miercuri, 19 decembrie 2012

21.12.2012 – Sfarsitul lumii sau intoarcerea zeilor? Enigma mayasa.


 
Cum a aparut legenda potrivit careia lumea se sfarseste pe 21 decembrie 2012 si ce se va intampla la aceasta data.
"Se va sfarsi al 13-lea bak’tun / …se va petrece…/ Bolon Yokte va cobori.". Asa arata inscriptia, incompleta, ce-i drept, din cauza trecerii timpului, descoperita la Tortuguero, un sit mayas din Mexic, in monumentul numarul 6 si care, interpretata din perspectiva calendarului mayas si a codicelor de la Dresda sau Paris, a dus la aparitia legendei 21.12.2012. De acest subiect ne vom ocupa acum.

Discutam in articolul anterior despre manuscrisele mayase pe care norocul a facut sa le putem salva si descifra si care i-au ajutat enorm pe cercetatori sa inteleaga mecanismul calendarului care ar anunta sfarsitul lumii. Este vorba despre cele 4 pergamente care contin fie profetii, fie un horoscop, fie detalii legate de miscarile planetelor din sistemul nostru solar. Cele 4 codice au istorii interesante. Cel de la Dresda a fost gasit in secolul al XVIII-lea la un colectionar din Viena, in timp ce codex-ul de la Paris a fost descoperit intr-un cos de gunoi din capitala franceza. Nimeni nu stie cum au ajuns acolo tocmai din America centrala.
 
Revenind insa la calendar si la descifrarea lui, e bine de stiut ca oamenii de stiinta nu l-au putut descalci doar pe baza acestor pergamente. De altfel, “isteria” legata de sfarsitul lumii a inceput o data cu descoperirea inscriptiei misterioase undeva la 80 de kilometri de Palenque, un fief mayas, intr-o localitate din statul mexican Tabasco. Tortuguero, monumentul numarul 6! Avea sa fie alimentata aceasta isterie de faptul ca in Capitoliul Statelor Unite ale Americii, locul unde se petrec intalnirile Congresului, calendarul mayas ocupa un loc de cinste.
 
Este, de fapt, o scena a intalnirii dintre conquistadorii spanioli si regele aztec Moctezuma intr-o sambata - 15 noiembrie 1519. A fost pentru prima data cand preotii acestei culturi, mostenitoare a “averii” mayase dadeau gres. In ziua aceea, aztecii asteptau pe cu totul si cu totul altcineva, nu pe generalul Hernando Cortez, trimis de Curtea Regala Spaniola dupa noi teritorii, noi cuceriri si noi bogatii. Aztecii, in cea mai pura traditie mayasa, isi asteptau zeii exact in acea perioada. Acesta a fost si motivul pentru care cei 200 de mii de luptatori ai lui Moctezuma nu au opus rezistenta invaziei, pasnice la inceput, a spaniolilor.
 
Profitand de confuzia populatiei locale, spaniolii aveau sa prade si sa distruga aproape tot fara pic de discernamant, pregatind terenul pentru misionarii care au adus crestinismul in zona, cladind pe unele dintre vechile temple, catedrale. Inevitabil, miza a fost aurul aztecilor pe care spaniolii nu s-au sfiit sa-l urce pe corabii si sa-l trimita in Europa. Ei bine, in ziua aceea de 15 noiembrie 1519, aztecii nu il asteptau pe Cortez, ci il asteptau pe Bolon Yokte, unul dintre zeii supremi pentru ca asa spuneau profetiile mayase. Ce nu au inteles preotii acestei civilizatii sau ce au interpretat gresit, nu vom sti, probabil niciodata.
 
Cert este ca si atunci, ca si acum, aceasta civilizatie pornita de la olmeci, continuata de mayasi, raspandita si in partea cealalta a continentului, la incasi, intinsa pe o perioada cuprinsa intre cel putin 2.500 i.Hr si 1600 d.Hr avea certitudinea ca la un moment dat zeii care le-au adus civilizatia practic si care au construit monumentele de la Teotihuacan, Chichen Itza, Tiahuanacu, sau Puma Punku, se vor intoarce.

