marți, 29 ianuarie 2013

Leacuri populare rusesti


Leacuri populare rusesti. Din experienta de veacuri a taranilor siberieni . In vreme ce medicina naturista din Romania e ingradita si amenintata prin legi, impinsa sistematic in umbra, constransa sa joace rolul Cenusaresei, medicina populara din Rusia este recunoscuta oficial. Continuand traditia pozi... 

Leacuri populare rusesti

Din experienta de veacuri a taranilor siberieni



In vreme ce medicina naturista din Romania e ingradita si amenintata prin legi, impinsa sistematic in umbra, constransa sa joace rolul Cenusaresei, medicina populara din Rusia este recunoscuta oficial. Continuand traditia pozitiva inceputa inca pe vremea tarilor, fondul urias de leacuri si terapii practicate mai ales in satele din taigaua siberiana au fost adunate si studiate ca o comoara de pret, introduse ca metode alternative in spitale, in vreme ce vindecatorii cu mare si recunoscuta experienta au fost incurajati sa-si practice mai departe tratamentele naturale. Spre lauda ei, atitudinea medicinei oficiale din Rusia fata de traditia populara a fost si este una de toleranta si interes, multi medici recunoscand, astazi, oficial, superioritatea vindecatorilor populari in ceea ce priveste capacitatea de tamaduire cu plante. Literatura privind terapiile naturale cunoaste in Rusia o veritabila explozie, toate cartile publicate avand aprobarea autoritatilor medicale. Leacurile bune, "babesti", sunt popularizate si se fac cunoscute la cel mai inalt nivel medical. Concludenta, in sensul acesta, este scrisoarea unui celebru medic rus, dr. Igor Savitski, directorul Institutului Oncologic din Moscova, care, constatand vindecarea uneia din pacientele sale cu ajutorul maceratului de aloe (procedeul recomandat a facut epoca), a publicat reteta intr-o prestigioasa revista cu caracter medical. Pentru edificare, iata un fragment din scrisoare si reteta completa, publicata si republicata in paginile revistei "Formula As":

Maceratul de Aloe

"Pacienta Sabir Maria a fost tratata la acest institut, pana in iulie 1957, pentru cancer uterin in ultima faza. I s-a dat drumul din spital, fiind considerata un caz incurabil, dar in octombrie al aceluiasi an s-a intors la institut pentru consultatie. Dupa examinare s-a constatat ca nu mai avea nimic. (Ea castigase intre timp 22 kg in greutate.) Maria Sabir s-a tratat acasa folosind urmatoarea medicatie:
• 1,5 kg planta de aloe in varsta de 3-5 ani, data prin masina. Plantele nu trebuie udate cu 5 zile inainte de tocare prin masina;
• 2,5 kg miere pura;
• 3,5 kg de vin rosu, cu o tarie cam de 18-20 si dulce. Toate ingredientele de mai sus se pun intr-un vas de sticla de culoare inchisa, se amesteca complet si se lasa intr-un loc intunecos si rece timp de 5 zile inainte de folosire. Vasul trebuie sa fie bine inchis. Amestecul a fost luat dupa cum urmeaza:
Pentru primele 5-7 zile cate o lingurita, de trei ori pe zi, cu doua ore inainte de mese. In zilele urmatoare, doza era crescuta cu o lingurita, luata de trei ori pe zi, cu o ora inaintea mesei.
Cura de tratament este de minimum doua saptamani. Preferabil este sa se tina o luna si jumatate. Aceeasi mixtura, cu acelasi dozaj, este recomandata pentru tratament in Tbc pulmonar, ulcer stomacal si pentru alte organe afectate prin procese inflamatorii ulceroase. Punctul principal al acestei medicatii consta in aceea ca, incepand chiar din primele zile, toti pacientii au o enorma pofta de mancare.
Aceasta medicatie este considerata a fi atat curativa, cat si profilactica. Actiunea ei este adesea foarte rapida. Angina, gripa, de exemplu, sunt de obicei vindecate in una sau doua zile, chiar cazurile cronice. Ea este importanta pentru tratamentul multor afectiuni, printre care artrita, astm, scleroza, tensiune crescuta, trombo-flebita, sciatica, septicemie, guta, paralizie, reumatism, multe tulburari cardiace, afectiuni ale rinichilor, ale organelor genitale, ale plamanilor si multe altele."
O declaratie indrazneata? Fara indoiala, daca procedeul n-ar fi fost testat clinic, sub indrumarea marelui cancerolog. De altfel, aloe este o planta foarte populara in Rusia si Siberia, atribuindu-i-se insusiri vindecatoare de exceptie. Demna de remarcat in scrisoare este onestitatea cu care un distins profesor recunoaste nereusita tratamentului clasic fata de reusita unui tratament naturist. Sigur, se poate presupune ca la mijloc a fost o greseala de diagnostic, dar atitudinea doctorului Savitski reflecta atitudinea medicinei oficiale din Rusia fata de medicina populara, fata de intelepciunea ei, acumulata printr-o experienta de secole. Multe dintre terapiile medicale de varf, practicate astazi in Rusia, de mare ecou international, se bazeaza pe metode si remedii ale medicinei populare, apeland chiar la practici "bizare", samanice, cum ar fi de exemplu "vorbirea fara intrerupere", o terapie sonica ancestrala, bazata pe faptul ca anumite sunete ale vorbirii afecteaza profund functiile fiziologice ale corpului omenesc, inclusiv sistemul nervos. Nimic din ceea ce-i poate fi de folos sanatatii nu este refuzat si proscris pe motiv ca nu e "stiintific". Valorificarea traditiei populare a adus scoala ruseasca de medicina in avantaj. Ca o incununare a celor afirmate pana acum, leacurile pe care vi le oferim in continuare fac parte dintr-o antologie alcatuita de un medic: dr. Pavel Burilov.


