Am spus de multe ori povestea unei anume scrisori pe care am primit-o cu mulţi ani în urmă, deoarece m-a impresionat profund. Și de fiecare dată a avut un efect adânc şi i-a inspirat pozitiv pe cei cărora o spuneam. Scrisoarea primită:
Dragă Dle. Doctor,
Bănuiesc că eşti surprins de primirea acestei scrisori. Probabil nu îţi mai aminteşti de mine. Acum doi ani am fost internată în spitalul Dvs, fiind îngrijită de un alt doctor. Mi-am pierdut copilul în ziua în care s-a născut.
În aceeaşi zi doctorul meu m-a vizitat, iar la plecare mi-a spus: “Apropo, un coleg al meu care are acelaşi nume de familie ca şi Dvs. v-a observat numele pe tabel şi a întrebat de Dvs. A spus că i-ar plăcea să vă vadă. “
Puţin mai târziu aţi venit Dvs. V-aţi pus mâna pe braţul meu şi v-aţi aşezat lângă mine. Nu aţi vorbit mult, dar ochii şi vocea Dvs exprimau bunătate şi m-am simţit mai bine. Pe măsură ce vă ascultam, am observat că păreaţi obosit şi aveaţi riduri pe faţă. Asistentele mi-au spus ulterior, că stăteaţi în spital zi şi noapte.
În această după-amiază am fost oaspete într-o căsuţă chineză din Peking. Grădina era înconjurată de un zid înalt, iar pe o parte a zidului, încadrată de flori albe şi roşii era încastrată o placă de alamă. Am cerut cuiva să îmi traducă textul. Era scris: “BUCURĂ-TE, ESTE MAI TÂRZIU DECÂT CREZI”
M-am gândit la mine. Nu îmi dorisem un alt copil, deoarece încă îl plângeam pe cel pierdut. Dar am decis în acea seară că am plâns şi aşteptat destul. Dacă aşteptam ar putea fi prea târziu şi pentru mine.
Iar apoi mi-aţi venit Dvs în minte, cu ridurile adânci de pe faţă şi simpatia pe care mi-aţi transmis-o atunci când am avut atâta nevoie de ea. Acele câteva minute pe care le-aţi petrecut atunci cu mine poate nu au însemnat mult pentru Dvs, dar au însemnat enorm pentru o femeie îndurerată.
Aşa că doresc în schimb să fac şi eu ceva pentru Dumneavoastră. Poate şi pentru Dvs este mai târziu decât credeţi. Mă iertaţi pentru îndrăzneală, dar când terminaţi lucrul astăzi vă rog să staţi în linişte şi să vă gândiţi la povestea mea.
Marguerite Loomis
De obicei dorm foarte bine, însă în acea noapte m-am trezit de câteva ori cu gândul laplăcuţa chinezească. Mi-am spus că sunt doar un bătrân prostănac pentru că mă las afectat de scrisoarea unei femei de care nici nu îmi amintesc măcar şi am alungat gândurile din minte. Dar imediat m-am trezit că îmi puneam întrebarea: “Poate este mai târziu decât ai crede, de ce nu faci ceva?”
A doua zi de dimineaţă m-am dus la lucru şi le-am spus că vreau să îmi iau liber trei luni. L-am sunat pe Shorty, cel mai bun prieten al meu şi i-am zis să treacă pe la mine. Când ne-am întâlnit i-am spus că vreau să mergem acasă fiecare, să ne facem bagajul şi să plecăm în America de Sud. Părea atras de idee, însă m-a refuzat spunând că din clipă în clipă trebuie să meargă la negocierea unui contract la care lucra de luni de zile.
I-am citit scrisoarea femeii. A scuturat din cap. “Mi-ar plăcea să vin, dar nu pot acum. Poate altă dată.” a vorbit încet. “Ce zicea femeia? ‘Este mai târziu decât ai crede’? Ei bine “. Am stat în tăcere pentru câteva minute. L-am privit în timp ce punea în balanţă cererile prezente cu anii care ne mai rămăseseră să trăim, la fel cum făcusem eu în noaptea precedentă.
Într-un final a vorbit. “I-am aşteptat trei luni să se decidă şi să încheiem negocierea. Nu mai aştept. Pot să aştepte şi ei după mine. Când vrei să plecăm?”
Am călătorit în America de Sud. Ne-am petrecut zi după zi pe malul oceanului, scăldaţi de apă şi soare. Am ajuns într-unul din marile oraşe ale Americii de Sus şi întâmplător eram în compania unui om de afaceri, proprietar de fabrici de oţel şi cu afaceri în creştere rapidă.
Într-o zi, Shorty i-a cerut să ne însoţească la un joc de golf. Ne-a răspuns: “Señor, îmi place golful şi mi-ar plăcea să vin. Soţia mea este în concediu în Statele Unite, cu copii. Mi-ar fi placut să merg cu ea. Am cai superbi şi mi-ar place să-i călăresc. Nu pot face nimic din aceste lucruri, deoarece sunt prea ocupat. Am 55 de ani şi în 5 ani vreau să mă opresc. E drept că am spus acelaşi lucru şi acum 5 ani, dar atunci nu ştiam că ne vom dezvolta într-atât. Construim o nouă fabrică, producem oţel în cantităţi imense. Nu îmi permit nici măcar să merg să joc golf. “
“Señor”, i-am răspuns “ştiţi de ce am venit în Africa de Sud?” “Probabil pentru că aveaţi suficient timp şi bani ca să vă permiteţi”
“Nu”, i-am răspuns, “de fapt aveam amândoi responsabilităţi şi nu aveam timp liber.Stăm pe terasa aceasta frumoasă, deoarece acum câteva săptămâni o fată de care nu îmi amintesc a privit o placă de alamă încastrată într-un zid din China.”
I-am povestit întreaga întâmplare. Mi-a cerut să-i repet cuvintele fetei: “Bucură-te. Este mai târziu decât crezi”.
L-am reîntâlnit în dimineaţa următoare la intrarea în hotel. “Doctore”, m-a întâmpinat “aşteaptă o clipă. M-am gândit toată noaptea. Este ciudat cum o persoană pe care am cunoscut-o întâmplător, cum sunteţi dvs, poate să îmi afecteze viata. Mi-am sunat soţia şi i-am spus că vin şi eu cu ei.”
Mi-a pus mâna pe umăr: “Fata aceea din China a arătat cu degetul o placă de alamă. A avut un deget foarte lung, care m-a atins şi pe mine.”
În ultimele secole speranţa de viata a crescut mult. Persoanele cele mai valoroase nouă au trăit în special pentru alţii. Poate şi noi am făcut la fel. Uneori trebuie să ni se reamintească că putem avea mulţi ani frumoşi în faţă şi putem face mai departe bine altora, dacă începem chiar acum să facem ceva pentru noi înşine.
Să mergem în locuri la care am visat şi să facem lucruri pe care ni le-am dorit ani întregi. Să înlocuim competiţia cu puţină contemplaţie. Să ne bucurăm împreună cu cei la care ţinem, de recompensele muncii depuse.
Prietenul meu Shorty a murit de atunci. I-am fost alături pe patul de moarte. Mereu îmi repeta “Fred sunt aşa de bucuros că am fost în America de Sud împreună. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am amânat plecarea.”
Acesta este mesajul plăcii de alamă din grădină – că poate pentru fiecare dintre noi este mai târziu decât am crede.
Sursa: http://www.financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu