Justiţia proamericană şi securitatea română. Partea I

© Foto: SXC.hu

Vă supunem atenţiei un comentariu al domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre justiţia din România.

"Cine îşi imaginează că un preşedinte sau lider politic de la putere poate să sune la un procuror sau la un judecător să ceară o anumită abordare, nu ştie pe ce lume trăieşte şi unde a ajuns România. Povestea asta nu mai funcţionează în România” (președintele Traian Băsescu în timpul suspendării, 17 iulie 2012). Dimpotrivă, eu am toate argumentele să cred că aceasta a devenit regulă începând din 1990.

Liviu Ciupe (vicepreşedinte PD al judeţului Bistrița, fost senator PD), director al regiei de Drumuri și Poduri Bistrița din cadrul DRDP Cluj, a fost arestat în data de 14 septembrie 1999, sub acuzaţia de instigare la delapidare de fonduri din avutul statului în favoarea unei firme private. Arestarea a fost făcută de Daniel Morar, procurorul șef al Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Nu e niciun secret că Daniel Morar fusese promovat pe această funcție la nici 7 ani de la absolvirea facultății de Drept, pe firul scurt, la recomandarea ”stăpânilor” de atunci ai judeţului Cluj, adică CDR-istul Radu Sârbu și colonelul Constantin Ulpiu Mladin, şeful SRI Cluj. Fapt ce conduce la concluzia că Morar a acționat în acest caz la ordin. Ciupe a fost trimis în judecată sub acuzația de delapidare, a sumei de 156 de milioane de lei vechi, contravaloarea unei cantități de asfalt, folosită la amenajarea unei parcări auto.

După câțiva ani de procese a fost achitat definitiv în baza art. 10 lit.d, instanțele apreciind că „reclamantul a fost supus în mod nejustificat privării de libertate”. La data de 9 decembrie 2005, dosarul lui Liviu Ciupe, în care cerea reparații morale și materiale, a fost soluționat irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiţie, care a confirmat decizia civilă nr. 1713/ 28 iunie 2004 a magistraților Curții de Apel Cluj-Napoca, prin care s-a stabilit un cuantum de despăgubire de 140.000 de lei noi. ÎCCJ menționează în motivarea sentinței: „în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale, instanța a inclus în această categorie, acele prejudicii, inclusiv în forma folosului nerealizat, care sunt cert dovedite prin probatorii și astfel cum rezultă din expertiza efectuată. Deși este de principiu că o despăgubire bănească, oricât de importantă, nu poate compensa suferințele psihice îndurate de victima unei erori judiciare, soluția aleasă de instanță, anume acordarea a 10 milioane de lei pentru fiecare zi de arest nejustificat este rezonabilă şi achitabilă, astfel încât cuantumul menționat nu va fi modificat”.

Mai mult decât atât, Ciupe a obţinut din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) obligarea statului român la plata unei despăgubiri de 500.000 de euro pentru perioada de 4 luni de închisoare, în care a fost arestat abuziv de către procurorul Morar. În ceea ce-l privește pe Daniel Morar, devenit în 2005 șeful DNA, omul declara că în cazul Ciupe nu se simte vinovat, Ciupe a fost arestat, cercetat, a fost achitat, asta a fost tot.

Tot procurorul Daniel Morar l-a trimis în judecată în 1999 pentru infracţiunea de abuz în serviciu (posibil tot la comanda lui Radu Sârbu) pe primarul municipiului Cluj-Napoca, Gheorghe Funar. SC Alimentara SA a depus o plângere împotriva lui Gheorghe Funar, învinuindu-l că prin refuzul de a-i elibera o autorizație de construire o prejudiciază, împiedicând-o să desfășoare anumite activități comerciale. Parchetul Curţii de Apel Cluj a făcut propriile calcule și a ajuns la concluzia că prejudiciul, în dauna societății Alimentara, se ridica la 14 miliarde de lei. Prin urmare, Daniel Morar a semnat rechizitoriul și l-a trimis pe primar în judecată, cerând o pedeapsă de 15 ani de închisoare. Pe 7 martie 2003, printr-o sentință irevocabilă, ÎCCJ l-a achitat pe Gheorghe Funar, la dosarul cauzei apărând o expertiză depusă de acționariatul Alimentarei, în mare parte favorabilă inculpatului.

Pe timpul guvernării CDR-iste, în calitate de șef al FPS, proamericanul Sârbu în complicitate cu ministrul finanțelor și cel al agriculturii și alimentației (Decebal Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan), cunoscuți opiniei publice mai mult ca protagoniști ai dosarului ”Caltaboșul”, a reușit falimentarea și desființarea combinatului „Comtim” de la Beregsău (de lângă Timişoara - 1.000.000 porci anual). Știind foarte bine că urma să se construiască un combinat similar, la mai puțin de 100 de kilometri, în Ungaria.

Înainte de 1989 Comtim” era singurul combinat integrator economic Europa de Est asigurând, peste 15.000 de locuri de muncă directe şi de aproape 20 de ori mai multe prin efectele în economia orizontală. România creștea aproximativ 18-19 milioane de porci pe an, 70% din producție era destinată pieței din Rusia, în schimbul ei primind gaze naturale. În prezent, 85% din carnea de porc consumată pe plan intern este din import, organizaţii ale producătorilor autohtoni din industria agro-alimentară lansând acuzaţii privitoare la concurenţa neloială pe care o suportă din partea producătorilor străini, preponderent din Uniunea Europeană, care introduc pe piaţa noastră mărfuri la preţuri de dumping sau care beneficiază în ţările de origine de subvenţii şi prime de export consistente din partea statului respectiv”.

Sursa: romanian.ruvr.ru