Astmul



Se spune ca aceasta boala dureroasa si neplacuta nu poate fi vindecata total. Totusi, vindecatorii rusi s-au ocupat de ea in diferite moduri, obtinand unele ameliorari remarcabile.
De regula, astmaticii erau supusi unui regim vegetarian, carnea si fainoasele fiind total eliminate. Unii permiteau produsele lactate, altii insistau pe vegetale si fructe. Iata cateva remedii simple si tratamente.

Ceai de ghimbir
Infuzia de ghimbir era considerata ca fiind una dintre cele mai bune leacuri. Modul de preparare: se spala, se cojesc si se rad 400 g ghimbir, se pun intr-o sticla de un litru, care se umple apoi cu alcool. Se tine la cald doua saptamani, agitand din cand in cand, pana ce amestecul are culoarea unui ceai slab. Se strecoara prin tifon dublu, storcand bine reziduul. Se lasa o zi sa se depuna sedimentul si se trece infuzia limpede in alta sticla. Se ia de doua ori pe zi cate o lingurita in jumatate de pahar cu apa calda, dupa mese. Folosirea regulata a infuziei aducea adesea o ameliorare radicala si permanenta.

Hrean preparat cu suc de lamaie
Este foarte eficace cand este luat in mod regulat. Se rad aproximativ 250 g hrean proaspat si se pune peste el sucul a 2-3 lamai, formandu-se un amestec gros care trebuie tinut la rece. Doza: 1/2 lingurita de doua ori pe zi, dimineata si dupa-amiaza. Nu se bea nici un fel de lichid cel putin o jumatate de ora dupa luarea medicamentului. La inceput, pacientul va lacrima puternic dupa luarea dozei, dar aceasta reactie va descreste si apoi va disparea cu totul. Amestecul se poate pastra un timp la rece, pana cand hreanul incepe sa se oxideze. Hreanul trebuie sa fie totdeauna proaspat, niciodata inghetat. O folosire prelungita a leacului dadea cele mai bune rezultate.


Ceai de afine
Toti astmaticii erau sfatuiti sa bea cantitati mari de ceai de afine. Afine uscate si frunze se fierb 10 minute in apa, iar ceaiul rezultat se bea fierbinte si neindulcit, ajungandu-se pana la 10 cesti pe zi. In cazuri usoare, acest ceai aducea o usurare rapida, in cazuri grave, adaugandu-se alte tratamente.

Inhalatie cu ace de pin
Se fierb bine cam 1/2 kg ace si conuri de pin in aproximativ 4 litri de apa si se inhaleaza apoi aburul fierbinte, tinand un prosop deasupra capului. Doua sedinte de 15 minute, in fiecare zi, se spunea ca aduceau ameliorari radicale.

Inhalatie cu cartofi fierti
Inhalatia cu aburul de cartofi fierti (dupa ce se arunca apa) se facea ca si cea de mai sus, durand pana cand cartofii nu mai scoteau abur, dar inhalatia cu ace de pin era socotita mai eficace.

Ceai de frunze de urzica
O lingurita de frunze uscate de urzica se fierbe intr-un pahar cu apa si se bea de 2-5 ori pe zi. Se fierbe in vas smaltuit.
Alte metode: se foloseau baile de mesteacan sau cataplasmele de mustar aplicate pe pulpe si incheieturile mainilor, care usurau atacurile acute de astm.

Eczeme

Bolile de piele pot fi cauzate de o proasta functionare a intregului sistem sau pot avea o natura externa, cauzata de murdarie, iritatie a pielii etc. Chiar si dermatologii specialisti incearca cateva remedii pana cand ajung la rezultatul dorit. Practicienii populari au in arsenalul lor o multime de remedii. O regula generala este de a se feri partea afectata de lumina si soare si de a purta un bandaj cu unsoare sau balsam protector. In cazul unei eczeme umede, este de preferat a se evita apa. Zonele afectate se spala cu decoct de coaja de pin sau stejar. In unele cazuri, acesta poate fi un tratament care duce la vindecarea completa. (Daca este necesara folosirea apei, aceasta trebuie sa fie fiarta si folosita numai foarte fierbinte.)
Adesea, afirma practicienii, este necesar un regim prelungit, care in unele cazuri este suficient pentru a vindeca eczema. Se mananca numai vegetale si sucuri de fructe. Se recomanda urmatoarele alifii facute in casa:

Ulei de galbenus de ou
Galbenusurile de la niste oua fierte tari se inteapa cu o sarmulita subtire si se tin deasupra unei flacari de lumanare. La suprafata galbenusurilor vor aparea niste picaturi. Acestea trebuie culese cu grija. Ouale se pot folosi mai departe pentru mancare. Aceste picaturi sunt folosite ca "ulei" pentru ungerea locurilor afectate. Tratamentul s-a dovedit a fi foarte eficient. Se foloseste seara, la culcare.

Balsam din usturoi si miere
Se fierbe usturoiul, se farama si se amesteca cu o cantitate egala de miere. Se aplica pe zona afectata seara, la culcare, apoi pe deasupra se aplica o felie de ceara. Se bandajeaza lejer. Dimineata se indeparteaza cu sapun verde (sap. viridis) sau petrol si se bandajeaza. Tratamentul se repeta si in noaptea urmatoare. Dupa cateva zile rezultatele sunt excelente.

Unsoare din cenusa de pipa
Cenusa de la o pipa este deseori folosita ca un balsam si este foarte eficace impotriva herpesurilor si a eczemelor.

Tratament cu frunze de geranium
Frunzele proaspete de geranium fierte in apa timp de o ora sunt un bun remediu pentru eczeme si herpes. Partea afectata se spala cu apa in care frunzele au fost fierte sau in aceasta apa se inmoaie o bucatica de vata si se tine pe acea parte bolnava.

Remedii pentru uz intern
Pentru eczeme si alte iritatii ale pielii, in Caucaz era folosit sucul de lamaie. Tratamentul se administra astfel: in prima zi se lua, in cateva doze, sucul a 5 lamai. Apoi, in fiecare zi se adaugau 5 lamai, pana cand se ajungea la 25 de lamai. Dupa aceea se descrestea in acelasi fel. Aceasta metoda este foarte eficace. Se poate repeta la nevoie.
Flori de soc (Sambucus) si de coada-soricelului (Achillea millefolium), in proportii egale, se fierb timp de 20 de minute (1 lingura de amestec la un pahar cu apa) si se ia o cana pe zi. Curata eczema si herpesul intr-un timp foarte scurt.

Traducere din limba rusa de
Violeta Ciubotaru


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu