marți, 7 august 2012

07 08 2012- Pleiadienii din viitor…


Noi am existat intotdeauna ca lumina! Nu putem fi altceva inafara de expresia luminii. Suntem originari din sorii din spatele sorilor, din lumina din spatele luminii. Suntem reflectia voastra, deoarece suntem inceputul vostru. Suntem tot ceea ce a existat vreodata si tot ceea ce a fost nascut vreodata in forma, de-a lungul timpului. Si suntem unul cu voi si totodata suntem unul cu tot. Puteti sa recunoasteti esenta noastra ca pe un soare, ca pe o stea si ca pe cimpul stelar cunoscut ca Alcyone, o portiune din Sistemul Stelar Pleiadeean.
Suntem numiti in texte ca Marele Soare Central, ca maretele fiinte ale luminii ce au escortat umanitatea pe scara diferentelor genetice. Am venit in aceasta zi sa va reflectam portiuni din voi insiva ce au fost ascunse in chiar umbra voastra umana. Venim sa reflectam voua adevarul frumusetii voastre si a abilitatilor voastre pe care nu stiti ca le aveti. Fiecare dintre voi reprezinta un univers, un univers aflat in amnezie si care a uitat cine este de fapt. Casa corpului vostru este compusa din trilioane de galaxii si constelatii ce reprezinta toate trairile voastre din timpul numeroaselor incarnari. Planeta voastra este o gazda pentru toate aceste milioane de universuri ce cauta deplinatatea fiintei si deplinatatea amintirii. Nu exista nimic mortal in toata structura planetei. La fel cum in toate existentele exista gauri negre, gauri albe si gauri albastre. Exista giganti rosii, pitici maro. Exista stele fierbinti, exista stele reci.
Voi sunteti fiinte galactice de proportii inimaginabile! A sosit momentul sa puneti capat pierderilor si sa indepartati starea de inertie in asa-zisa voastra umanitate! Lumina ce vine emanind si radiind este din steaua Alcyone. Aceasta stea a stralucit intens in Atlantida, in Lemuria si in Egyptul antic. Este lumina cu care lucrau mayasii. Sumerienii o cunosteau deasemeni, in toata caldura ei. A fost cunoscuta si experimentata de-a lungul civilizatiilor si multe fiinte au mentionat-o de-a lungul timpului.
Planeta este pregatita sa primeasca inca o data pulsatia ei stelara! Alcyone se lasa descoperita incet si cu calm. Filtreaza tot ceea ce este rupt in voi si completeaza. Influenteaza lanturile ADN care sunt prea firave si le face puternice si vibrante. Influenteaza celulele tristetii si le aduce in bucurie. Influenteaza toate partile voastre si le aduce intr-un punct de unde poate incepe creatia. Este un Portal al Iubirii.
Aceasta energie vine si va escorteaza in ceea ce voi ati considerat a fi imposibil. Ajuta la unirea tuturor celor care au fost cunoscuti pentru limitarile lor si ajuta la formarea unei natiuni a luminii in voi. Nu mai trebuie sa asteptati, nici voi, nici familia voastra, orasul vostru sau guvernele voastre ca sa deveniti uniti. Voi sunteti o entitate completa prin voi insiva. Voi sunteti un cimp de lumina unit in interiorul vostru. Nu exista nimic fracturat sau spart in existenta voastra, cu exceptia perceptiilor voastre in legatura cu acestea. Trebuie sa va retrageti din durere si izolare si sa priviti cu incredere la ceea ce voi reprezentati.
Fiecare dintre voi este aici emisar al luminii, ambasador al Creatorului! Voi nu va aflati aici ca sa dezvoltati boli si durere. Va aflati aici ca sa intelegeti totalitatea. Nu va aflati aici sa simtiti durerea, sa nu fiti iubiti, sa fiti abuzati sau sa fiti saraci!
In aceasta accelerare a particulelor si in unificarea cimpurilor luminii in care voi v-ati nascut, sunteti totali. Nu exista nimic din ceea ce voi nu puteti infaptui. Nu exista nimic din ce voi nu puteti crea. Nu exista nimic ce nu puteti vindeca. Voi influentati tot si toate in lumea voastra!
Voi sunteti fiinte ce si-au uitat valoarea lor de lumina si, de asemenea, scopul lor. Daca ati venit sa salvati lumea, trebuie sa incepeti cu voi insiva. Nu sunteti victime ale niciunui eveniment si a niciunei persoane, pina cind nu decideti voi ca asa este! Nimic nu va poate rani, nimic nu va poate distruge, nimic nu va poate fi luat – pentru ca voi sunteti centrul universului in forma umana. Voi ati uitat totalitatea fiintei voastre!
Cereti in fiecare zi sa fiti infuzati cu amintirea a cine sunteti cu adevarat! Permiteti-va sa deveniti acea componenta a luminii ce a existat prin tot spatiul si tot timpul. Voi sunteti o mareata lumina ce nu poate fi distrusa si nu poate fi pierduta. Treziti-va catre cine sunteti! Voi sunteti inceputul si sfirsitul! Voi sunteti alpha si omega. Nu puteti exista in alt fel decit in deplinatatea luminii voastre.
Vorbiti ca un Dumnezeu! Ginditi ca un Dumnezeu! Deveniti un Dumnezeu! Nu permiteti in desfasurarea zilei voastre ca gindurile voastre sa va stapineasca! Iesiti din corp si observati-l ca pe un vehicul pe care voi il conduceti, un vehicul ce va transporta prin spatiu si timp si prin care voi experimentati lumea.
Cind aveti un gind despre cineva care a trecut in spirit, atunci voi chiar sunteti impreuna cu el. Cind aveti un gind de boala, incepeti sa fiti boala insasiCind aveti un gind de limitare, aceasta va este instantaneu daruita. Acolo unde se afla gindurile voastre, acolo sunteti si voi, aceasta este adresa voastra creationala. Aceasta adresa devine apoi universul vostru cuantificabil si cimpul vostru definit de lumina. Redefiniti cine sunteti pentru voi insiva si apoi va urma, exact cum ziua urmeaza noptii, va urma redefinirea fiecarei celule a corpului vostru si fiecare nivel al vietii voastre!
Voi sunteti centrul universului! Nu luati asta in ris! Pentru ca acolo va aflati: unde ginditi, in sinele vostru, in trezirea voastra. Va afecteaza trecutul, prezentul si viitorul, pentru ca totul este conectat la fiecare gind al prezentului!
Incetati sa va plingeti de umanitatea voastra si vedeti cit de grandiosi sunteti, pentru ca sunteti mai mareti decit tot ceea ce a fost vreodata creat! Voi sunteti lumina ce se cheama pe sine! Treziti-va din somn si amnezie si vedeti grandoarea fiintei voastre! Nu va  mai simtiti umili, pentru ca lumina voastra este mai presus de orice exprimare poate fi conceputa de umanitate! Este dreptul vostru divin si este mostenirea voastra divina! Toate lucrurile va apartin voua!
Si asa este, si asa va fi!
Sursa: www.thequantumawakening.com(http://terapie-prin-iubire.ro)

Oraşul unde a nins pentru PRIMA OARĂ în ultimii cinci ani


La Johannesburg a nins marţi către amiază /10,00 GMT/, pentru prima dată din 2007 în capitala economică sud-africană, situată la peste 1.700 metri altitudine, determinând închiderea mai multor posturi de frontieră, relatează AFP.

Oraşul unde a nins pentru PRIMA OARĂ în ultimii cinci ani
Oraşul unde a nins pentru PRIMA OARĂ în ultimii cinci ani / FOTO: stropidezambet.blogspot.com

Ninsoarea nu este un fenomen rar în Africa de Sud, dar zăpada cade în general pe lanţurile muntoase, îndeosebi în Drakensberg /est/ şi în munţii din Lesotho, micul regat enclavă în Africa de Sud.

Mai multe posturi de frontieră situate la altitudine erau într-atât de acoperite de zăpadă marţi încât a trebuit să fie închise.

Principala şosea ce leagă Johannesburg de portul Durban /sud-est/, N3, a fost şi ea închisă marţi timp de mai multe ore.

Citeşte AICI întregul articol.

Sursa:  REALITATEA.NET

NASA a făcut public FILMUL descinderii roverului Curiosity pe MARTE


Roverul Curiosity a ajuns cu success pe suprafaţa marţiană, luni, în urma unei descinderi care a durat şapte minute şi care a fost filmată de inginerii NASA.

Roverul Curiosity cântăreşte 900 de kilograme
Roverul Curiosity cântăreşte 900 de kilograme
Roverului NASA i-au luat şapte minute să ajungă din atmosfera marţiană pe suprafaţa planetei, interval pe care inginerii NASA l-au botezat "cele şapte minute de teroare", din cauza faptului că nu au avut control asupra ceea ce s-a întâmplat în acest răstimp. 
Roverul Curiosity, cu o greutate de 900 de kilograme, a trecut de la 21.000 de kilometri pe oră la zero în doar şapte minute.


Sursa: REALITATEA.NET

SCANDAL între Turcia şi Iran privind implicarea în conflictul din Siria


Turcia a reacţionat la acuzaţiile Iranului privind implicarea în situaţia din Siria, cu câteva ore înainte de vizita ministrului iranian de Externe la Ankara, relatează AFP.
Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi
Ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi / FOTO: crethiplethi.com

"Condamnăm cu fermitate acuzaţiile lipsite de fundament şi ameninţările proferate la adresa Turciei de mai mulţi lideri iranieni, printre care se numără şeful Statului Major iranian, Hassan Firuzadabi", a comunicat Ministerul turc de Externe.

Firuzadabi a acuzat Turcia şi alte state din regiune că ar "favoriza obiectivele beligerante ale Marelui Satan, Statele Unite".

Reacţia Turciei a fost difuzată cu câteva ore înainte de vizita pe care ministrul iranian de Externe, Ali Akbar Salehi, o va efectua la Ankara, unde va discuta despre situaţia generală din Siria şi despre răpirea a 48 de cetăţeni iranieni la Damasc.
Sursa:  REALITATEA.NET


Studiu medical: Antibioticele ingrasa si distrug sistemul imunitar


Antibioticele ingrasa si iti distrug sistemul imunitar
Organismul uman devine gazda a din ce in ce mai multe bacterii, lucru care nu este neaparat negativ, dupa cum declara specialistii.
Acestea mentin un echilibru, ajuta oamenii sa slabeasca si ii feresc pe copii de eczeme si alte probleme de sanatate. In cazul consumului excesiv si necontrolat de antibiotice, conform Daily Mail, aceste microorganisme devin rezistente si periculoase. In plus, apar si alte dezechilibre in corp.
Dr. Zhao Liping a inceput sa analizeze problemele legate de flora intestinala si bacteriile gazduite de acestea. In 2006 el s-a imbolnavit si s-a si ingrasat considerabil. A inceput sa analizeze mostre de fecale si a descoperit ca avea un nivel scazut de F.Prausnitzii, un microb care a dovedit in testele pe cobai ca ajuta la mentinerea unei greutati corporale mici.
S-a hotarat sa consume alimente care sa incurajeze repopularea florei intestinale, adaugand pepene amar si cereale integrale in dieta, in curand incepand sa scape de kilogramele in plus si crescandu-si nivelul de F.Prausnitzii pana la 14,4%, asa cum este si sanatos.
Probioticele sunt extrem de importante in orice alimentatie, ajutand la prevenirea bolilor si a ingrasarii. Cercetatorii de la Universitatea Swansea au administrat fie un medicament placebo fie o marca normala, comerciala, de probiotice, unui numar de 450 de mame timp de 3 luni, in ultimele luni de sarcina si, apoi, in primele 6 luni de viata ale copiilor.
Dupa 2 ani, riscul micutilor de a dezvolta eczeme era cu 60% mai scazut in cazul celor cu probiotice.
Chiar si H.pylori poate avea un rol bun in intestine, controland grelina, care este hormonul foamei. Copiii care primesc o multime de antibiotice au un risc mare de a deveni obezi. Ei mai pot dezvolta si probleme la nivelul plamanilor si infectii grave.
Sursa: rapcea.ro

Articolul lunii! - Povestea noastra din mine


Un articol de exceptie. Nu cunosc autorul, insa merita lecturat intr-un moment de liniste si inspiratie. 
__________________
Deasupra patului meu de copil trona, pe peretele casei părinteşti, un tablou mare reprezentând un cerb cu privirea semeaţă îndreptată spre vârful unor munţi înzăpeziţi. Sub cerb, pe o panglică îngălbenită  de vremuri scria cu majuscule: „REGELE PĂDURILOR”. Așa am luat eu act despre noțiune de rege. Despre împărați auzisem din povești.

Era o copie după  un alt tablou de demult din casa bunicilor dinspre mama. Îl pictase un văr de-al meu mai mare cu vreo zece ani. Copil fiind, cred că  eram prin clasa a II-a, îl urmăream pe vărul meu cum realiza copia. Împărţise coala de hârtie în careuri şi picta pe bucăţi. Întâi completa un careu, apoi altul şi aşa mai departe până când tabloul a fost gata.  Cutia de acuarele, pe care i-o cumpărase tata, a rămas la noi. Imediat ce a plecat văru-meu, am scos o coală  de la mijlocul maculatorului, am îmărţit-o în careuri cu rigla din penarul meu de şcolar sârguincios şi m-am apucat să pictez cerbul. A doua zi tabloul era gata. Doar că, cerbul meu avea o privire blândă şi tâmpă de bou. De atunci n-am mai pictat niciodată. Au trecut anii, am făcut liceul, apoi facultatea, doctoratul şi am devenit specialist în Ştiinţele educaţiei.

Mi-am amintit această  întâmplare acum vreo câțiva ani într-un compartiment de tren, când, un individ la vreo cincizeci de ani, fost maistru la Electroputere, disponibilizat ca mulţi alţii din România cu o sumă frumuşică de bani, îşi plângea soarta. Avea, spunea el, pământ mult în zona Balş, dar nu-l mai angaja nimeni. Încet-încet, cei din copartiment începeau să-i dea dreptate: era mai bine pe vremea comunismului, nu aveai ce cumpăra dar aveai serviciu. Revoluţia asta numai necazuri ne-a adus. Ce să faci cu libertatea?

Atunci am intervenit în discuţie amintindu-mi povestea tabloului şi făcând o comparaţie între bou şi cerb. Boul e un animal cu stăpân. Are adăpost, are hrana asigurată, în fiecare dimineaţă e înjugat la car sau la plug şi munceşte. Cu cât îşi face datoria mai bine cu atât primeşte o raţie de fân sau de coceni mai mare. Cu cât e mai ascutător şi se opinteşte mai tare cu atât e mai bine îngrijit. Dacă  leneveşte are parte de bici. Nu are grija zilei de mâine. Mâine e la fel ca astăzi, la fel ca ieri şi ca în toate zilele. Doarme liniştit, pe coadă. Spre deosebire de bou, cerbul nu are un adăpost. Hrana şi-o procură singur. Nu e sigur că o poate găsi şi mâine. Nu e ferit de pericole, trebuie să fie mereu în alertă, treaz, să decidă singur. Şi, mai e o deosebire: cerbul e liber, totul depinde de el, boul are stăpân, e dependent, e sclav. Când nu mai poate munci sau când stăpânul nu mai are nevoie de el, soarta lui e la mila stăpânului. Scopul boului nu e să-și găsească  hrana, e să-și caute stăpân care să-l hrănească.

L-am întrebat pe individ după ce i-am expus această metaforă: Între o viaţă de bou şi una de cerb, pe care o alegi? De fapt, întrebarea era adresată  tututror.  Încet-încet, după o perioadă de tăcere, au reînceput discuțiile. Și, spre uimirea mea, deși se vedea în glasul celor din compartiment o undă de regret, concluzia cvasi-generală  a fost că viața de bou e preferabilă celei de cerb. Cum s-a ajuns aici?
Din cei șaizeci de ani pe care i-am împlinit de curând, cincizeci și patru mi i-am petrecut în școală. Învățătoarea mea avea vreo șaptezeci de ani (pe atunci nu se ieșea la pensie obligatoriu) și își începuse cariera la douăzeci, pe la 1910, fusese și învățătoarea tatălui meu, era o istorie vie a învățământului românesc. Cu alte cuvinte, din cei 148 de ani de învățământ obligatoriu în România, cu peste 120 am avut, într-un fel sau altul, un contact direct. Am fost, pe rând, elev, student, profesor, director de școală, inspector școlar, director de CCD, acum sunt profesor de profesori, și cred că această experiență îmi permite să afirm că preferința față de viața de bou a colegilor mei de compartiment e, în principal, rezultatul școlii. (Atenție, folosesc termenul “bou” nu în sens jignitor la adresa cuiva, ci ca expresie a servituții și a stării și nevoii psihologice de dependență și obediență).
Învățământul obligatoriu, sub forma în care îl cunoaștem azi, a apărut într-un stat totalitar, Prusia, în urma unei bătălii, cea de Jena din 1806 dintre armata de amatori a lui Napoleon și armata instruită prusacă, în care francezii au învins. Când industria ta principală e să produci și să exporți mercenari pentru cei ce cucereau colonii peste mări și țări, a fi înfrânt de niște țărănoi, ridică o mare problemă, una națională. Așa a gândit și Johann Gottlieb Fichte, filosoful de serviciu al lui Friedrich cel Mare, în cele 14 Scrisori către națiune publicate între 1808 și 1814: Am fost înfrânți pentru că soldații noștri n-au respectat ordinele, trebuie să facem o Germanie Mare, să unificăm limba germană și toți germanii să gândească la fel și să respecte ordinele, cel puțin în problemele mari. Iar statul prusac a început o treabă așezată, nemțească, detaliată, pentru a pune în practică aceste idei. Astfel s-a instituit primul sistem de învățământ obligatoriu din lume în Prusia, în 1819.

Ideea învățământului obligatoriu, de masă, nu era nouă. Ea apare în scrierile lui Platon, pe la 1635 s-a încercat în Scoția, iar la Revoluția franceză, revoluție făcută de adulți, s-a cerut pentru prima dată dreptul la educație universală. Oamenii constataseră că cei care aveau carte aveau parte de anumite privilegii, erau funcționari ai statului, conduceau, la diverse nivele, grupuri de indivizi, ceea ce le crea un statut invidiat. Te-ai fi așteptat ca, odată câștigat acest drept, cohorte de adulți să pună burta pe carte, dar, vai, ceea ce era un drept câștigat pentru adulți, a devenit, curând, o obligație pentru copii. Napoleon însuși, după ce a organizat învățământul superior pe principii și reguli militare, a încercat un învățământ obligatoriu pentru copii, dar marea masă a părinților a refuzat să-și dea copiii pe mâinile altora.

Prusacii au reușit. Prusia era un stat totalitar. Noi ne referim la legea interzicerii avorturilor a lui Ceaușescu  ca expresie a totalitarismului comunist. Ei, bine, în Prusia exista încă din 1735 o lege de control al nașterilor, orice femeie trebuia să raporteze la poliție când a ajuns la menopauză!
Într-un cadru mai amplu, secolele al XVIII-lea și al XIX-lea coincid cu perioada luptelor, răscoalelor, revoluțiilor și teoriilor de eliberare a scalvilor, de exprimare a demnității și libertății umane. În același timp se dezvolta industria, în principal cea extractivă și prelucrătoare, statele se modernizau și se complicau în funcționare și birocrație. Sclavii, care, sub diverse denumiri și statute (iobagi, șerbi, robi, proscriși, etc.) care constituseră de secole și milenii forța de muncă, nu mai puteau asigura progresul omenirii. Era nevoie de un alt tip de forță de muncă, instruită care să mânuiască mașinile, să asigure funcționarea statelor, să asculte și să execute ordinele.

Problema au rezolvat-o, așa cum am spus, prusacii, obligând copiii să meargă la școală. Între timp, dintre toate instituțiile obligatorii, au mai rămas doar două: pușcăria pentru adulți și școala pentru copii. Vedem, chiar în aceste zile, cu câtă dificultate ajung infractorii la pușcărie: procese îndelungate, procurori, avocați, tribunale peste tribunale, judecători, drepturi ale omului… Pentru copii, e de ajuns faptul că s-au născut și au ajuns la o anumită  vîrstă, din ce în ce mai fragedă, la șapte, șase, cinci și, odată  cu grădinița, la trei ani, și din ce în ce, pe o perioadă  de obligativitate mai lungă, patru, șapte, zece, douăsprezece clase obligatorii.

Prin această obligativitate statele au preluat, într-un fel, dreptul părinților asupra copiilor. La început cu forța, apoi, pe măsură ce părinții înșiși au fost educați prin școală, cu bunăvoia acestora. ( Las, pentru moment, discuția asupra dreptului părinților asupra copiilor, înscris încă în codul lui Hamurabi, pentru că și aici e o problemă universală). Ideea este că, prin această obligativitate, copilul nu e considerat o ființă umană, nu are dreptul la libertate. E un paradox să ai dreptul la educație obligatorie! În prezent, s-a ajuns în situația în care părinții își vând copiii statului încă dinainte de naștere: concediile de maternitate plătite, concediile de creștere a copiilor plătite, alocațiile pentru copii, sunt forme de vânzare a copiilor către stat. Când mamele fac demonstrații fluturând pamperșii în fața guvernului, ele, de fapt, negociază un preț, iar statul le plătește ca angajate pentru îngrijirea copiilor până când îi ia la școală ( era să zic la oaste).

Desigur, o țară  cu oameni instruiți și obedienți e superioară altora, are un ritm de dezvoltare mult mai alert, realizează un boom economic, ceea ce s-a întâmplat și cu Prusia, mai târziu Germania Mare. Și, pentru că majoritatea savanților lumii din prima jumătate a secolului al XIX-lea își dădeau doctoratele în universități germane, au importat sistemul și l-au transferat în țările lor, America la 1852, Principatele române la 1864, Italia de-abia la 1888.

Cum au reușit nemții să creeze un sistem prin care să producă forță de muncă instruită, dar, în același timp, dependentă și obedientă? Oameni dependenți, dar care au sentimentul că sunt liberi, cu alte cuvinte, tipul de bou inteligent, idealul educațional al oricărui sistem statal de învățământ, fie că vorbim de state democratice sau totalitare, de republici sau monarhii?

În primul rând, prin gruparea copiilor pe clase pe criteriul vârstei. Niciun alt grup uman nu se organizează pe vârste ( era armata obligatorie, care, între timp, s-a desființat). Ce-ați zice dacă s-ar da un ordin ca la Ministrul Educației toți angajații să aibă 30 de ani, cei de la Ministerul Economiei să aibă 31, cei de la Interne, 32 de ani, ș.a.m.d.? Sau la o televiziune, cei care lucrează la Știri să fie de 35 de ani, apoi jurnaliștii fiecărei emisiuni să fie aleși pe criteriul vârstei, la emisiunea A de 36, la B de 37, etc. ? Ar fi absurd, nu-i așa? și ați ieși în stradă să protestați împotriva unui asemenea ordin. Ei, bine, copiii nu au dreptul să aleagă și nici să protesteze, iar adulților li se pare normal, nu absurd. Această grupare pe criteriul vârstei produce mai multe efecte antisociale: organizarea este impusă din afară, coeziunea socială e imposibilă ( ca în cazurile de mai sus, cu ministerele…), copiii nu pot învăța unii de la alții, liderii sunt impuși de adulți, nu apar în mod natural, toți sunt ținuți în același ritm dictat de medie, etc. În acest fel n-ai decât să te supui mediei, cuvânt care are aceeași rădăcină cu mediocritate.

În al doilea rând, prin împărțirea activității școlare pe lecții de câte cincizeci de minute cu recreații de câte zece minute între lecții. În acest fel copiii învață ora asta ceva, ora a doua altceva, ora a treia trec la altceva, fără să aibă vreodată imaginea întregului sau de ce învață și asta și celalaltă. Ei învață pentru că așa ne-a spus “Domnul” sau “Doamna”, “Tovarășul” sau “Tovarășa”, adică sunt alții mai mari care știu, noi trebuie să-i ascultăm, să ne supunem voinței lor. Și astfel, învață din experiență, lecție de lecție, zi de zi, an de an, că depind de altcineva. De altfel, majoritatea celor mai buni elevi, după ce termină școala și facultatea, nu știu ce să facă cu viața lor, sunt angajați de alții, de tip Donald Trump sau Gigi Becali, care le spun ce să facă și ei fac foarte bine ceea ce li se cere. Tot din experiența lecțiilor, copiii învață că “nimic în viață nu e atât de important încât să merite să fie dus la bun sfârșit”. Dacă, prin absurd, un elev e “prins” în timpul unei lecții de farmecul unei poezii, sau se concentrează pe o problemă, sună clopoțelul sau soneria ( la începuturile școlii obligatorii pauzele se anunțau printr-un sunet de corn) orice farmec sau concentrare trebuie să înceteze și se trece la altceva. Nu trebuie să faci ce-ți place, ci ce îți ordonă altcineva, indirect, prin clopoțel, nenea Ministru, nenea Satu, nenea Sistemu.

În al treilea rând, dependența și obediența sunt induse prin ceea ce numim astăzi curriculum, sau programă școlară, sau syllabus. În definitiv, nici “Domnul” sau “Doamna” nu fac ce vor, ci ceea ce li se cere prin programă. Domnul sau Doamna, lucrând cu mintea și sufletul copiilor, trebuie să introducă aceste atribute constituente ale ființei umane într-un program, să le “programeze” copiilor modul cum gândesc, precum și conținutul gândirii, care e dat în curriculum.  Desigur, există mai mulți Domni sau Doamne, fiecare stăpân, mai mult sau mai puțin, pe părticica lui de curriculum, pe disciplina lui, dar niciunul/niciuna nu are imaginea întregului, sunt doar angajați într-un sistem construit de alții pe principiul unei uzine, fiecare executând operațiile tehnologice care i se cer. Domnii și Doamnele sunt ei/ele înșiși/însele dependenți/dependente de sistem, sistem care, în ultimă instanță, poate fi definit ca suma locurilor de muncă ale cadrelor didactice. ( Să nu fiu greșit înțeles: există foarte multe cadre didactice bine pregătite în disciplinele lor și, cred că fiecare are cele mai bune intenții privind educarea copiilor, dar intențiile bune, construite prin autosugestie, nu ajută la nimic dacă ești specialist în instrumentele cu care operezi (conținutul disciplinei tale) și nu cunoști corpul pe care operezi ( mintea și sufletul copilului)).

De altfel, există  opinia generală că, prin sistemul de învățământ, copiii sunt dați pe mâna unor specialiști în educație, care, pe lângă  specialitatea lor, au studiat pedagogia, psihologia și metodicile predării. Ca unul care, zeci de ani am studiat și predat aceste discipline, pot să afirm că nu sunt științifice. Așa cum o bună  perioadă, în țara noastră și în multe alte țări s-a predat disciplina numită ”Socialism Științific” (mulți universitari și lectori în universitățile populare și-au construit o carieră în jurul acestei discipline) și s-a dovedit în realitate că așa ceva nu există, tot astfel Științele educației sunt articulații logice, uneori bine închegate, dar construite pe postulate false. Metodicile, de exemplu, sunt un fel de rețetar cu principii, norme, metode, strategii și tehnici, dar, ca orice rețetă  se adresează omenilor bolnavi, nu spiritelor vii. Cercetările psihologice asupra învățării, de la Thorndike, Skinner, Kohlberg sau Pavlov s-au făcut pe animale, șoareci, câini, pisici, porumbei, maimuțe, etc. și au fost transferate la modul cum învață copiii, iar cele pedagogice sunt caduce, pentru că, odată introduși copiii într-un mediu artificial-școala- separat atât de societate cât și de natură, nu poți obține, prin observare sau experimen,t nimic valabil. E ca și cum ai așeza un fluture sub un clopot de sticlă, i-ai observa mișcările și zbaterea și ai crede că știi totul despre fluturi!
La fel face și Mărioara, vecina de la parter, care își plimbă câinele, pe Axi, prin parcarea blocului, și-i strigă: Fii cuminte Axi!, Vino la mama, Axi, Hai să-ți dea mama, Pedigree, să te spele mama pe lăbuțe! Pentru ea Axi e un copil drăgălaș și răsfățat. Tot mai multă  lume are animale de casă, de la câini, pisici și canari, până  la șerpi și cămile. Toți le îngrijesc ca pe niște copii. Există  o întreagă industrie pentru hrana și îngrijirea acestor animale. Recent a apărut primul post de televiziune dedicat direct animalelor de casă, Dog TV, să nu se plictisească. Nu știu dacă e normal sau nu. E treaba Mărioarei, Axi răspunde nevoii ei de afecțiune. Dar dacă  oamenii îngrijesc și cresc aceste animale ca pe niște copii, pe cale de inferență logică e adevărat și corolarul:  copiii sunt îngrijiți și crescuți ca niște animale drăgălașe care răspund nevoii de afecțiune a adulților! Dar, dacă pe Mărioara doar o salut și o las cu credința ei, de la unii ca Skinner, Brunner sau Pavlov, am pretenții să nu influențeze educația copiilor. Toate se trag, pesemne, de la Darwin, care ne-a făcut animale, superioare, ce-i drept, și toată lumea l-a crezut.

Să fiu corect, alte cercetări psihologice care au influențat instruirea școlară  s-au făcut pe copii, de ex.,  cele ale lui Piaget sau Vâgoțky, greșeala lor fiind că s-au adresat numai intelectului sau numai interacțiunilor sociale ale copiilor, ca și cum, dacă ai studia mâna sau piciorul, poți concluziona asupra organismului ca întreg!

Copiii, însă, au legile lor de dezvoltare, naturale sau divine pe care le urmează neîncetat și, cu toată, cu toate încercările școlii obligatorii, în ciuda tuturor teoriilor și metodelor, s-a constatat că reacționează  și nu se supun regulilor și regulamentelor din ce în ce mai restrictive. Atunci s-a inventat o altă treabă la fel de nemțească: sistemul de recompense și pedepse, între care, la loc de cinste tronează  nota. După caz, nota e zăhărelul sau biciul din experimentele de psihologie a învățării, denumite, “științific”, elemente de întărire și reîntărire. Tot după caz, nota instaurează  competiția stimulată de profesori și părinți și clasificarea neoficială, desigur, în deștepți și proști. Dacă pentru profesori acest lucru e de înțeles, nota fiind instrumentul de bază  cu care mențin disciplina și, speră ei, motivația, pentru părinți lucrurile se complică, deoarece, se presupune că aceștia își iubesc cu adevărat copiii. Și, cel puțin eu, n-am văzut sau am auzit de vreun bărbat care își iubește soția întrebându-l pe preot sau pe primar: ce notă-i dai soției mele? sau de vreo soție iubitoare chestionându-și vecina: ce părere ai, dragă, de bărbatul meu? E bun sau nu, îi dai notă de trecere? Păi, dacă îți iubești copilul, te duci la un străin să ți-l evalueze? E adevărat, există numeroase concursuri cu note și premii pentru câini și pisici care gâdilă orgoliul stăpânilor. S-au înmulțit cazurile de sinucideri în rândul copiilor din cauza vreunei note sau corigențe  și nimeni nu găsește nicio vină sau explicație. De ce, că  era un elev bun? Nu ne-am așteptat la asta! Dar la ce să te aștepți, când copilul este împins într-un conflict existențial colosal pentru că își iubește familia, își iubește profesorii, colegii, semenii și dintr-o dată se prăbușește nemaiputând suporta ideea că i-a dezamăgit groaznic pe cei pe care i-a iubit atât! În loc să oprim moara și să ne întrebăm, ce măcinăm noi aici? trecem totul la fapt divers într-un articol de ziar sau o emisiune TV.

Priviți examenul de capacitate de anul acesta sau cel de bacalaureat de anul trecut. Ce importanță are dacă un elev a bifat subiectivă și altul predicativă iar cel de-al treilea atributivă? Câți dintre adulți  știu asta? De ce soarta unui copil să depindă de ceea ce nici specialiștii cu studii și doctorate nu știu bine? Sau de ce cheltuim milioane de lei cu camere video de supraveghere – Big Brother – când copiii sunt împinși într-o competiție nenaturală, neomenească? Dacă scopul vieții este fericirea, de ce tot acest stress artificial provocat, în care anual sunt împinși sute de mii de elevi, familii și profesori care încearcă, lăsând la o parte orice urmă de moralitate (dacă le-a mai rămas), să  se lupte între ei, pentru, de fapt, o nefericire? Răspunsul e simplu: pentru că, aruncându-i unii împotriva celorlalți, pot fi stăpâniți, mânuiți, manipulați. Asta e sarcina sistemului de educație imaginat și creat de slujbașii lui Friedrich cel Mare acum 200 de ani.

Dar cea mai mare invenție a școlii tradiționale a fost banca de școală. Oricâte opresiuni ar fi imaginat adulții împotriva spiritului viu al copiilor, cu oricâte pedepse, nu puteau opri copiii să se miște. Mișcarea este forma primordială și fundamentală de expresie a vieții și a independenței individului. Trebuia găsită o soluție de încătușare a spiritului, iar aceasta a fost banca. La început erau bănci lungi ca cele de la căminele culturale sau ca la nunțile de la cort, dar copiii lunecau pe sub ele. Apoi s-au inventat cele cu scaunul legat de bancă, mai întâi pentru șase elevi, să nu poată ieși din ea, apoi,  pentru patru sau doi, în sfârșit, pentru unul, pe măsură ce se vorbea de drepturile copilului. Au fost implicați cercetători care au studiat poziția, forma și anatomia copilului, proiectând bănci din ce în ce mai ergonomice, cu scaune rabatabile, etc. S-a observat, totuși, că e nevoie și de mișcare și au fost create pauzele și introduse orele de educație fizică pentru a evita deformarea coloanei vertebrale. E ca și când ai cere unei persoane să meargă într-un picior și, când obosește, să schimbe pe celălalt, uitând că un mers normal, cu ambele picioare și în ritm propriu nu duce la oboseală. Prin bancă, disciplina a fost luată sub control de către autorități, astfel încât primul lucru pe care îl învață orice copil care merge la școală este să stea în banca lui, să facă ce i se spune și să răspundă când e întrebat.
Toată această  uriașă industrie care nu dă faliment deoarece are clientela asigurată obligatoriu, care merge din ce în ce mai prost, pentru că numai dacă merge prost poate cere bani mai mulți, dacă  ar merge bine n-ar mai fi nevoie de bani mai mulți, este susținută  de teorii pedagogice din ce în ce mai sofisticate. De la Taxonomia obiectivelor educaționale a lui Bloom (1956), care funcționează  încă în practica școlii românești și despre care Bloom însuși spunea prin 1990, că, pe baza ei poți crește pui în incubator, nu spirite umane (întrebați-l pe profesorul Nicolae Sacaliș, a vorbit cu Bloom, văd că a lansat recent o carte)   la elaborarea standardelor educaționale în America, prin anii ’80, pe care ne străduim, cu sârg, să le introducem și la noi, și până la învățământul bazat pe competențe pentru crearea societății bazate pe cunoaștere – knowledge-based society- clamat de documentele UE ( noi am construit, într-o vreme, societatea socialistă multilateral dezvoltată, cu mult înaintea UE!), toate aceste teorii merg pe linia inaugurată de prusaci în urmă cu 200 de ani. Copilul, dibuit, ici-colo, de unele mari spirite ca Ellen Key, Maria Montessori sau Celestin Freinet, a fost îngropat sub imense mormane de legi și regulamente în care, pentru state, e doar o resursă umană ( Vezi Legea Educației nr. 1/2011, art. 2(2) și sutele de regulamente și metodologii pe site-ul MECTS, pe care nici juriștii nu le pot descâlci!). Și, ca orice resursă, trebuie folosită de cineva, așa cum și boul e o resursă pentru cel care nu are tractor.

Întreaga educație se bazează pe o prejudecată, o premisă falsă: aceea că adulții fac copii și că ei îi formează și îi modelează după proiecte naționale și internaționale. Noi, românii, dintr-o țară de informatori, ne-am transformat într-una de formatori. E la modă.
Mii de ani oamenii au fost convinși că soarele se învârtește în jurul pământului. Când, în sfârșit, a venit unul care să le spună că  e invers, l-au ars pe rug. Au mai trecut câteva sute de ani pentru a accepta cu toții acest nou fapt. La fel e și cu această prejudecată.  În urmă cu peste 100 de ani ( 1907, cînd la noi pornea răscoala de la Flămânzi) o femeie, prima femeie medic din Italia, Maria Montessori, a spus lumii: COPILUL ESTE CREATORUL ADULTULUI. CARACTERUL ȘI PERSONALITATEA SUNT PROPRIA CREAȚIE A COPILULUI. A fost exilată din Italia, a fost urmărită de fasciștii lui Mussolini pentru a fi ucisă, a fost complet ștearsă de comuniști din istoria educației și pedagogiei, a fost dată uitării de pedagogiile și universitățile din statele așa-zis democratice, deși cercetările recente din neuroștiințe  îi validează spusele.

În această epocă a libertății, a comunicării globale, copiii răspund oprimării și controlului total, ignorării legilor naturale ale dezvoltării lor, în mod neconștientizat, în școlile publice de pe toate meridianele prin creșterea gradului de violență. Statele cheltuiesc milioane de dolari și de euro pe proiecte de prevenire și reducere a violenței școlare. Școlile seamănă, din ce în ce mai mult, cu pușcăria. Jandarmii și polițiștii păzesc la porțile școlii. Recent, un ministru al educației a propus introducerea cazierului școlar. Inutil. Sclavii s-au eliberat prin răscoale, proletarii prin revoluții, de vreo sută de ani asistăm la mișcări pentru eliberarea femeii (de sub prejudecăți, desigur, altfel e liberă!). E nevoie de o nouă revoluție: cea a eliberării copiilor de sub prejudecățile adulților. Ultima. Non-violentă. Pentru că adulții nu fac copii. Ei fac sex.

În încheiere, un citat:
” http://www.crossroad.to/Quotes/fascism/BertrandRussell.htm
Education should aim at destroying free will so that after pupils are thus schooled they will be incapable throughout the rest of their lives of thinking or acting otherwise than as their school masters would have wished … The social psychologist of the future will have a number of classes of school children on whom they will try different methods of producing an unshakable conviction that snow is black. When the technique has been perfected, every government that has been in charge of education for more than one generation will be able to control its subjects securely without the need of armies or policemen.”  —–Bertrand Russell quoting Johann Gottlieb Fichte, the head of philosophy & psychology who influenced Hegel and others – Prussian University in Berlin, 1810

Informatia ar trebui sa fie Libera


Am purtat mai multe discutii cu diverse persoane privind informatia si mai ales in ceea ce priveste informatia spirituala, si cumva acele persoane sugereaza (prin cuvinte sau telepatic), ca toata informatia sa fie libera. Recent am discutat cu cineva care a scris mai multe carti metafizice care au aparut pe scribd. Acea persoana imi spunea ca in anul 2000 a dat pe cd-uri carti, la liber, necerand nici un ban. Este foarte frumos gestul, dar in perceptia mea, informatia este deja libera, dar daca o accesezi tu.

Daca altcineva o culege si ti-o ofera, nu ii poti spune cum ar trebui sa o ofere. Acele persoane care cer ca informatia sa fie libera, de ce nu se duc la un magazin si sa ii spuna la vanzatoare ca totul este liber, ca in univers este abundenta si ca o sa iasa din magazin cu cumparaturile, fara a plati. De ce ar spune ca informatia sa fie libera, dar fructele de exemplu, accepta sa plateasca?

Sau de ce nu merg la sefii lor si sa le spuna ca Pamantul este abundent si ca ii va sustine si ca de aici incolo, vor lucra fara salar. 

Cumva, chiar daca nu multe persoane m-au criticat in mod direct ca vand informatie, exista in fundal o convingere ca nu e in regula sa vinzi informatie spirituala. Exista convingerea ca banii ar trebui sa vina in mod magic si chiar vin si asa, am trait (ultima oara cand am gasit un inel de aur pe jos), dar nu inseamna ca daca atragi bani intr-un fel, acesta este gresit.

In acest sens, eu va ofer trei carti in format electronic, adica Prisma din Lira, Seth Vorbeste si Legea lui Unu, informatie care va ajuta sa intelegeti ce se intampla in prezent, ce schimbari simtim la nivel personal si colectiv, care este adevarata noastra mostenire dincolo de manipularile constante, cum putem depasi problemele emotionale si convingerile negative si cum sa fim persoane mai pozitive si iubitoare.

Cartile chiar va ajuta, daca va lasati ajutati intrand in energia lor. De ce sa nu experimentam cu astfel de materiale?

Pentru o prezentare ampla a cartilor, va rog intrati pe urmatorul link:http://salt-in-constiinta.blogspot.ro/2012/07/triplu-metafizica-seth-vorbeste-prisma.html

Cine doreste cartile, trimiteti un mail la triplu_metafizica@yahoo.ro. Cartile costa 30 de lei in total (toate cele 3) si banii se trimit prin banca sau posta cine nu are cont.

Daca chiar vrem sa depasim anumite probleme, atunci este util sa luam contact cu materiale care ne ajuta sa le identificam. Altfel, o sa fie mult mai haotic, o sa apara problemele nerezolvate in situatii de viata, cand discuti cu altcineva de exemplu si ai o convingere negativa.

De ce sa nu le rezolvam deschizandu-ne catre anumite informatii?

Constientizarea - cheia pentru a trai in armonie - OSHO


Daca am sti sa facem acest lucru, viata ar fi mult mai frumoasa si mai simpla. De multe ori, preferam sa o complicam si sa alimentam ganduri nocive, temeri, frici, care ne indeparteaza de frumusetea momentului. Oamenii incearca sa evite multe lucruri si cad prada acelorasi lucruri. Daca depui un efort mare sa eviti ceva, rezultatul este exact invers: esti o victima sigura a acelui lucru. Fii relaxat! Nu te stradui din greu, caci numai fiind relaxat te poti feri, poti sa fii vigilent. Atunci cand esti relaxat, esti constient. Fii calm, linistit. 
Poti sa incepi si de la celalat capat. Relaxeaza-te, lasa incordarea sa dispara, si, pe masura ce te relaxezi tot mai mult, vei constata ca in tine apare o anumita constienta. Relaxarea si constienta sunt inseparabile. Insa este mai usor sa incepi de la constientizare, pentru ca efortul de a te relaxa creeaza o anumita tensiune. 
Mintea e vesnic in trecut, fie in viitor. Ea nu poate fi in prezent. Atunci cand esti in prezent, mintea nu mai exista, pentru ca mintea inseamna gandire. Cum sa gandesti in prezent? Poti sa te gandesti la trecut sau la viitor. Prezentul este o linie de demarcatie, atata tot. El nu are spatiu. Desparte trecutul de viitor, e doar o linie despartitoare. Poti sa fii in prezent, dar nu poti sa gandesti; pentru gandire e nevoie de spatiu. 
Cui se datoreaza incordarea ta? Faptului ca te identifici cu tot felul de ganduri, de temeri: teama de moarte, de faliment, de boala, tot soiul de temeri. Incordarea iti afecteaza si corpul, nu numai mintea. Poti sa incepi sa constientizezi; constientizarea te face sa nu te mai identifici cu mintea, cu temerile din ea. Se relaxeaza si corpul, fireste. 
Gandurile nu sunt spirituale, pentru ca dimensiunea spiritualului incepe numai atunci cand nu exista ganduri. Nu poti gandi in prezent. In clipa in care incepi sa gandesti esti deja in trecut. Vezi ca soarele rasare si spui: “Ce rasarit de soare frumos!” asta inseamna trecut, experienta a devenit deja trecut. Poti sa fii alaturi de soarele care rasare, dar nu poti sa gandesti. 
Fii in clipa prezenta! Adu-ti toata fiinta in clipa prezenta. Nu lasa trecutul sa se amestece, si nu lasa viitorul sa intervina. Trecutul nu mai e, a murit. De ce sa-ti faci griji in privinta lui? De ce sa continui sa-l rumegi, iarasi si iarasi? El e doar in mintea ta; e doar o amintire. Viitorul nu a venit inca, ce rost are sa te gandesti la el? Cum sa te gandesti la ceva care inca nu e? Cum sa-ti faci planuri privitor la el? Tot ce faci pentru el nu o sa intample, si atunci te vei simti frustrat, pentru ca intregul isi are planul lui. 
Existenta are planurile ei, e mai inteleapta decat tine- intregul trebuie sa fie mai intelept decat partea. De ce ai pretentia sa fii intregul? Intregul are propriul destin, propria implinire; de ce te mai framanti tu? Si tot ce vei face va fi un pacat, pentru ca ai ratat clipa-clipa prezenta. Si daca lucrul asta devine un obicei, atunci cand va veni viitorul il vei pierde si pe el, pentru ca nu va fi viitor cand vine, va fi prezent. Ieri te gandeai la azi pentru ca atunci era maine; acum este azi si te gandesti la maine, iar cand maine vine, devine azi- pentru ca tot ce exista, exista aici si acum. 
Daca ti-ai obisnuit mintea sa priveasca spre maine, cand mai traiesti? Maine nu vine niciodata! Atunci vei continua sa ratezi, sa pierzi: iar asta e un pacat. Asta e intelesul radacinii ebraice a verbului “a pacatui.” 
Fii din ce in ce mai constient, fii din ce in ce mai atent si mai sensibil la prezent. Dar aici apare o problema. Straduindu-te sa fii in prezent poti sa devii atat de incordat incat, din cauza asta, sa nu poti sa fii in prezent. Daca te gandesti prea mult la cum sa fii in prezent, acest gandit nu o sa te ajute. Daca uneori ai sa te gandesti la trecut sau la viitor, imediat te vei simti vinovat ca ai comis iarasi un pacat. 
Sa nu te simti vinovat! Ori de cate ori iti dai seama ca te-ai dus in trecut sau in viitor, nu face o problema din asta. Revino in prezent, pur si simplu! Intoarce-te la ceea ce faci, simplu, cu inocenta. Nu creavinovatie. Pune accent pe faptul ca ti-ai adus aminte, nu pe faptul ca ai uitat. E firesc sa uiti. Frumusetea e ca te-ai intors. Ai facut imposibilul; fii fericit pentru asta! 
Cand vei deveni prezent si total constient, iti vei da seama ca lumea pe care o vedeai in jurul tau nu era lumea adevarata, pentru ca tu o vedeai printr-un ecran de somn. Atunci cand nu traim constient, luam intreaga existenta ca pe un ecran, si apoi proiectam pe acel ecran propriile ganduri. Vedem lucruri care nu exista si nu vedem lucruri care exista. 
Majoritatea oamenilor sunt tot atat de neatenti si nepasatori la ce se petrece in jurul lor ca si in timpul somnului. Asta ni se intampla in fiecare zi. Nu suntem prezenti, nici pentru lume, nici pentru noi. 
Actioneza, vorbeste pe deplin constient si vei constata ca in tine se produce o schimbare formidabila. Insusi faptul ca esti constient iti schimba actiunile. Atunci vei putea descoperi viata, viata din abundenta, viata care nu se sfarseste niciodata. 

CUM SE FACE SIMTITA PREZENTA EXTRATERESTRILOR PE PAMANT? - MESAJ SFATUITOAREA

Cu totii ne intrebam daca au venit extraterestrii pe 4 august si mai ales ne intrebam unde au venit, ca noi nu i-am vazut. Da, este adevarat ca prezenta OZN-urilor a fost semnalata pe ici pe colo, dar nu asa de important cum ne asteptam.
Oare chiar asa ar trebui sa fie? Sa coboare ET pe stadionul din Londra in timpul JO ca noi sa credem ca ei exista si ca ne viziteaza de mult mai mult timp decat ne putem noi inchipui?
Prin informatiile pe care le-am primit in urma cu ceva timp, am inteles foarte clar cum sta treaba si de fapt totul era foarte logic.
Extraterestrii nu au incetat, de fapt sa vina pe Pamant niciodata si sa " supravegheze" evolutia noastra aici.
Intotdeauna ei au avut aici oameni  prin care au actionat si au incercat sa intervina atunci cand au considerat ca este nevoie si ca lucrurile au scapat de sub control.
Acesti oameni sunt cei care au pastrat in ADN-ul lor gene de la primii colonizatori ai Pamantului. Ei nu se cunosc intre ei, dar isi indeplinesc misiunile pe care le primesc, pentru ca lucreaza in slujba binelui si a iubirii si nu pot face nimic rau. ADN-ul lor este modificat fata de al nostru si se poate spune ca sunt un hibrid uman. Sunt un exemplu a ceea ce noi voi fi sau unii dintre noi au ajuns sa fie deja.
Asa se intampla ca tot citim stiri despre arestari si asa se va putea indeplini curatarea societatii umane si a planetei de cei care in momentul de fata zic ca ne conduc si in fata carora presedintii si guvernele fac de zor "temenele" .
Noi trebuie sa ne facem treaba noastra prin pastratea unor vibratii inalte si sa incercam in continuare sa vedem adevarul din " spatele usilor inchise" sau mai bine zis, din " spatele plafonului de nori", sa nu ne indoim ca ei sunt aici si ne ajuta in indeplinirea scopului cel mai mare al vietii noastre: TRECEREA SPRE ALTA DIMENSIUNE MAI INALTA A CAT MAI MULTOR OAMENI.

INFORMATII PRIMITE DE LA INGERI 

Scris de Sfatuitoarea

CUM SE VA FACE TRECEREA IN 4D SI IN 5D - MESAJ SFATUITOAREA

De multe ori m-am intrebat cum se va face trecerea efectiva a noastra in 4D sau in 5D. Am citit fel de fel de informatii si de scenarii, care din care mai ciudate, dar parca nici o informatie nu imi dadea acel sentiment ca am inteles cum sta treaba de fapt.
Drept urmare, am cerut dragilor mei Ingerasi sa imi comunice, daca trebuie sa stiu, aceasta informatie si sa imi spuna cum se face trecerea intr-o dimnesiune superioara si ce se va intampla cu oamenii care raman in 3D.
Raspunsul a fost ata de simplu, incat m-am mirat ca nu am inteles si singura pana acum.
De fapt, trecerea in 4D si in 5D se va intampla pentru fiecare in parte, in mai multe valuri si aceasta trecere este de fapt o evolutie a fiecarei persoane. Este vorba de o evolutie atat de mare, incat acum doar se poate visa la ea.
Vom ajunga sa ne folosim creierul aproape in totalitate si ADN-ul se va modifica intr-adevar, incat vom fi total diferiti de cei de acum. Modificarile vor fi atat de mari, incat vom fi capabili sa cream cu puterea gandului. De aceea este foarte important ca cei care gandesc rau sa se schimbe sau sa dispara. Va inchipuiti ce s-ar intampla altfel?
Nu vom pleca nicaieri de pe planeta noastra, dar si ea este vie si va face saltul transformarilor impreuna cu noi.
Cei care nu vor dori sa se schimbe, vor fi eliminati sau mai bine zis se vor elimina singuri, nerezistand la cresterea tot mai mai mare a vibratiilor transformarii si la transformarile in sine.
Tot acest proces al transforarii si inaltarii nu se va intampla de azi pe maine, ci va dura o perioada mai mare de ani, pentru a permite cat mai multor oameni sa se deschida si sa evolueze. In aceata perioada vom fi supusi la multe incercari, pentru ca este stiut ca oamenii evolueaza doar dupa ce trec prin necazuri. Cei care vor reusi sa isi ridice vibratiile si sa isi invete lectiile, se vor ilumina si se vor face trecerea si pe ei nu ii vor mai afecta celelalte incercari si transformari care se vor petrece pe Pamant. ei vor fi in legatura cu Divinitatea si vor juta la inaltarea celorlati si a planetei.
Dupa cum se vede treaba, nici nu vom muri, nici nu vom parasi planeta. Totul depinde doar de noi. Cat de repede se va intampla trecerea in alta dimensiune depinde de fapt, de puterea noastra de intelegere si de acordare la Divinitate.
Asadar dragii mei, nu avem altceva de facut, decat sa ne indeplinim fiecare misiunea noastra cu care am venit pe acest Pamant si sa incercam cat putem noi de bine sa fim mai buni si mai iubitori. Atunci, tyotul se va intampla repede si lin.
Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ajute in evenimentele ce vor veni!

Scris de Sfatuitoarea

Natura Gândului


Care este natura gandului, acest ceva ciudat care traieste in noi, fara sa consume o cantitate apreciabila de energie? 

Care sunt relatiile gandului cu formele cunoscute ale energiei? Care sunt celulele precursoare gandului? De ce omul pacatuieste cel mai mult cu gandul? Care este procesul psihologic al nasterii si dezvoltarii pacatului? 
In toate timpurile, la toate popoarele, mari oameni de stiinta, filosofi, ganditori, teologi si-au inchinat viata cercetarii problemelor legate de gandul omului. Nu au ajuns la niciun rezultat satisfacator, ne spune savantul francez Alexis Carrel. 
In primul rand, este foarte important sa cunoastem de unde provin gandurile pacatoase. 
Prima si cea care sta la temelia pricinuirii gandurilor in om este, fara doar si poate, pacatul stramosesc. 
A doua sursa a gandurilor omului o reprezinta organele simturilor, in mod special auzul si vazul. In acest sens, exista un sfat pretios al ascetilor ca atunci cand vezi pe cineva pacatuind sa ineci in tacere acel gand, ca nu cumva sa devina piatra de poticnire pentru tine. 
A treia posibilitate de pricinuire a gandurilor sunt patimile care exista in om. 

De asemenea, ascetii ne avertizeaza ca gandurile pacatoase pot aparea si din temperamentul trupului, din dieta zilnica, dar si din miscarile trupului insusi. Acest lucru nu face altceva decat sa desparta pe om de Dumnezeu, iar ca o prima consecinta, Dumnezeu nu-si descopera tainele in fata omului pacatos. 
In al doilea rand, trebuie sa stim daca putem lupta cu gandurile pacatoase. O prima conditie este infranarea de la patimi, dar acest lucru este posibil numai cerand ajutor divinitatii, prin rugaciune.
De altfel, Sfantul Maxim Marturisitorul ne atentioneaza:
"Ingrijeste-te sa te eliberezi de patimi si indata vei alunga gandurile de la mintea ta!". 
Apoi, este foarte important sa cunoastem care sunt etapele procesului si cum functioneaza acest mecanism de nastere si dezvoltare a pacatului. Bineinteles ca aceasta problema sensibila a constituit preocuparea monahilor, in mod special a sihastrilor. 
Ei numara trei etape de savarsire a pacatului : atacul, consimtirea si robia. 

1. Atacul 
Constituie prima etapa a procesului psihologic, momentul in care gandul viclean patrunde in mintea omului si se aprinde beculetul intelectului, al ratiunii care avertizeaza, mai intai, ca lucrul este detectabil, placut si mai apoi ca este rau. 
E asemanat cu o simpla bataie in usa. Atata timp cat omul nu deschide, el nu este raspunzator, aceasta fiind starea normala a lucrurilor. De altfel, nu exista om care sa nu fie supus atacului gandurilor. 
2. Consimtirea 
In momentul in care omul a deschis usa, gandul rau al pacatului nu ii mai este strain. De acum urmeaza conceperea planului comun al gandurilor noastre si ale celui rau pentru realizarea faptei. Acum se recomanda inchiderea simturilor si intarirea mintii, deoarece consimtamantul pune pecetea pe savarsirea pacatului. 
3. Robia 

Iata, bunaoara, gandul rau care a inceput cu o simpla bataie in usa, cu un atac, a inaintat prin deschiderea usii, la o consimtire si, in cele din urma, se lasa biruit prin savarsirea pacatului. Din acest moment, omul nu mai este stapan pe simturile si gandurile sale, nu mai are libertate, devenind rob al pacatului. 
In consecinta, noi, oamenii, nu putem impiedica gandurile sa nu vina, insa putem sa nu le primim. Iata, bunaoara, daca nu putem impiedica pasarile sa zboare pe deasupra noastra, putem sa le impiedicam sa-si faca cuiburi pe capetele noastre. 
Asadar, sa rugam pe Sfanta Fecioara Maria ca in perioada postului (1-15 august) sa ne ajute sa infruntam gandurile pacatoase, cu grija si veghe sporita.

 sursa

Gândurile au o putere enormă. Gândurile pot vindeca bolile. Ele pot transforma mentalităţi. Gândurile pot face practic orice. Chiar şi marile minuni au fost create practic prin puterea incredibilă a gândului. Gândul este o forţă dinamică. El este determinat de vibraţiile PRANA-ei psihice (sau SUKSHMA PRANA) asupra substanţei mentale. Gândul este o forţă la fel ca şi gravitaţia, atracţia sau respingerea.

In fond, ce este aceasta lume? Nimic altceva decat materializarea gandurilor-forma ale lui HIRANYAGARBHA sau Dumnezeu. Am invatat la scoala despre unde de caldura, de lumina si electricitate. Ce nu ne invata stiinta,
 dar ne-o spun inteleptii yoghini, este ca exista si unde-gand, care au o putere enorma. Practic, toti experimentam inconstient, intr-o masura mai mare sau mai mica, puterea gandului. Marii yoghini ca JNANADEV, 
BHARTRIHARI si PATANJALI obisnuiau sa trimita si sa recepteze mesaje catre si de la persoane aflate la mare departare, prin telepatie si transferul gandurilor.Telepatia a fost primul telegraf fara fir si primul serviciu telefonic pe care le-a cunoscut vreo data lumea.
La fel cum practicam exercitiile fizice si sportul, jucand tenis si cricket pentru a ne mentine sanatatea fizica, ar trebui sa nementinem sanatatea mentala prin emiterea unor forme-gand corecte, consumarea de alimente SATTVA-ice, recrearementala intr-o maniera inocenta si pura, schimbarea dispozitiei launtrice prin emanarea de ganduri bune, nobile, sublime,precum si prin cultivarea bunei dispozitii.


Orice gand care porneste de la noi este o vibratie ce nu va muri niciodata. El va continua sa treaca prin vibratia sa toateparticulele universului, si daca este un gand nobil, sfant si plin de forta, el va activa in mod similar toate mintile cerezoneaza cu el. Acest mecanism va permite tuturor celor care ne seamana sa preia gandurile noastre in mod inconstientsi sa inceapa sa emita ganduri asemanatoare, in functie de propria lor capacitate launtrica. Rezultatul va fi ca, chiar fara sacunoastem consecintele propriilor noastre actiuni, noi vom fi pus in miscare forte uriase, amplificate prin puterearezonantei, care vor infrange gandurile malefice emanate de cei egoisti sau rai.
Fiecare om isi are propria sa lume mentala, modul sau de a gandi, propriile cai de intelegere 
a lucrurilor si caile sale deactiune. Asa cum fata si vocea unui om difera de ale celorlalti, la fel difera si modurile de a gandi si de a intelege. Acestaeste motivul pentru care apar atat de des neantelegerile intre oameni, chiar si intre cei apropiati sau prieteni. De regula, noi nu putem intelege corect viziunea celuilalt. De aici, frictiuni, rupturi si certuri ce se produc 
intr-un minut, chiar intre prietenii vechi. Aceasta explica de ce pe pamant prieteniile nu dureaza niciodata prea mult. Ca sa ne putem intelege empatic uniipe altii, ar trebui mai intai sa ne acordam pe frecventa vibratiilor mentale ale celuilalt, renuntand pe moment la propria noastra frecventa. Daca ne blocam accesul la modul "lui" de gandire (la frecventa sa de emitere mentala), nu il vom putea intelege niciodata, percepandu-l doar intr-un mod critic, in functie de propriul nostru filtru mental (care distorsioneaza realitatea gandirii celuilalt). Unde nu exista empatie, cu greu putem vorbi de o prietenie autentica. Gandurile de ura, gelozie, egoism sau desfrau, produc imagini distorsionate in minte, determinand intunecarea intelegerii, pervertirea intelectului, pierderea memoriei si confuzia mentala.

Gandul este cea mai puternica forta de pe pamant. El este cea mai puternica arma din arsenalul unui yoghin. Gandurile constructive transforma, innoiesc si modeleaza. Posibilitatile uriase ale acestei forte au fost dezvoltate pana la perfectiunede catre stramosii nostri antici, care le-au gasit cele mai inalte utilizari. Caci gandul este prima forta ce sta la originea sustinerii intregii creatii. Geneza intregii manifestari fenomenale este explicata ca un prim gand ce a tasnit in Mintea Cosmica. Lumea este o Idee Primara, ce a devenit manifesta. Primul Gand a inceput sa vibreze in Tacerea Eterna a Esentei Divine. Terminologia clasica se refera la acest aspect ca la ICHHA, dorinta lui HIRANYAGARBHA, Sufletul Cosmic, care s-a manifestat in SPANDA, sau vibratia. Aceasta vibratie nu poate fi comparata cu oscilatiile rapide ale particulelor fizice, ci este ceva infinit de subtil, atat de subtil incat nu poate fi practic conceput de mintea normala. Aceasta teorie explica faptul ca toate fortele isi au originea ultima in starea de vibratie pura. 

Orice gand are greutate, forma, marime, culoare, calitate si putere, ce pot fi percepute de catre clarvazatori prin ochiul interior. Gandurile sunt ca obiectele. Asa cum ii poti darui unui prieten o portocala si apoi i-o poti lua inapoi, la fel poti darui si lua inapoi un gand. De aceea, trebuie sa invatam tehnica corecta a manevrarii si manipularii gandului.
Prin puterea de a ne controla gandurile putem dobandi o putere creativa. Gandul trece de la unul la altul, influenteaza mase de oameni, astfel incat cei cu ganduri mai puternice ii vor influenta pe cei cu ganduri mai slabe. Exista astazi numeroase carti asupra cultivarii gandului, puterii si dinamicii lui.
Studiindu-le, vom putea dobandi o intelegere completa a gandului, puterii sale, activitatilor si foloaselor pe care le putem dobandi manuindu-l.

Acest articol este extras din cartea "Puterea gandului" scrisa de Swami Shivananda si aparuta la Editura Deceneu 

Puterea Gandului de Swami Shivananda