadrul elitelor europene sau americane. Aceeaşi situaţie există în Rusia, China sau India. Din această cauză pot apărea situaţii în care ambasadorul american de la Bucureşti poate avea un mesaj, şeful Departamentului de Stat un alt mesaj, iar realitatea politică să fie incongruentă cu ambele mesajele oficiale. Un caz de acest gen este situaţia scutului de la Deveselu. Prin natura funcţiei, un analist de valoarea lui George Friedman sau Matthew Rojansky poate spune multor lucruri pe nume şi poate explica anumite aspecte care nu pot fi niciodată explicitate public de un diplomat. Trebuie însă ţinut cont şi de faptul că nici analiştii nu au posibilitatea să expună în public opiniile lor reale, fiind forţaţi să recurgă la sugestii şi aluzii mai mult sau mai puţin fine.
Pentru cei dispuşi să facă o analiză la nivel macro, faptul că SUA renunţă la Europa de Est a devenit evident din momentul publicării noii doctrine americane în care se specifica în mod expres faptul că epicentrul tensiunilor geopolitice şi intereselor americane se mută în Asia de Sud-Est în vederea „blocării” Chinei. Pentru menţinerea zonei de influenţă în Estul Europei nu există resurse, iar utilitatea maximă a „aliaţilor strategici” se reduce (ca întotdeauna) la folosirea acestora în calitate de monede de schimb.
În SUA există o aripă destul de influentă a „hard liners” care încă mai cred în posibilitatea hegemoniei totale americane, care să fie susţinută prin forţa dolarului şi „politica pumnului”, dar aceştia şi-au cam pierdut din influenţă, nefiind capabili să-şi realizeze planurile, cel mai important fiind un război cu Iranul. La începutul mandatului secund, Obama a decapitat CIA şi Pentagonul pentru a scăpa de reprezentanţii cei mai vicioşi ai acestei abordări păguboase. Chuck Hagel, spre deosebire de predecesorii săi, a declarat explicit că „SUA nu mai poate dicta lumii”. Schimbul de scrisori secrete între Obama şi Putin, la fel ca şi promisiunea făcută de Obama lui Medvedev în privinţa „flexibilităţii” de după alegerile prezidenţiale din SUA sunt elemente din acelaşi joc, care este încă departe de faza finala. În cadrul elitelor politice din SUA există un curent al radicalilor care vor încerca să strice jocul, inclusiv prin diversiuni de genul incidentului cu spionul american arestat la Moscova. În ciuda speranţelor organizatorilor, incidentul nu a provocat o răcire a relaţiilor dintre cele două ţări, iar reacţia oficială a Moscovei a fost formulată prin mesajul: „este păcat că unii dintre subalternii de la Departamentul de Stat nu se conformează cu politica promovată de preşedintele american”.
În următoarele luni, clasa politică din România va fi bombardată cu mesaje contradictorii care vor veni din diverse sectoare şi nivele ale elitelor politice americane şi europene. Însă, realitatea este implacabilă. America se retrage discret, încercând să obţină beneficii geopolitice cât mai mari din renunţarea la aliaţi, scuturi şi influenţă. În proximitatea geopolitică a României vor rămâne Germania şi Rusia, ceea ce este justificat atât din punct de vedere geografic cât şi economic. O analiză detaliată a felului în care va arăta ziua de mâine ar fi prematură, dar este cert că ziua de mâine se va deosebi radical de ziua de azi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu