luni, 1 octombrie 2012

Populaţia Terrei îmbătrâneşte cu repeziciune


руки земной шар земля
© Foto: Flickr.com/aussiegall/cc-by
Numărul persoanelor de pe Terra cu vârsta de peste 60 de ani va atinge cifra de 1 miliard în următorii 10 ani. Această prognoză este cuprinsă în raportul pregătit de specialişti de la ONU.
În studiu se menţionează că până în 2050 pe Terra vor fi mai mulţi oameni în vârstă decât tineri până în 15 ani. Acest lucru are loc atât datorită creşterii duratei de viaţă, cât şi a reducerii natalităţii.
În acest sens vor fi necesare schimbări importante în politica socială şi economică, de asemenea, în sistemul ocrotirii sănătăţii. Povara cea mai mare o duc ţările în curs de dezvoltare.

Un miliardar prezice SUA dezastrul economic


сша флаг сша закат сша небо сша упадок закат америки
© Foto: Flickr.com/mjzitek/cc-by-nc-sa 3.0
America se îndreaptă spre o catastrofă economică, căreia i se alătură şi ameninţarea de dependenţă politică. Această opinie aparţine miliardarului Ross Perot din Texas, fost candidat la preşedinţia SUA, care la alegerile din 1992 a acumulat 20% din voturi.
În interviul acordat ziarului USA Today, miliardarul a făcut apel la actualii candidaţi la preşedinţia SUA să pregătească programe de scoatere a ţării din criză.
Publicaţia menţionează că avertismentele anterioare ale lui Perot s-au adeverit, deşi el nu este bucuros de acest lucru.

Gheaţa de pe Lună ar putea asigura necesarul de apă unor baze locuite


луна планета космос освоение
© Foto: Flickr.com/mikebaird/cc-by
Gheaţa de pe Lună poate fi mult mai multă decât se credea. Umbra permanentă sporeşte numărul de locuri care ar putea candida la crearea de baze locuite pe Lună.
Savanţii au elaborat un software numit LunaShader pentru imitarea condiţiilor de iluminare pe Lună. Software-ul a descoperit în jur de 100 de astfel de cratere cu umbră permanentă.
Cercetătorii trebuie doar să-şi confirme supoziţiile. În acest sens sunt necesare noi elaborări tehnice, care să poată studia acest fenomen.

BILL COOPER - Inceputurile umanitatii (1.10.2012)


Bill Cooper - Mystery Babylon (1993)
 00 - Dawn Of Man

Va prezentam astazi ”primul episod din seria Mystery Babylon realizata de catre William Milton Cooper, cunoscut deasemenea sub numele de Bill Cooper, in anul 1993 in cadrul propriei emisiuni de radio intitulata “The Hour Of The Time”.
     Mystery Babylon este o serie de emisiuni ce demasca secretele unor societati secrete infiintate pe baza doctrinelor anticelor “Scoli al Misterelor” de origine Babiloniana asa cum ar fi Masoneria, Ordinul Cavalerilor Templieri, Societatea Skull & Bones si multe altele. Bill Cooper incearca sa elucideze mistere ce au supravietuit miilor de ani si ii arata pe cei care au stat in spatele acestor culte ale misterelor atat in lumea antica cat si in prezent.  Pe parcursul a peste 40 de emisiuni ce insumeaza multe ore veti putea invata si intelege ce este si ce a fost in mintea celor ce au influentat lumea in care traim astazi” .. SURSA http://foculrenasterii.blogspot.ro/
Bill Cooper este unul dintre primii teoreticieni ai conspiratiei care a incercat sa patrunda in mintea elitelor oculte care conduc din umbra aceasta lumea. Interpretarile lui lasa loc subiectivismului insa este un punct de vedere ce merita investigat mai ales ca Bill a fost ucis prin impuscare in 5.11.2001 dand astfel un plus de credibilitate teoriilor lui. In 28.062001, deci cu putin timp inainte de evenimentele de la 11 sept, a demascat incercarea manipulatorie a presei de a-l scoate responsabil pe Bin Laden pentru un eventual atac asupra Americii (ascultati emisiunea in limba engleza aici) .
In ceea ce-l priveste pe Satan si pe Lucifer si viziunea aceasta crestina asupra subiectului am mai vorbit despre asta pe blog si ne repetam: pentru noi Satan vine mai degraba, de la Saturn (care în engleză de ex. se citeşte Sætərn, cu un r mai putin accentuat si astfel suna extrem de similar) şi care în astrologie, are din cele mai vechi timpuri, mai vechi decât creştinismul, simbolistica agentului materialităţi, principiului limitării şi al individualizării, deci al apariţiei egoului, zeul distrugerii, bătrânul timp, plumbul, densitatea. Satana mai poate fi ascoiat si cu sarpele (reptilianul, draconianul, dracul) Shietan, care a oferit cunoasterea intelectuala (lumina cunoasterii - pe Lucifer - simbolul planetei Venus, lumina diminetii, focul in viziunea lui Cooper) lui Adam si Eva (posibil primii umani modificati genetic de reptilieni) si astfel i-a coborat in minte, in dualitate ... sau cu Seth, zeul intunericului din mitologia egipteana ... Existenta acestuia ca o entitate aproape egala cu Dumnezeu in putere este o idee a oamenilor din trecut, daca este sa ne raportam la teoria extraterestrilor antici. Daca un extraterestru ar fi venit pe pamant in trecut ar fi fost luat drept zeu. Existenta acestuia este posibila, dar nu ca o entitate cu puteri dumnezeiesti, ci mai degraba ca un extraterestru, cel mai probabil un reptilian din constelatia Alpha Draconis,  cu tehnologii avansate si capacitati mentale sporite. Consideram posibila existenta conspiratiei reptiliene impreuna cu micii cenusii si a altor specii extraterestre recesive pentru inrobirea pamantului si distrugerea civilizatiei umane. Asadar nu negam existenta lui Satan, ci a povestii mitologice pe care acesta a imbracat-o in mintea oamenilor de-a lungul milenilor.  SerialulStargate are mult adevar in el pentru cine are ochi sa vada ... Entitatea Anubis din film poate fi o reprezentare a acestor reptilieni care au capacitate de translatie interdimensionala.
Revenind la filmul de azi, in el se analizeaza simbolistica filmului „2001 - A space Odyssey” din anul 1968, un film realizat de Stanley Kubrick. O alta interpetare a filmelor lui Kubrick gasiti si in articolul  Kubrick's Odyssey (2011)  - Secrets Hidden in the Films of Stanley Kubrick - Part One: Kubrick and Apollo . Ar fi multe de spus insa va mai lasam si pe voi sa ganditi si sa trageti concluzii ...

Multumim celor de la fumsioglinizi.info pentru traducere ...

VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:





Aceste filme sunt OPEN SOURCE.

Hilarion Mesajul săptămânii: 30 septembrie - 7 octombrie 2012


Primit de Marlene Swetlishoff / Tsu-Tana

Preaiubitilor,

O mare parte din voi se confruntă cu frica în moduri care nu vă deranjau înainte. Să știți că voi culegeți din temerile câmpului conștiinței de masă dar voi aveți control asupra minții și gândurilor voastre. La astfel de momente, tot ce trebuie să faceți este să vă amintiți că sunteți întotdeauna înconjurați de o legiune de îngeri. Nu există nici un loc pe această planetă în care să vă plimbați singuri. Așa cum ați străbătut călătoria voastră spirituală în această viață, ați acumulat o mai mare susținere a fiintelor de lumină care vă supraveghează, astfel că, în acest moment, fiecare dintre voi aveți o adevărată armată de Lumină pentru a vă proteja.

Pentru a contracara energiile haotice care sunt predominante în aceste vremuri, priviți îndeaproape pentru a găsi frumusețea peste tot în jurul vostru - în oameni, în locuri, în împrejurimile voastre, în fiecare vinietă mică a perfecțiunii fizice, și faceți din acest lucru obiectul atenției voastre. Voi mențineți viziunea unei lumi frumoase și pure pentru întreaga omenire și voi faceți o diferență. Prea des, voi permiteți proiecților altora să vă influențeze conștiința în loc să influențați intenția voastră conștientă în fiecare situație. Sunteți creatorul realitatii voastre. Antrenați-vă gândurile pentru a menține întotdeauna cea mai înaltă viziune și intenționați cel mai bun rezultat pentru binele suprem al tuturor.

Aceste perioade fac apel pentru discernământ mai mare și luarea deciziilor rapid în timp ce evaluați fiecare eveniment așa cum are loc. Aveți încredere întotdeauna în prima impresie și luați seamă de acesta, pentru că invariabil aceasta este evaluarea corectă și ea vine de la Sinele vostru Înalt. Încrede-ți-vă în această îndrumare și acționați asupra ei în orice mod este cel mai potrivit pentru voi. Această îndrumare este unică pentru voi în orice situație care o întâlniți și vă cere să vă detașați de la aspectul aparent, ce apare în fața voastră astfel încât să puteți face alegerea corectă pentru voi.

Cu toții vă aflați în procesul de conectare la propria voastră putere într-o capacitate mai mare și, uneori, este necesar acest pas în necunoscut, care poate lua aspectul unui vid, unui blocaj, ca să vă re-orientați singuri. Acest vid nu este nimic dacă vă amintiți de Lumina care sunteți, deoarece lumina voastră trece prin cel mai adânc întuneric și poate fi cu adevărat un far pentru ai ghida pe alții. Este nevoie de încredere în capacitatea voastră de a străluci. Sunteți cea mai mare comoară a voastră.

Uneori, fiind pe deplin în viața voastră mundană este locul cel mai puternic pentru voi să fiți și la un nivel mai înalt, este exact potrivit pentru voi, asa că să nu vă gandiți că sunteți în afara serviciului mai înalt. În acest moment, dragii mei, voi toti sunteti exact acolo unde trebuie să fiți. Fiți curajoși, puternici, rămâneți focusați și fiți în pace.

Până săptămâna viitoare ...

Eu sunt Hilarion

Efectul separarii



Postat Maria
Uşa către iubire se deschide şi se închide în măsura în care îţi deschizi şi îţi închizi mintea şi inima.
Când uşa se închide, e nevoie ca omul să fie răbdător şi iertător, căci altfel s-ar putea ca ea să nu se mai deschidă.
E nevoie ca oamenii să simtă nu numai prezenţa, dar şi absenţa iubirii. Simţindu-i absenţa, ei învaţă să asculte şi să-şi înmoaie inima. Simţindu-se separat de alţii, ei învaţă să descopere judecăţile subtile ce sunt emise permanent.
Fiecare experienţă de separare sau de judecare este un prilej de a te deschide spre prezenţa iubirii. Din punct de vedere mental, aceasta implică distanţarea de percepţii rigide şi de justificările lor. Din punct de vedere emoţional, înseamnă resimţirea efectului separării: propria ta durere, cât şi durerea celuilalt.
Trecerea de la judecare către acceptare - de la separare la empatie este esenţa vindecării. Atunci când nu eşti în stare să faci această trecere, stabileşti condiţiile pentru disconfort şi boală în câmpul minte/corp.




Trebuie să începeţi să învăţaţi cu toţii să treceţi de la starea de disconfort şi boală la stare bună. de la închidere în sine la deschidere, de la neîncredere la încredere.
E nevoie să învăţaţi să demonstraţi pacea, prin transformarea posturilor „defensive” în posturi „receptive”, să demonstraţi armonia în relaţiile voastre, prin transformarea gândurilor şi faptelor „exclusive” în gânduri şi fapte „inclusive”.
 Paul Ferini,

România 2012. Împotriva periferizării: întărirea statului şi dezvoltarea IMM-urilor


72Grupul pentru Consolidare Instituţională (GCI) a efectuat, în perioada iulie – septembrie 2012, un raport de cercetare privind situaţia României în perioada de criză cu titlul: “România 2012. Împotriva periferizării: întărirea statului şi dezvoltarea IMM-urilor”, care a fost dat publicității cu puțin timp în urmă.
Materialul cuprinde o analiză ce pleacă de la evaluarea deficienţelor structurale şi instituţionale ale României, manifestate în perioada de aplicare a politicilor neoliberale (anii 2000), consecinţele acestor politici fiind vizibile în accentuarea efectelor crizei. Încheierea unui nou acord de finanţare cu FMI, BM şi UE nu a putut opri procesul de periferizare a României, început odată cu aplicarea viziunii neoliberale asupra dezvoltării economice, și înţeles, acum, ca variantă pasivă de traversare a crizei. Acest proces, ce are efecte pe termen mediu şi lung, conduce la incapacitatea statului de a juca rolul de arbitru pe o piaţă funcţională şi, de asemenea, de a lua măsuri anti-ciclice şi pro-active pentru dezvoltarea capitalului autohton.
Procesul de integrare a României în spaţiul european a îndepărtat-o de formulele economice originale de la începutul anilor 1990. În schimb, a scos la lumină deficienţe noi, care au expus România pericolelor cauzate de criza economică globală.
Evaluarea situaţiei. Ravagiile neoliberalismului
Statul român a adoptat, din 2005, politici neoliberale cu obiectivul declarat de a încuraja dezvoltarea economiei. Pentru România, o ţară aflată în curs de dezvoltare, aceste măsuri economice au fost neadecvate. Ele au fost corecte pentru statele postindustriale din Vest, ca răspuns la criza din anii 1970, dar în prezent nu mai răspund necesităţilor nici pentru aceste state, cu atât mai puţin pentru o ţară postcomunistă ca România. În plus, neoliberalismul, care a fost ideologia dominantă, a împiedicat adoptarea unor măsuri strategice de dezvoltare economică echilibrată şi durabilă.
Criza economică mondială, izbucnită în 2008, a transformat România dintr-o ţară emergentă, aflată în proces de integrare în Uniunea Europeană, într-una dintre cele mai afectate, cel puţin la nivel regional. După câţiva ani de politici pro-ciclice, de creştere a economiei, în mod excesiv, prin consum, precum şi de creştere a veniturilor peste nivelul de productivitate, criza a surprins România vulnerabilă. Efectele economice negative s-au extins repede către celelalte zone: social, instituţional etc. România nu era pregătită să înfrunte criza, iar acest fapt a agravat efectele crizei.
Deficienţe structurale
Naţionalismul economic al statelor din Vestul Europei. Statele din Vestul UE, vulnerabilizate şi ele de doctrina neoliberală, au manifestat, după Criza din 2008, diferite forme de naţionalism economic. Statele naţionale din Vestul Europei au acţionat împotriva spiritului de coeziune comunitară, alegând să transfere efectele negative ale crizei în afara spaţiului lor naţional. Un mijloc de repliere a economiilor occidentale, care a afectat şi România, a fost delocalizarea. Exemplul cel mai cunoscut este închiderea fabricii Nokia, de la Cluj, la numai doi ani de la deschidere. Pe lângă retragerea investitorilor, asupra României a planat, încă de la începutul crizei, pericolul retragerii capitalului financiar al băncilor străine.
Căderea investiţiilor străine
Stoparea bruscă a investiţiilor străine, începând cu 2009, este principala consecinţă internă a crizei mondiale. Înaintea crizei, investiţiile străine directe crescuseră treptat, ajungând, în 2008, la un maximum de 9,1 miliarde de euro. În următorul an, s-a înregistrat însă o scădere a investiţiilor cu 61,5%, iar trendul s-a menţinut descrescător şi în anii următori.
Sărăcirea populaţiei prin creşterea creditării de consum
Dublarea ponderii sectorului financiar în PIB-ul României, de la 36,3%, în 2003, la 74,1%, în 2007 (vezi Fig. 1a), ilustrează o componentă importantă a evoluției economiei autohtone în perioada de “boom” economic (2004-2008), care a dus la formarea de bule speculative prin creșterea nesustenabilă și irațională a prețului unor active (în special imobiliare). Practic,
creșterea din acea perioadă s-a datorat în mare parte operațiunilor financiare, de natură prociclică dacă nu speculativă și nu unei dezvoltări industriale și, implicit, a capacităților de producție necesare pentru o creștere economică sănătoasă. Mai mult, se poate concluziona că, între anii 2003-2007, nu a crescut semnificativ numărul entităților financiare, în schimb au crescut semnificativ cifrele de afaceri ale băncilor, pe urma creditelor de consum acordate (vezi Fig. 2b). Consecinţa cea mai importantă este sărăcirea rapidă a populaţiei, după declanșarea Crizei, care a accesat fondurile disponibile.
Relaţia de supraordonare UE-România
Aderarea la UE a coincis cu izbucnirea unei crize politice de durată, care a făcut imposibile adoptarea unei strategii pentru perioada postaderare şi repoziţionarea României ca actor al Uniunii Europene. România a continuat să se comporte ca un stat aflat în perioada de aderare. Prin măsurile europene de monitorizare a progreselor în justiţie şi în alte domenii, UE a impus o relaţie de supraordonare în raport cu România, ceea ce a diminuat autoritatea naţională a statului român.
1
Fig. 1a – Evoluția ponderii sistemului financiar în PIB-ul României între anii 2003-2007
Febr. 2010, IMF Country Report No. 10/47, pg. 35
2
Fig. 1b – Evoluția sistemului bancar din România între anii 1999-2007
Febr. 2010, IMF Country Report No. 10/47, pg. 35
Comparativ cu România, chiar şi în statele lumii ale căror economii sunt puternic financiarizate şi care dețin și mari centre de afaceri bursiere sectorul financiar are o pondere de sub 35% ca aport la PIB.
3Fig. 2 – Evoluția ponderii sectorului financiar
în PIB-ul statelor puternic financiarizate între anii 1985-2007
Creşterea deficitului comercial
Evoluţia deficitului comercial al României în primul deceniu al mileniului (vezi Fig. 3) sintetizează într-un mod elocvent direcția fundamentală pe care s-a înscris economia autohtonă, prin importuri tot mai consistente și exporturi tot mai puține. Extrapolând, am putea concluziona că producția de bunuri și materii prime s-a diminuat progresiv și nu a reușit să inducă un trend ascendent asupra curbei de deficit comercial printr-un volum important de exporturi și nici prin satisfacerea cererii interne, proces care ar fi determinat un volum redus al bunurilor și materiilor prime importate. Mai putem observa o scădere consistentă a raportului exporturi/importuri în perioada 2005-2007, pusă pe seama unei creșteri accentuate a consumului populației, alimentat și susținut de facilitățile de creditare acordate de entitățile financiare, în acea perioadă. În același timp, panta ascendentă a curbei de deficit, din perioada 2008-2009, este determinată de o reducere a consumului intern cauzată de izbucnirea crizei economice, precum și de schimbarea normelor de creditare.
4
Fig. 3 – Evoluția curbei deficitului comercial între anii 2000 - 2010
Ponderea mare a agriculturii de subzistenţă

Raportul dintre rural şi urban este în continuare dezechilibrat, o parte însemnată a populaţiei din mediul rural fiind blocată în agricultura de subzistenţă. Între anii 2002 și 2008, suprafața de teren arabil exploatat ca ramură de business (persoane juridice) a crescut cu doar 7,3%, în timp ce suprafața exploatată de entități fără personalitate juridică a scăzut cu doar 13% (Fig. 4). Această evoluție sintetizează modul ineficient, de subzistență, în care persistă agricultura românească, cea mai mare parte a terenului arabil la nivel de țară (4,7 milioane de hectare) fiind, în continuare, exploatat în mod individual de persoane fizice.
5
Fig. 4 – Evoluția suprafeței agricole din România între anii 2002-2010
în funcție de destinație și modul de exploatare
Deficienţele instituţionale ale României
Politizarea corupţiei. Inexistenţa unui capital autohton consolidat, în măsură să asigure investiţiile necesare economiei, este principala cauză internă, care a condus la agravarea crizei. Politicile postcomuniste, definite prin unitatea dintre politică şi mediul de afaceri, au creat un sistem contra-selectiv de promovare a unităţilor economice cu capital românesc şi astfel au împiedicat creşterea eficienţei şi performanţei economice. În ultimii ani, promovarea firmelor româneşti a respectat criteriul fidelităţii de partid, această politizare a corupţiei restrângând şi mai mult capacitatea de dezvoltarea a capitalului autohton. În plus, în perioada 2009-2011, statul a adoptat măsuri dure de austeritate, cum ar fi impozitul forfetar, care au condus la dispariţia unui număr important de IMM-uri.
Politizarea luptei împotriva corupţiei
În timp ce funcţia executivă a statului rămâne în continuare foarte slabă, funcţia coercitivă a fost întărită (serviciile de informaţii, procuratura). Acest fapt se reflectă în creşterea substanţială a alocărilor bugetare pentru instituţiile de coerciţie. Din 2005 până în 2010, bugetul Serviciului Român de Informaţii s-a dublat, ajungând de la 604,8 milioane de ron la 1162 milioane de ron. De asemenea, bugetul Ministerului Public a crescut de la 243,9 milioane de ron, în 2005, la 679,6 milioane de ron, în 2010. Potrivit unui studiu IRES efectuat în perioada 21-24 august 2012, procentul de încredere în Justiţie era de numai 30%, prin comparaţie, de pildă, cu televiziunea, care avea un procent de încredere ridicat, de 61%. Acest fapt este efectul derulării deficitare a actului de justiţie pentru cetăţenii obişnuiţi, dar şi al percepţiei că instituţiile coercitive, mai ales Departamentul Naţional Anticorupţie şi Parchetul General, au fost implicate, în ultimii ani, în puternice campanii de decredibilizare a politicienilor şi a unor importanţi oameni de afaceri, cei mai mulţi membri sau susţinători ai partidelor aflate în Opoziţie. Astfel, nu doar corupţia a fost politizată, ci şi lupta împotriva corupţiei.
Destructurarea mass-media
În paralel cu întărirea funcţiei coercitive a statului s-a derulat un amplu proces de destructurare a mass-media şi a societăţii civile. Pe fondul crizei politice şi apoi a celei economice, contraputerile civile au devenit tot mai slabe, dar şi mai radicale în susţinerea intereselor lor politice. Strategia Naţională de Apărare a României, înaintată de CSAT Parlamentului, în 2010, stipula că, prin anumite acţiuni, cum ar fi campaniile de presă murdare sau presiunile la adresa politicienilor pentru obţinerea de avantaje, presa reprezintă o vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale. În lipsa mecanismelor de autoreglementare, piaţa intereselor reprezentată de presă continuă să rămână instabilă, dependentă de inserţii de capital ale unor potentaţi şi nu de profituri realizate prin consum de media.
Rata scăzută a absorbţiei fondurilor europene
România a atras sub 10% din totalul fondurilor alocate de Uniunea Europeană pentru perioada 2007-2013. Potrivit unei analize a Volksbank România din septembrie 2012, doar 15% din fondurile nerambursabile au fost alocate sectorului privat şi IMM-urilor, ceea ce explică, în parte, rata scăzută a absorbţiei. În cea mai mare parte însă, responsabilitatea eşecului revine autorităţilor române.
Criza educaţiei
O criză a educaţiei a izbucnit cu putere încă din 2005, deşi această problemă a apărut şi s-a agravat constat încă din anii 1990. Absenţa unui model de societate, ca şi absenţa unei relaţii eficiente între educaţie şi piaţa muncii au determinat luarea unor măsuri haotice. Guvernul Boc a adoptat, în 2011, o nouă lege a educaţiei, dar, prin stipulările ei nerealiste, această lege a sporit haosul din educaţie. Criza educaţiei are consecinţe negative asupra dezvoltării pe termen mediu şi lung.
Concluzie preliminară
Din parametrii evidenţiaţi mai sus, rezultă că asistăm, în România, la un proces de periferizare, care, în acest moment, este mai puternic decât procesul de integrare europeană. Nivelul general de dezvoltare al ţării este neuniform, practici pre-moderne, moderne şi postmoderne alcătuind un compozit specific ţărilor periferice. Statul nu reuşeşte să genereze şi să impună propriul proiect asupra dezvoltării. În prezent, România se află dimpotrivă într-un proces accelerat de periferizare.
„Soluţia” impusă de criză, de fapt periferizarea accentuată a României
În 2009, Guvernul a încheiat un acord de creditare important cu FMI, BM şi UE, acord care determină politicile economice ale României pe termen mediu, limitează capacitatea de acţiune a statului şi împiedică creşterea nivelului de trai. Ca urmare a acordului cu instituţiile financiare internaţionale, România a adoptat cel mai sever program de austeritate din Europa, iar politicile sociale sunt practic ignorate. În măsurile luate, premierul Emil Boc a fost chiar mai sever decât a cerut FMI. Acest program a declanşat tulburări sociale la începutul anului 2012, ceea ce a cauzat, mai departe, căderea a două guverne într-un interval de câteva luni şi, apoi, izbucnirea unei crize politice majore prin declanşarea procesului de suspendare a Preşedintelui. Acest proces a evidenţiat relaţia de supraordonare existentă între UE şi România. Măsurile adoptate în ultimii ani au accelerat procesul de periferizare a României.

Riscurile periferizării
Elementele de risc enumerate în continuare sunt doar cele mai importante. Ele se manifestă deja, dar absenţa unor măsuri ferme de contracarare le va transforma, pe termen lung, în constante structurale.
a) Ineficienţa administrativă, menţinerea dependenţei de UE şi de organismele financiare internaţionale, precum şi de capitalul străin;
b) Subdezvoltarea economică pe termen lung, dispariţia capitalului autohton şi a iniţiativei private autohtone;
c) Subdezvoltarea capitalului uman, cauzată de incoerenţa şi subfinanţarea politicilor de educaţie, precum şi de absenţa perspectivelor pe piaţa muncii, continuarea emigrării forţei de muncă calificate;
d) Corporatizarea corupţiei, prin influenţa tot mai mare a capitalului străin asupra deciziei politice;
e) Apariţia şi chiar proliferarea populismului şi extremismului politic, a naţionalismului, xenofobiei, dezvoltarea curentului eurosceptic şi anti-american.
6
Fig. 5 – Schema de inter-relaționare a statului slab
cu mediul intern și organismele internaționale
Soluţiile reale. Statul arbitru şi dezvoltarea IMM-urilor
1. Asigurarea unui cadru fluent și corect arbitrat al activității economice. Statul trebuie să-şi asume rolul de arbitru al jocului economic, astfel încât accesul şi performanţa jucătorilor pe piaţă să fie bazate pe respectarea regulilor jocului. Statul trebuie să joace un rol activ în promovarea investiţiilor în dezvoltarea organică a României şi în adoptarea unor politici sociale integrative.
2. Măsuri pro-active ferme și clare de formare a capitalului (prin atragerea capitalului străin şi prin direcţionarea capitalului românesc). Crearea de actori privaţi care să unească oferta de capital cu nevoia IMM-urilor de capital, de dezvoltare şi creare. Creșterea economică organică este dată de dezvoltarea IMM-urilor. În lipsa capitalului, industria mica este condamnată la dispariție. Dimpotrivă, dezvoltarea acestei industrii conduce la maximizarea potențialului local, la creșterea numărului locurilor de muncă, asigură o rezistenţă mai mare la mişcări ciclice şi creează bazele marii economii. Problemele care, în mod normal, sunt asociate cu accesul la capital sunt exacerbate din cauza crizei. IMM-urile nu au acces la surse agregate de finanțare (UE, agenţii de dezvoltare, fonduri de investiții, de asigurări, de pensii). În consecinţă, statul trebuie să creeze cadrul pentru fluidizarea legăturilor între finanțatori si producători. Există în prezent elementele centralizării ofertei de fonduri, dar nu şi elementele de legătură cu producătorii mici.
Studiu de caz
Membri ai echipei noastre de cercetare au realizat nevoia unei asemenea abordări în ianuarie 2012, ca urmare a unui studiu de piață pentru un fond de investiţii privat. Între timp, constatând că toţi factorii interesaţi au primit cu entuziasm propunerile noastre (statul, investitorii, întreprinzătorii şi agenţii economici mici şi mijlocii), am decis să continuăm acel studiu cu prezentul şi să ajungem la recomandările de mai sus.
Mai mult, se observă că una din soluţiile la Criză ale guvernului dintr-o ţară altfel pregnant neoliberală, cum este Marea Britanie, se suprapune cu una din recomandările noastre. Guvernul britanic a decis să aloce un miliard de lire sterline (echivalentul a 1,2 miliarde de euro) pentru înființarea unei bănci de stat care va sprijini activ sectorul IMM-urilor din regat. “Această bancă ar trebui să permită întreprinderilor mici și mijlocii, care în prezent se confruntă cu o “înghețare” a creditării și cu recesiunea economică, să aibă acces la un total de 10 miliarde de lire. Avem nevoie de o bancă pentru întreprinderi și cu un bilanț solid, cu obligația de a furniza rapid noi credite. Alături de sectorul privat, această bancă va încuraja piața să crediteze industria, exportatorii și întreprinderile în creștere, care au atâta nevoie”, a explicat, pe 24 septembrie 2012, Vince Cable, ministrul britanic al Comerțului.

7
Fig. 6 – Schema de inter-relaționare a statului puternic
cu mediul intern și organismele internaționale
Concluzii

Aplicarea politicilor neoliberale, în prima decadă a noului secol, a condus la apariţia unor deficienţe structurale şi instituţionale. Aceste deficienţe au surprins România în faţa crizei economice globale, agravând manifestarea crizei.
Guvernul a luat, în perioada de criză, cele mai dure măsuri de austeritate din Europa. Încheierea unui nou acord de finanţare cu FMI, BM şi UE a reprezentat soluţia cea mai importantă în faţa crizei. Cu toate acestea, problemele nu s-au rezolvat. Dimpotrivă, România se periferizează de la an la an. În aceste condiţii, deficienţele structurale tind să se stabilizeze.
Eşecul politicilor anti-criză pun România sub urgenţa schimbării. Această schimbare nu poate avea însă loc decât prin asumarea de către stat a unui rol activ, de arbitru al actorilor economici şi de factor de dezvoltare a unui capital autohton puternic şi adaptat provocărilor financiare şi competiţiei într-o lume globalizată.
Grupul pentru Consolidarea Instituţională (GCI)
GCI este un think-tank fără afiliere politică ce oferă expertiză în domeniul analizei instituţionale şi structurale a societăţii româneşti. Într-o lume globală aflată în criză, GCI doreşte să contribuie la consolidarea poziţionării autorităţilor statului în raport cu partenerii săi externi şi interni. Într-o Românie aflată de mult timp în criză politică, GCI doreşte să stimuleze preocuparea partidelor pentru adoptarea de strategii şi politici publice, singurele în măsură să conducă la consolidarea instituţiilor statului. GCI este coordonat prin membrii board-ului format din: Horia Mihălcescu, Flavius Chircu și Arthur Suciu.
8Horia Mihălcescu este specialist în comunicare, marketing politic și consultanță de business, doctorand în Științele Comunicării, posesor al unui master în Relații Internaționale în cadrul Academiei de Studii Economice și unul în Științele Comunicării în cadrul SNSPA, este absolvent al Colegiului Național de Apărare, licențiat în Filozofie al Universității București și licențiat în Automatică și Calculatoare al Politehnicii București.
9Flavius Chircu este specialist în strategii de dezvoltare antreprenorială, acces la piețe si capital, nord-americane si europene, consultant în marketing și business, doctorand în Antreprenoriat și Management Strategic în cadrul Universității Bentley, Massachusetts (SUA), licențiat în Automatică și Calculatoare al Universității Politehnica București, fondator si managing partner la CREIRE, companie de consultanța nord-americană cu clienți în Boston, Silicon Valley și Austin TX.
10Arthur Suciu este specialist în comunicare și jurnalism, fost consilier la Cancelaria Primului Ministru și în cadrul Centrului Național pentru Dezvoltare Durabilă, doctorand în Științele Comunicării, deține un master în Filozofie Teoretică în cadrul Universității București și este licențiat în Filozofie al Universității “Al. I. Cuza” din Iași.
Sursa: gandeste.org

Erorile guvernului în privatizarea Oltchim


румыния флаг румыния румынский флаг
Foto: Vocea Rusiei

Există o multitudine de interpretări referitoare la modul în care s-a desfăşurat licitaţia Oltchim. De exemplu, premierul Victor Ponta consideră că atât Ministerul Economiei cât şi consultantul extern, PricewaterhouseCoopers, nu puteau să prevadă acţiunile întreprinse de Dan Diaconescu.

Inferenţa logică din această viziune asupra lucrurilor este că atât Ministerul Economiei cât şi PwC trebuie exoneraţi de orice responsabilitate în privinţa rezultatelor dezastruoase ale procesului de privatizare a Oltchim. O părere diferită poate fi regăsită în declaraţiile lui Mark Mobius, despre care se poate spune că este o persoană foarte pricepută în domeniul tranzacţiilor financiare şi a pieţelor emergente. Într-un interviu acordat Pro TV, doctorul Mobius a declarat că se putea „propune” un filtru pentru participanţii la licitaţia de privatizare, iar condiţiile puteau fi preluate din lista cerinţelor impuse managerilor privaţi care doresc să administreze companiile de stat. O asemenea listă ar fi inclus o anumită experienţă în domeniu şi calificare profesională. În mod cert, asemenea restricţii ar fi redus la zero şansele lui Dan Diaconescu de a participa la licitaţie şi ar fi salvat USL de la pierderea câtorva procente în sondaje, iar PP-DD ar fi rămas fără miile de ore de publicitate gratuită la toate televiziunile ţării.
Unul dintre principiile manageriale practicate cu succes de Iosif Stalin era „fiecare problemă are un nume şi un prenume” şi în cazul dat este uşor de determinat cine este responsabil pentru erorile comise: ministrul economiei, şeful OPSPI şi consultantul extern. Ideea de a apăra până în pânzele albe şi indiferent de circumstanţe pe cei care „fac parte din echipă” nu aduce popularitate şi creează o pronunţată impresie de neseriozitate. Mark Mobius are dreptate atunci când susţine că „situaţia de la Oltchim va pune în pericol şi celelalte privatizări pe care statul roman intenţionează să le facă, din cauza acestui cumpărător care nu este în stare să plătească şi vă treziţi că totul se termină şi mai rău decât cum era la început.”Este normal ca un investitor serios să se gândească la consecinţele negative, inclusiv din perspectiva imaginii publice, a participării la o licitaţie în care Dan Diaconescu poate face spectacol mediatic, lansa acuzaţii gratuite, depune contestaţii în justiţie etc. Victor Ponta este pus în situaţia unei alegeri binare: fie întreprinde măsuri vizibile şi credibile pentru a convinge investitorii că „problema Diaconescu” nu se va repeta vreodată, fie va avea dificultăţi substanţiale în atragerea unor investitori serioşi în privatizările viitoare.
Cel mai probabil, Dan Diaconescu nu are banii necesari pentru cumpărarea acţiunilor Oltchim şi este indubitabil că nu are banii necesari pentru a face combinatul să funcţioneze în parametri normali. Situaţia ipotetică în care cineva i-ar încredinţa unui politician populist şi controversat suma de 1,2 miliarde de dolari pentru administrarea unui combinat petrochimic sfidează logica, imaginaţia şi bunul simţ. Din păcate pentru Victor Ponta şi salariaţii de la Oltchim, reluarea procesului de privatizare nu garantează un viitor mai bun pentru această întreprindere strategică. Este clar că următorul pas al „grupului de interese” din spatele lui Dan Diaconescu se va face în plan juridic: guvernul va fi dat în judecată. În cadrul procesului, „mogulul poporului” va încerca să demonstreze că a fost nedreptăţit şi sabotat de OPSPI, Ministerul Economiei şi de Victor Ponta. Desigur, şansele ca Dan Diaconescu să câştige un asemenea proces sunt neglijabile, dar existenţa acestora va fi o maximă problemă pentru guvernul USL. Orice investitor serios va fi foarte reticent să se angajeze la nişte cheltuieli majore în vederea achiziţionării unui activ care se află în litigiu, mai ales în condiţiile imprevizibilităţii şi politizării totale a justiţiei din România. Dacă guvernul Ponta îşi doreşte investitori serioşi la Oltchim şi la alte întreprinderi de stat, atunci va trebui să rezolve cumva această problemă. Rămâne de văzut ce soluţii vor fi propuse de guvernul USL. Problema Oltchim pare să devină un subiect-cheie al campaniei electorale şi de succesul sau insuccesul guvernului poate să depindă rezultatul alegerilor parlamentare.

FUZIONAND VECHIUL SI NOUL


FUZIONAND VECHIUL SI NOUL Transmis de Jean Tinder - editor la Cercul Crimson Acum 3 saptamani, mai mult de 400 de shaumbra s-au intalnit langa Viena pentru Conferinta Anuala a Noii Energii Shaumbra si pentru celebrare. Aceasta a fost anuntata ca "Merabh-ul Noului Pamant" si a fost una din cele mai intense, comice si pasionate intalniri Shaumbra de care imi pot aminti. Dar despre ce a fost vorba la " Merabh-ul Noului Pamant"? Ei bine, "merabh" este unul din acele cuvinte amuzante folosite de Adamus care a fost introdus mai devreme in acest an la Scoala Vietii Dream Walker.Dar, cum multi shaumbra descopera , un merabh este mult mai mult decat un cuvant ciudat. Acesta reprezinta o experienta care este tot atat de profunda si transformatoare cat permiteti voi sa fie. Si am sentimentul ca cativa dintre noi au permis ceva maret la aceasta conferinta ! In iulie Adamus s-a intalnit cu formatia Yoham si au inregistrat 6 merhab-uri (plus o introducere). Aceste merabh-uri sant experiente profunde avand legatura cu integrarea vietilor trecute , cu eliberarea biologiei ancestrale, cu alegerea vietii si iluminarii,etc. Eu le-am gasit foarte puternice, pana la punctul in care m-au afectat metafizic (este o buna idee sa le ascultati nu mai mult decat una pe zi) si le recomand cu caldura. Deci, dupa experimentarea acestor merhab-uri, m-am intrebat cum va fi cea de a 3-a zi a " Merabh-ului Noului Pamant". Noi am fost constienti de Noul Pamant de foarte mult timp( prima serie a transmisiilor lui Tobias a fost denumita " Seria Noului Pamant") si o multime dintre noi au simtit o profunda conectie cu acesta. Noul Pamant a fost explicat ca fiind un loc al libertatii si al non-dualitatii, o clasa a noilor veniti si un loc unde petrecem o multime din "timpul nostru de somn" invatand si celebrand. Cateodata ne putem chiar aminti excursiile noastre nocturne, aducand inapoi vagi amintiri ale claselor in care invatam si veselia pe care o aveam acolo. Visul de a fuziona Pamantul vechi si cel Nou a fost foarte drag multora dintre noi si cand Tobias a anuntat in aprilie 2006 ca nu se va intampla o perioada de timp - poate vreo 30 de ani - au existat multe inimi frante printre Shaumbra . A fost una dintre putinele dati cand Tobias a transmis vesti dezamagiotare.Dar acum santemaici planuind un " Merabh al Noului Pamant". Ce s-a intamplat? Am simtit potentialele conferintei inca de acum cateva luni, dar cu toata pregatirea si munca anticipata, nu m-am gandit ce vom face si cum va fi.Dar in prima dimineata a conferintei, respirand cu echipa inainte ca totul sa inceapa, ceva a inceput sa-mi apara. A inceput ca o gadilitura in constiinta mea, dar de-a lungul zilei a crescut intr-o cunoastere extinsa: acest "Merabh al Noului Pamant" a fost despre aducerea Noului Pamant aici, in realitatea noastra ! Aceasta fuziune a inceput, noi o facem si a fost o mare realizare ! In deschidere a transmis preaiubitul Saint Germain care a spus aceste cuvinte :" Voi ati visat la Noul Pamant , nu doar in aceasta viata, ci de multe vieti incoace. Ati visat la acel timp de a fi constienti de Prezenta Eu Sant. Ati visat despre acel timp al unui nou tip de umanitate plina de compasiune si pace , abundenta si constientizare. Voi ati facut atat de mult din aceasta munca de desenare a Noului Pamant in alte taramuri, incat acum noi il aducem aici. Chiar aici...Acesta este merabh-ul Noului Pamant. Aceasta este convergenta. In ziua urmatoare, Adamus a intrebat membrii audientei ce atribute ale Noului Pamant doresc sa manifeste aici, pe acest pamant. Raspunsurile au fost lucruri ca: bucurie, libertate, frumusete, ras, imaginatie, abundenta, constientizare, claritate, etc. Asa cum Adamus a vorbit despre fiecare, eu am realizat ca langa fiecare atribut exista ceva ce eu si altii deja traiam siexperimentam. Si deodata realizarea deplina a sosit. Eu deja traiesc pe Noul Pamant - aici ! Apoi am "vazut" o imagine a minunatei noastre planete alaturi de imaginea fantomatica a Noului Pamant (non-fizic). Fiecare era unic in felul sau, complet in creatia sa, dar acum acestea se miscau impreuna locuind acelasi "spatiu", un fel de "suprapunere" unul peste celalalt, dar totusi distincte si separate . In acesta viziune interioara am inceput sa vad puncte de lumina aparand aici si acolo in jurul lumii, fiecare fiind o constiinta umana care a ales sa traiasca atributele Noului Pamant aici si acum, in loc sa astepte ca se va intampla "candva". Fiecare devine apoi un "nod" sau un punct de ancorare pentru noua lume eterica,"atasandu-si" firul de firul pretios al minunatei, haoticei noastre planete Pamant. Si asa cum fiecare constiinta umana devine si mai clara in cunoasterea sa si in suveranitate, conectia se intareste si atrage gentil cele doua lumi mai aproape si mai aproape impreuna. Potentialele enorme si sentimentele care au venit impreuna cu aceasta viziune mi-au adus lacrimi in ochi. Iata , aici santem, un grup de 400 de Shaumbra din toate colturile lumii si mai multi conectandu-se energetic, intalnindu-se pentru a celebra realitatea Noului Pamant. Si fara ganduri, putere, forta, manipulare si control, noi am incorporat pur si simplu potentialul minunat in fiecare inima , devenind asadar un punct de ancorare pentru manifestarea unei noi lumi. Un merabh este descris ca fiind "o non-liniara si non-mentala, profunda si gentila miscare a energiei care permite o schimbare cuantica a constiintei". Aceasta inseamna ca noi am ales sa facem aceasta fuzionare cu usurinta si gratie, fara ganduri, fara efort, fara suferinta , permitand in mod simplu alegerii noastre sa devina manifesta. Si pe durata celor 3 zile uimitoare de merabh, am simtit aceasta intamplandu-se. Uitandu-ma imprejur la fetele pline de bucurie ale Shaumbrei , am vazut o multime de ingeri.Cativa au sosit pe o aripa si o rugaciune; cativa erau in mijlocul unor masive schimbari si ale unor noi aventuri ; cativa erau anxiosi, cativa erau in pace; un numar surprinzator ( cel putin 35% din grup) erau la evenimentul Cercului Crimson pentru prima data. Dar ceea ce a adus fiecare a fost propria lor prezenta radianta si alegerea lor de a fi aici si acum, de a participa la aceasta creatie incredibila. Asa cum ma uitam la acesti ingeri umani, am stiut ca se intampla. Fuziunea Pamantului Vechi si a celui Nou a inceput. Unul din cele mai pretioase vise ale noastre devine realitate. Nu a trebui sa lucram pentru acest lucru, sa ne rugam, sa deschidem un portal sau sa meditam. Pur si simplu traim potentialele pe care le alegem pentru Noul Pamant - aici si acum - si asa este ! Dragi Shaumbra, fie ca ati fost prezenti fizic la conferinta sau nu, acest lucru s-a intamplat pentru ca voi l-ati ales. Tot ceea ce trebuie este sa fiti sinele vostru maret, sa fiti invatatorul, liderul, poetul,dansatorul,artistul,iubitul sinelui, expresia divina care santeti. Nu trebuie sa faceti nimic altceva, nu trebuie sa depuneti nici un efort, nu trebuie sa tanjiti dupa ceva, nu trebuie sa sperati si sa asteptati nimic. Se intampla acum, o inima o data, batand cu ritmul reuniunii, a noii vieti, a Noii Energii si a Noului Pamant. Cateodata ma intreb daca Tobias a spus " 30 de ani" doar ca sa declanseze propria noastra motivatie, sa ne scoata din indoiala noastra, sa pasim in pantofii in care santem aici si in final sa ne manifestam visele noastre. A fost timpul sa incetam sa speram ca se va intampla si in schimb sa aducem propria noastra magie si sa permitem sa se intample in interior, pentru ca aceasta este ceea ce se manifesta "in exterior". Si, asa cum am experimentat la Scoala Misterelor o saptamana mai tarziu, viata este acum deschisa catre noi si incredibile potentiale cuantice. Dar asta este o alta poveste... Sursa :www.crimsoncircle.com

Suntem urmasii primilor fauritori de orase din lume


Este o realitate! Inaintasii nostri au fost printre primii ce au creat orase in mileniile 4-5 i.e.n. Daca analizam lista celor mai vechi asezari umane din lume, locuite neintrerupt din vechime pana in zilele noastre, observam ca arealul geografic al Romaniei si Bulgariei, corespondent culturilor proto-tracice si tracice, prezinta unele dintre cele mai vechi urme proto-urbane si urbane atestate arheologic.
Mai multe detalii aici:

CALENDARUL DACIC DIN ANSAMBLUL DE SANCTUARE DE LA SARMISEGETUZA REGIA


Calendaeul dacic

Sebastian Vîrtosu
Anişoara Munteanu
PREFAŢĂ
„Ce este timpul?”, se întreabă Sfântul Augustin; şi tot el răspunde:„Dacă nimeni nu mă întreabă, o ştiu, iar dacă aş vrea să explic cuiva care mă întreabă, nu ştiu”. Această notaţie, pe care eruditul episcop de Hippo o face într-una din paginile confesiunilor sale, exprimă eterna neputinţă a omului de a cunoaşte „timpul cel adevărat”, cum spune Tudor Arghezi, poetul român cu, poate, cea mai acută conştiinţă a temporalităţii, în toate punctele operei sale fiinţa poetică fiinţând în raport cu timpul – ne amintim, desigur, versurile dintr-o Gravură argheziană: „Dintr-a mea singurătate / Las în voie timpul viu, / Care ştie ce nu ştiu, / şi prin veacuri destrămate / Fac cu pana semn şi scriu”,ce afirmă o idee foarte expresivă, aceea că timpul viu/adevărat (sinonim cu vecia) alunecă ineluctabil, lăsând în urmă numai câteva crâmpeie menite a determina temporalsingurătatea melancolică a fiinţei; sau finalul unei poeme erotice, intitulată de Arghezi Restituiri: „De ce-ar sfârşi-n pustie călătoria noastră? // … // Nu. Mână crâncen, timpul tu sparge-l cu potcoava, / S-apropiem vecia mai repede de noi”, care ne trimite cu gândul la celebra formulă platoniciană a timpului, potrivit căreia acesta este imaginea mişcătoare a veşniciei.
Timpul reprezintă, prin urmare, o problemă esenţială şi ea ne responsabilizează mai mult decât celelalte chestiuni filosofice. „Problema timpului este problema noastră”, constată Borges. Căci suntem pasageri prin această lume, iar cel care ne măsoară risipirea e timpul. În termeni heideggerieni, temporalitatea constituie temeiul ontologic al fiinţei Dasein-ului (cum numeşte filosoful din Pădurea Neagră fiinţarea numită „om”); dacă aşa stau lucrurile, atrage Heidegger atenţia, şi „dacă această fiinţare, în fiinţa sa, are ca miză însăşi această fiinţă, atunci trebuie ca grija să aibă nevoie de «timp» şi astfel să ia în calcul «timpul». Temporalitatea Dasein-ului dezvoltă o «calculare a timpului». «Timpul» experimentat prin această calculare ne este, fenomenal vorbind, cel mai familiar aspect al temporalităţii” (trad. G. Liiceanu).
Se poate spune că dintr-o atare preocupare având ca obiect timpul s-a născut şi lucrarea de faţă, care oferă, cu determinare şi dăruire, un exemplu de calcul al timpului, pornind de la arhitectura marelui sanctuar circular de la Sarmizegetusa – impresionantă imagine a spaţializării duratei, ce favorizează din nou recursul la Arghezi, care „vede” într-un Psalm cum „Păretele-i veacul pătrat, / şi treapta e veacul în lat, / şi scara e toată vecia”. A calcula astfel timpul înseamnă a-l lua în stăpânire şi, totodată, a te deschide la ceea ce-l datează: în speţă, curgerea soarelui pe cer. „Mor cu fiecare zi”, afirmă Sfântul Pavel, iar lucrul acesta – a muri şi a învia odată cu fiecare zi – i se întâmplă fiecăruia dintre noi în măsura în care ne explicităm timpul dat nouă, datându-l.
Prof. dr. Cezar Boghici
CUVÂNT-ÎNAINTE
Parafrazându-l pe George Călinescu, care cerea tinerilor critici literari să încerce să scrie în toate genurile şi speciile literare, chiar fără succese demne de a intra în istoria literaturii, considerând că, astfel, vor simţi mai bine structura intimă a operei literare şi a autorului ei, şi noi, autorii prezentei lucrări, recomandăm tuturor românilor, care mai simt româneşte, să scrie astfel de lucrări, pornind de la premisa că şi o încercare nereuşită e mai mult decât a nu face nimic. Copiii, rudele, prietenii respectivilor autori ar fi primii beneficiari şi, cu siguranţă, eforturile nu ar fi în van.
Nu putem ascunde şi un gând timid, acela că lucrarea noastră dorim să fie o provocare pentru istoricii şi astronomii care, simţindu-se încă români, vor cuteza să ducă acele ştiinţe pe drumuri nebănuite, unde nimeni nu a mai călcat vreodată, reparând demnitatea prea adesea călcată în picioare, redându-i acestui neam curajul şi mândria de a fi român.
În alcătuirea calendarului dacic am pornit de la structurile aflate pe teren, şi anume, ansamblul sanctuarelor din munţii Orăştiei, masivul Şureanu. Am pornit de la ideea că arhitectura unor astfel de ansambluri trebuie să fie sacră. Prin urmare, toate componentele, chiar şi cele ce nu sunt la vedere – cum ar fi plintele, trebuie să respecte nişte reguli sacre. Aceste reguli se manifestă prin scheme numerice (cifre sacre, rapoarte numerice sacre, secţiunea de aur, de exemplu, rapoarte geometrice ca „π”- 3,14) sau rapoarte astronomice ce pot conduce la alcătuirea unui calendar. Pornind de la datele conţinute în Marele Sanctuar Circular am conceput un calendar, numit de noi dacic, şi un An Zero, de la care numărăm anii până în zilele noastre. Datele conţinute în Marele Sanctuar Circular sunt următoarele: 104 pietre în primul cerc exterior, 210 pietre (30 cicluri, a câte şapte pietre) în al doilea cerc, care este lipit de primul, 84 stâlpi de lemn în al treilea cerc (stâlpii sunt aşezaţi doar pentru a se vedea unde sunt plintele în pământ) şi 34 stâlpi de lemn în absida centrală (şi aici stâlpii au doar rol orientativ, nefiind din construcţia originală). Obiecţiile pot fi făcute doar cu privire la numărul de stâlpi din al treilea cerc şi la faptul că, fiind doar simple fundaţii ale unui templu circular, aceste numere, amintite mai sus, nu au nicio valoare religioasă. În privinţa primei obiecţii aducem argumentele a trei cercetători, Ioan Glodariu , Dan Oltean şi Ovidiu Drimba , care confirmă numărul 84 al plintelor celui de-al treilea cerc. Cât priveşte a doua obiecţie, putem spune doar că arhitectura sacră este completă, nu permite la niciun nivel, oricât de mic şi aparent neimportant, ca lucrurile să fie făcute la voia întâmplării. Prin urmare, fundaţia, care în construcţii este cea mai importantă, nu putea fi lăsată la voia hazardului. Detalii despre alcătuirea calendarului dacic se vor afla în cuprinsul lucrării.
În găsirea unui An Zero, de la care să începem numărarea anilor cu ajutorul calendarul dacic, am pornit de la următoarele premise:
1) Terra avea în trecut o masă mai mică decât în prezent. Consecinţa acestei premise va fi prezicerea unei gravitaţii mai mici, iar o gravitaţie scăzută va face ca fiinţele de pe Terra să atingă dimensiuni mari şi invers, o gravitaţie mare face ca fiinţele să aibă dimensiuni mici. A avut Terra fiinţe de dimensiuni mari de-a lungul erelor geologice? Răspunsul este Da, de la plante, insecte, până la reptile.
2) Urmare a gravitaţiei mici a Terrei, viteza de rotaţie în jurul axei proprii era mai mică.
3) Urmare a vitezei mici de rotaţie în jurul axei proprii, perioada precesiei era mare, deoarece o viteză mică de rotaţie în jurul axei proprii se manifestă printr-un balans mare al axei de rotaţie a Terrei . O consecinţă a acestei premise este faptul că, în trecut, perioada precesiei era mare, micşorându-se în viitor. Viteza de rotaţie în jurul axei proprii poate creşte în urma creşterii masei Pământului, prin îndepărtarea Lunii de Pământ, precum şi prin apariţia unor factori necunoscuţi încă (Soarele sau alte corpuri cereşti).
4) Satelitul Terrei, Luna, era mai aproape de Pământ în trecut, decât astăzi. Consecinţa îndepărtării Lunii de Pământ este accelerarea vitezei de rotaţie a Terrei, asemenea unui yo-yo care, atunci când se desfăşoară sfoara, face să crească viteza de rotaţie a micului scripete pe care era înfăşurată sfoara.
5) Luna a apărut mai târziu în istoria Terrei, în ciuda ipotezei formării ei din ciocnirea Pământului cu o planetă, în perioda de formare a Pământului. Lipsa Lunii făcea ca perioada precesiei Terrei să fie mare şi instabilă. Apariţia Lunii, foarte aproape de Pământ, a început să stabilizeze perioada precesiei Terrei, iar îndepărtarea ei a condus către micşorarea perioadei precesiei. Faptul că Luna a fost aproape de Pământ a generat şi nişte anomalii geo-magnetice şi gravitaţionale, adăugând încă o cauză, faţă de cele deja existente, a formării munţilor. Unii munţi posedă un câmp gravitaţional mai mic decât media gravitaţiei Terrei (cum ar fi munţii: Bucegi, Gugu, Ceahlău, etc.) precum şi unele mări sau zone din oceane ce posedă câmpuri gravitaţionale mai mari decât media gravitaţiei terestre (este vorba, desigur, de anomalii de genul Triunghiul Bermudelor).
Lucrarea noastră se încheie cu o Anexă în care prezentăm calendarul dacic într-o formă practică, clasică, în care, pe fiecare zi a unui an, sunt notate datele, atât ale calendarului dacic – cu negru, cât şi datele calendarului gregorian folosit azi – cu roşu. Calendarul este urmat de câteva explicaţii pe care cititorul le va găsi, sperăm, mulţumi-toare.
Dorim cititorului răbdare şi înţelegere. Speculaţiile noastre făcute pe baza numerelor înscrise în Marele Sanctuar Circular au o valoare de suflet. S-ar putea, în viitor, să fie confirmate de descoperiri ştiinţifice. Până atunci însă, trebuie să ne mândrim şi să respectăm ceea ce avem de la strămoşi şi, mai ales, să ducem mai departe flacăra nestinsă a românismului, dacismului, a istoriei şi a limbii noastre, păstrând cu sfinţenie totul.
Încheiem prin a aduce mulţumiri S.C. MORI PAN ALEX S.R.L., Jariştea-Vrancea, reprezentată de domnul Nicuşor Epure, care a sprijinit tipărirea acestei lucrări.
Autorii