Pana atunci, ne intoarcem noi la Tortuguero si la monumentul numarul 6 unde a fost descoperita inscriptia aceasta - “Se va sfarsi al 13-lea bak’tun / …se va petrece…/ Bolon Yokte va cobori..”. Trebuie spus ca monumentul cu pricina este o anomalie in traditia mayasa. Spre deosebire de alte constructii din blocuri de piatra uriase, perfect asezate, in asa fel incat nicio foaie de hartie nu razbate printre ele, aici avem de-a face cu un monument din caramida. 2 necunoscute ne intampina in aceasta inscriptie : al 13-lea bak’tun si Bolon Yokte.
 
 
Al 13-lea bak’tun, in traditia mayasa, inseamna un ciclu al Calendarului Lung, ce se incheie pe 21 decembrie 2012. Teoretic, de atunci va incepe al 14. Practic, vorbim despre o obsesia a timpului la mayasi. Acest Calendar Lung, asa cum spuneam si in articolele precedente legate de enigma mayasa, este alcatuit dintr-un “tun” de 365 de zile, 20 de “tuni” insemnand un “katun”, 20 de “katuni” care formeaza un “baktun” si 13 “baktuni” care insumeaza 5130 de ani si reprezinta, la randul lor, Marele Ciclu. Acesta din urma se incheie pe 21 decembrie 2012 cand mayasii, aztecii si descendentii lor il asteapta pe Bolon Yokte, despre care vom vorbi in continuare.
 
Acest zeu se presupune ca a coborat pe Pamant in anul 3114 i.Hr, echivalentul anului 0 la crestini, ca zeu al razboiului si creatiei. Problema este ca nu venise atunci sa ne viziteze pentru prima oara. Mayasii lucrau cu numere incredibile pentru acea data. Din fascinantul lor calendar, din codicele despre care vorbeam mai sus dar si din traditia locuitorilor acestei zone, aflam ca Bolon Yokte, unul dintre Zeii Noptii sau ai Lumii Subterane, cum mai erau numiti, a venit pentru prima data aici, insotit de o cohorta de alti zei, pe data exacta de 29 iulie 931.449 i.Hr. Bunicii dinozaurilor erau mici la acea vreme, probabil.
 
Si totusi mayasii, localizati in America Centrala intre 2500 i.Hr si 900 d.Hr, aveau cunostinte despre o perioada din istoria Pamantului pe care abia acum o intelegem. Cercetatorii n-au reusit sa afle cum au numarat sau cum stiau mayasii despre aceasta data si nici ce anume le-a starnit imaginatia sa “inventeze” sarpele Quetzal, o alta zeitate sau pe Bolon Yokte, cunoscut si ca Stapana Bestie si pe care, teoretic, ii asteapta in 21 decembrie 2012.
 
Pe cine asteptau mayasii si ulterior aztecii in secolul al 16-lea cu atata ardoare incat i-au confundat cu spaniolii cuceritori, predand armele si cazand prada lacomiei europenilor in goana dupa aur? Si cine ar trebui sa coboare acum din ceruri, pe 21 decembrie anul acesta? Tinand cont ca preotii acestei civilizatii au gresit o data in timpul cuceririi spaniole, am putea spune ca nu mai au pe cine sa astepte. Adeptii teoriei paleo-astronautice, potrivit careia in vremuri stravechi, civilizatii dezvoltate se razboiau pe cerul nostru, dand astfel nastere miturilor regasite din India, pana in Grecia si America centrala, sustin insa ca omenirea va avea parte de un soc al zeilor pe 21, asa cum i-au perceput oamenii primitivi, o data cu sfarsitul lumii. Dar aceastei teorii, pe alocuri hilare, trebuie sa recunoastem, ii vom acorda un articol separat.

Intorcandu-ne la mayasi, stim cu certitudine ca erau obsedati de timp. Urmareau ciclurile stelelor, aveau cunostinte despre miscarile planetelor si se temeau de un sfarsit al lumii pe care incercau sa il amane. Lasam tema “sfarsitul lumii” si “intoarcerea zeilor” pe care o regasim si in crestinism, in seama istoricilor religiilor si, in articolul urmator, ne vom ocupa despre sacrificiile inimaginabile, acum, pe care mayasii si, apoi, aztecii, le faceau pentru a multumi zeii si a prelungi viata Pamantului si despre teoriile fanteziste legate de sfarsitul lumii.
Un articol de Lucian Cambesteanu.
Sursa:
Enigma mayasa. 21.12.2012 – Sfarsitul lumii sau intoarcerea zeilor - www.yoda.ro
 
 
Sistemul dupa care mayasii calculau timpul este mai bun decat cel utilizat de latini
Sfarsitul calendarului are legatura cu un ipotetic sfarsit al lumii sau este doar dovada ca undeva in jurul anului 1000 d.Hr am “asistat” la sfarsitul lumii pentru aceasta cultura si pentru populatia care i-a dat nastere?
 
Cercetatorii nu au reusit deocamdata sa stabileasca decat partial cauzele disparitiei acestei civilizatii fascinante. Cum au facut asta si cum au reusit specialistii sa descifreze complicatul calendar mayas? Foarte putine scrieri s-au pastrat din perioada prespaniola a mayasilor, asta si din cauza ca invadatorii crestini au distrus cam tot ce le-a picat in mana din mostenirea populatiei pe care s-au straduit sa o aduca pe “calea cea dreapta”.
 
Norocul a facut ca 4 documente, numite codice, sa supravietuiasca. Ironia face ca tocmai un calugar crestin sa le noteze si sa le traduca in latina, dupa ce va fi dat ordin ca multe alte lucrari sa fie arse. Numele lui este Diego De Landa si a ajuns in peninsula Yucatan in jurul anului 1560 o data cu spaniolii cuceritori. Era momentul cand aztecii stapaneau zona, revendicandu-si insa mostenirea mayasa. Lui De Landa ii “datoram” distrugerea a 5.000 de icoane, sute de vase rituale si zeci de lucrari religioase. Dar ii mai datoram si supravietuirea celor 4 codice dintre care unul a avut o importanta capitala pentru descifrarea calendarului care ne da acum batai de cap. Este numit Codexul de la Dresda si contine, pe langa informatii legate de calendar, date precise despre orbitele planetei Venus, ale lui Marte si chiar despre lunile planetei Jupiter. Inainte sa discutam, insa, despre cum o populatie din jungla putea observa cerul cu atata precizie si de ce, va propunem sa aruncam un ochi asupra disparitiei civilizatiei maya.

Cercetatorii americani de la University of California, Davis, au ajuns la concluzia, potrivit unui numar recent al revistei Science, ca civilizatia maya a disparut in urma a zeci de ani de conditii meteo extreme. Ca sa intelegem fenomenul trebuie sa ne imaginam cat timp i-ar trebui civilizatiei noastre sa se intoarca intr-o epoca sinistra a razboaielor pentru supravietuire in lipsa curentului electric. 10, 20, 30 de ani? Civilizatiei maya i-au trebuit 80 de ani, timp in care elitele, reprezentand conducatorii si preotii, au disparut. Fie au fost ucisi, fie au parasit orasele, cu piramidele si constructiile lor impresionante pe care, teoretic, le-au ridicat. Ramane un mister unde s-au dus sau daca s-au dus undeva.
 
 
Ne aflam in zona Mexicului actual dar intre anii 600 si 1000 d.Hr. Precipitatii abundente au dus la inrautatirea conditiilor de trai, la razboaie, foamete, instabilitate socio-politica si in final la colaps, spun cercetatorii. O perioada de inundatii completata de o alta perioada de seceta. Regatele civilizatiei maya – Tikal, Palenque, Copan, Calakmul, Chichen Itza, ca sa le amintim pe cele mai importante din perioada sfarsitului – au decazut in jurul anului 900 d.Hr.
Ceea ce aveau sa gaseasca colonizatorii spanioli in multe din aceste centre, dupa cateva sute de ani, era o populatie aproape primitiva care nu-si putea explica uriasele constructii din capitalele acestor regate si care a fost usor de subjugat si, ca “bonus” complexuri incredibile cladite din piatra si sufocate la randul lor de jungla, dar si centre aztece care preluasera mostenirea mayasa si pe care aveau sa le distruga.
 
Vom regasi acelasi scenariu apocalyptic, legat de conditiile meteo, in apropiere de Lacul Titikaka, la Puma Punku unde, dintr-un fascinant complex architectonic, format din blocuri uriase de granit sau diorit (o roca de o duritate 8 pe o scara de la 0 la 10 si pe care nu o poti taia decat cu instrumente cel putin la fel de dure si pe care noi abia le-am fabricat in secolul al XIX-lea daca nu chiar XX), s-ar fi ales praful dupa o serie de cutremure devastatoare.
 
Soliditatea constructiilor ne permite insa, din fericire, sa studiem imbinari de blocuri de piatra pe care le concureaza in ceea ce priveste exactitatea, poate doar piramidele egiptene. Ramanem, asadar, la ultima concluzie a specialistilor, potrivit careia, conditiile meteo extreme au dus la disparitia civilizatiei maya. Unde au plecat insa elitele care studiau cerul, realizau calendare sau temple sau ce s-a intemplat cu ele, nu vom sti, probabil niciodata.
 
Vorbim despre elitele, preoti, astronomi, razboinici, care ne-au lasat mostenire cele 4 codice pe care le vom analiza in continuare. Varsta acestor manuscrise nu este cunoscuta dar continutul lor ar trebui sa aiba cel putin 2000 de ani. Au fost scrise pe foi de pergament din fibre de smochin, tratate cu seva din arborii de cauciuc, acoperite cu amidon din plante cu tuberculi si apoi uscate. Sunt acum de vazut in muzee din Ciudad de Mexico, Madrid, Paris si Dresda. Codexul de la Paris contine profetii mayase, cel de la Madrid un horoscop, iar cel de la Dresda este plin de informatii matematice si astronomice.
 
Acest ultim manuscris are si detalii despre calendar si, incredibil, despre pozitiile planetelor sistemului nostru solar fata de Pamant. Cercetatorii au aflat si date exacte despre durata anilor pe Mercur, Venus sau Marte si, si mai surprinzator, despre faptul ca mayasii stiau ziua exacta a unor eclipse din sistemul nostru solar pe care abia acum, gratie satelitilor, noi le putem observa.
Din aceste codice specialistii au reusit sa gaseasca surse pentru descifrarea calendarului mayas care arata asa: cea mai mica unitate de masura era saptamana de 13 zile, consemnate pe o roata cu 13 dinti. Avem apoi luna de 20 de zile, “gravata” de asemenea ca o roata cu 20 de dinti. Rezulta un an de 260 de zile pe care nimeni nu si-l poate explica dar pe care mayasii il numeau “Anul zeului” sau “Anul sacru”-Tzolk’in. Avem apoi o alta roata cu 365 de dinti. Surprinzator, acest an solar, numit de mayasi Haab, are exact 365,242129 zile. Calendarul iulian are 365,250000 zile. Cel gregorian are 365,242500 zile. Cel mai corect este calendarul mayas.
 
Combinate, rotile din calendarul mayas despre care vorbim dau 18.980 de zile. Aici insa mai apare o roata – asa-zisa numaratoare lunga, ce incepe pe 13 august 3114 i.Hr si se termina acum, potrivit monumentului numarul 6 de la Tortuguero, o alta sursa folosita de cercetatori pentru descifrarea calendarului mayas. 21.12.2012, data la care mayasii ar astepta intoarcerea lui Bolon Yokte, unul dintre cei mai importanti zei ai lor. Cine erau, insa, zeii pe care ii asteptau mayasii, si de ce tocmai pe 21.12.2012, vom vedea in articolul urmator dedicat “enigmei mayase”.
Un articol de Lucian Cambesteanu.
Sursa:
 Cum calculau mayasii timpul – calendarul cel mai exact de pe Pamant!
 
 
Sfarsitul lumii sau sfarsitul lumii mayasilor? Incercam sa descifram impreuna codul mayas.
Enigmele maya, o civilizatie misterioasa localizata in Mexicul de astazi, in Guatemala, Belize, El Salvador, Honduras in urma cu mai bine de 4.000 de ani, nu se opresc la celebrul calendar care incepe exact pe 11 august 3114 i.Hr si se termina pe 21 decembrie 2012. Enigmele maya pornesc intr-adevar din actualul teritoriu al Mexicului dar continua in Peru, la Stonehenge, in Turcia, Egipt, Cambodgia si se incheie ca o ghicitoare la piramidele scufundate de pe coasta pacifica a Japoniei pentru ca sunt legate de o traditie, aparent sau nu, intamplatoare. Vom incerca astazi si in articolele care vor urma sa descifram un cod interesant pe care o civilizatie misterioasa, fie ca vorbim despre maya sau despre o alta, anterioara ei si raspandita pe tot Pamantul, ni l-a transmis.
 
Sunt mai multe teorii despre calendarul mayas, despre templele si piramidele pe care mayasii, aztecii si incasii le-ar fi construit. Ne vom opri insa asupra a 3 dintre ele: se opreste calendarul mayas pe 21.12.2012 pentru ca ne asteapta un eveniment important, cum ar fi alinierea planetelor din sistemul nostru cu Pamantul, Soarele si gaura neagra din centrul Caii Lactee, cu efecte pe care nici specialistii NASA nu le cunosc, se opreste calendarul pe 21.12.2012 pentru ca mayasii nu au mai avut timp sa-l continue, lumea lor disparand brusc si misterios in urma unui cataclism, sau nu are importanta faptul ca acest controversat calendar se opreste, ci este mai important sa descifram mesajul sau, mesaj pe care iarasi il vom analiza din 2 perspective: paleo-astronautica, ce sustine ca Pamantul a fost vizitat in trecutul indepartat de o civilizatie extraterestra avansata, chiar noi, pamantenii fiind opera lor si care a lasat urme pe care nici macar timpul nu a reusit sa le stearga (vezi complexul incredibil de la Teotihuacan si piramidele egiptene) sau perspectiva potrivit careia o civilizatie avansata a existat pe Pamant cu mult inaintea celebrelor tablite de la Sumer si ne transmite că undeva in jurul anului 11.000 i.Hr, un teribil potop a distrus-o, lansandu-ne in felul acesta un teribil avertisment că istoria aceasta pe care nu o cunoastem suficient, se poate repeta. In urma cu doar cateva zile, NASA a lasat sa scape un material pe care trebuia sa-l publice pe 22 decembrie 2012 legat de sfarsitul lumii.
 
 
Specialistii prestigioasei institutii ne asigura ca nu exista niciun pericol legat de aceasta data, ca niciun asteroid sau alt corp din spatiu nu va lovi Planeta Albastra, ca nici Soarele nu va prezenta manifestari deosebite desi i se incheie ciclul de 11 ani de activitate, la capatul caruia devine capricios si ofera explozii si radiatii potential periculoase. Si totusi, de ce se termina pe 21.12.2012 cel mai complex calendar cunoscut vreodata pe Pamant si realizat intr-o perioada in care, teoretic, oamenii nu aveau cunostintele necesare pentru a “cartografia” cerul si a cronometra timpul cosmic si nici tehnologia pentru a realiza un calendar ca cel despre care vorbim sau colosale constructii cu blocuri de piatra de sute de tone pe care noi, acum, abia daca am putea sa le miscam? Iar ei, undeva cu mult inainte de Hristos le-au transportat sute de kilometri? Sigur, nu vorbim aici doar de cultura maya de pe actualul teritoriu mexican, ci de intreaga cultura asa numita mezo-americana care include si constructiile incredibile de la Puma Punku, in Bolivia actuala.
 
Provocarea pentru arheologi si istorici nu este calendarul care ar prevesti sfarsitul lumii, ci mostenirea pe care aceasta civilizatie ne-a lasat-o si pe care nu reusim sa o explicam. Sa ne intoarcem, insa la mayasi. Au aparut in America centrala undeva in jurul anului 2.600 i.Hr, potrivit ultimelor datari cu carbon. Baza era peninsula Yucatan din Mexic. Acolo regasim un complex fascinant – la doar 48 de kilometri de Ciudad de Mexico – construit se pare in anul 100 i.Hr si care avea sa reziste pana la 250 d.Hr, inceputul sfarsitului acestei civilizatii. Mayasii controlau insa prin diverse regate si orase un teritoriu mult mai vast. Vorbim despre aproape intreaga America centrala.
 
Specialistii nu au stabilit inca de unde au venit mayasii si nici cat au mostenit de la culturile anterioare : olmecii. Cert este ca aveau intre anii 300 si 900 d.Hr – perioada considerate apogeul civilizatiei mayase – cunostinte avansate de matematica, astronomie si arheologie. Multe dintre aceste cunostinte, Europa avea sa le descopere sau re-descopere mai tarziu. Dupa acest apogeu al mayasilor, intalnim un fenomen bizar. Mayasii dispar. Civilizatia lor se sterge de pe fata pamantului.
 
Ce aveau sa gaseasca spaniolii in secolul al XIV-lea erau aztecii. Despre mayasi, nimic. Doar constructiile peste care conquistadorii aveau sa cladeasca biserici crestine. Intrebati cum au fost realizate acele uriase constructii, cum ar fi Piramida Soarelui, a Lunii sau Citadela de la Teotihuacan, in Mexic, localnicii le-au raspuns invadatorilor ca zeii le-au facut “intr-o singura noapte” cu ajutorul sunetului, uriasele blocuri de piatra plutind. Complexul era numit, de altfel, “locul unde oamenii devin zei”.
 
Sa revenim insa la controversatul calendar mayas, format de fapt din 3 calendare. Imaginati-va ca fiecare luna are 20 de zile. Sunt 13 luni in an. Acesta era Anul Sacru. Era un calendar religios, folosit pentru diverse ceremonii si era numit Tzolkin. Un al doilea calendar folosit de mayasi este cel solar (numit Haab), asemanator cu al nostru si pe care il foloseau la agricultura : avea 18 luni a cate 20 zile. I se adauga o luna pe care mayasii o considerau cu ghinion, de 5 zile. Arheologii si specialistii in cultura maya cu constatat ca cele doua calendare se completau pentru a crea un ciclu de 52 de ani.
Lor insa li se adauga un al treilea calendar, numit Calendarul Cel Lung. Acesta cuprinde aproximativ 5.130 de ani si incepe o data cu ceea ce mayasii considerau startul cele de-a 4-a creatii, in anul 3114 i. Hr. Tot ei numeau aceasta mare perioada de timp, Marele Ciclu care se incheie in decembrie 2012. Cum a fost descifrat si interpretat acest calendar de o complexitate uimitoare dar si cum a disparut aceasta civilizatie, vom vedea in articolul urmator dedicate fenomenului “maya 2012”.
Un articol de Lucian Cambesteanu
Sursa:
 Ce se va intampla pe 21 decembrie 2012!
http://romaniamegalitica.blogspot.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu