vineri, 9 noiembrie 2012

OMUL EXISTA DE 250 MILIOANE ANI PE TERRA….


Amprente de 270 milioane de ani
Pe o placă de calcar, de pe malul vestic al râului Mississippi la Saint Louis, în 1817, George Rappe a găsit amprente stranii. Ele măsurau 266 milimetri lungime, 101 milimetri lăţime. Aceste amprente au fost studiate de etnologul Henry R. Schoolcraft care a făcut următorul raport în 1822: „Degetele de la picioare erau foarte depărtate şi amprenta piciorului se afunda aşa cum se vede la oamenii obişnuiţi de a face marşuri lungi fără încălţăminte. Amprentele sunt de o mare precizie. Ele arată detaliile musculaturii şi umflăturile călcâiului şi degetelor. Toate indiciile conduc la concluzia că aceste amprente datează din epoca în care solul era destul de mobil pentru a le conserva prin presiune şi că ele sunt autentice.” După datare, acest calcar ar fi trebuit să se întărească acum aproximativ 270 de milioane de ani.
1880: Amprente în Carbonifer
În munţii Cumberland (Kentucky), SUA, o pistă de căruţe a scos la lumina zilei un strat de gresie din Carbonifer. Acest strat, vechi de 300 de milioane de ani, a revelat o serie de amprente: amprente de urs, amprentele unui animal apropiat de un cal mare şi amprente de picioare de oameni. Degetele lor erau net marcate. Aceste urme au fost studiate de profesorul J.F. Brown, de la Colegiul Berea.
amprente Amprente vechi de milioane de ani descoperite in toate colturile lumii
1938: Zece amprente de picioare
Dr. Wilbur Burroughs, de la Facultatea de Geologie a Colegiului Berea, a anunţat în 1938 descoperirea a zece amprente de picioare umanoide, într-o gresie carboniferă de la Rockcastle, SUA. Picioarele măsurau 240 de milimetri în lungime şi 152 milimetri în lăţime. Mărimea paşilor era de 45 cm. Nu a găsit nicio urmă de coadă sau de membre anterioare. Microfotografia şi infraroşiile nu au arătat nicio urmă de fasonare artificială. Numărătoarea microscopică a grăunţelor de nisip a indicat o compresie a solului sub amprente. Asta indică, fără contestare, că a avut loc o presiune a unui picior uman, imposibil de reprodus prin sculptură. Roca care purta amprentele a fost estimată la 250 de milioane de ani. Din nefericire, această rocă a fost distrusă.
1968: Cea mai veche amprentă din lume
Un colecţionar amator de fosile a descoperit în 1968 amprenta unui picior încălţat cu o sandală care zdrobea un trilobit. Dacă această amprentă este ceea ce pare a fi, ea ar data de 300-600 milioane de ani. Amprenta a fost descoperită la Antilope Spring (Utah, S.U.A.). Sandala care zdrobeşte un trilobit măsoară 262 milimetri în lungime şi 77 în lăţime. Călcâiul este puţin mai uzat decât talpa.
La 20 iulie 1968, dr. Clifford Burdick, geolog la Tucson, a acceptat de a veni pe sit. El a descoperit la rândul său, într-un strat de şist, amprenta unui picior de copil. El a arătat această amprentă la doi geologi şi a unui paleontolog. Unul dintre geologi a admis că ea a părea a fi cea a unei fiinţe umane, dar paleontologul a respins descoperirea. Niciun om de ştiinţă nu a acceptat de a studia aceste amprente.
1971: Amprenta în vulcan
Amprenta unei fiinţă umane părând a fugi de o erupţie vulcanică în direcţia fluviului Gediz, a fost descoperită în cenuşa vulcanică în 1771 în Turcia. Institutul de cercetare mineralogică din Ankara, a evaluat vârsta cenuşei la 250.000 de ani. Laboratorul medico-legal din Suedia a declarat amprenta de origine umană. Nimeni nu ştie însă cărui tip de umanoid aparţine această amprentă.
amprente2 Amprente vechi de milioane de ani descoperite in toate colturile lumii
1976: Urme de picioare şi de dinozauri
Se pot observa pe fundul râului Paluxy (Texas, SUA) urme de dinozauri. Autenticitatea acestor urme de-a lungul râului nu a fost contestată. Geologul Jack Walper a măsurat urma dintre amprente. El estimează că aceasta a fost lăsată de un dinozaur biped. În acelaşi timp, acolo unde paleontologii nu mai sunt de acord, este că aceste urme sunt însoţite de amprente umane.
Se ştie că a fost dezvăluită o fraudă. Mai multe persoane din regiune au declarat că au sculptat amprente umane pentru a le vinde turiştilor în timpul crizei din 1930. Totuşi, ei au declarat că au realizat aceste copii plecând de la originale.
În 1976, Jack Walper şi Jon Grun au explorat fundul acestui lac. Cu ajutorul unor diguri şi pompe, ei au scos la suprafaţă amprente de dinozauri şi de picioare umane. Ceea ce surprinde este că amprentele erau scufundate. Ar fi trebuit deci de a lucra sub apă pentru a realiza amprentele false. După observaţiile lor, toate urmele prezentau pe conturul lor o pernă însemnând că corespunde presiunii unui picior, care se afundă în mâl. Amprentele măsoară în medie 455 milimetri în lungime şi 125-175 milimetri în lăţime.
1931-1981: Amprente gigantice
În 1931, s-au descoperit amprente aparţinând oamenilor în New-Mexico, SUA. În anul următor, patru cercetători care au studiat urmele au descoperit 13 amprente. În pofida mărimii lor mari, le-au atribuit unei origini umane. De formă ovală, ele măsurau 40-55 centimetri în lungime şi 20-27 centimetri în lăţime. Pe acest sit s-a revenit în 1972, 1974 şi 1981. S-au descoperit noi amprente în munţii San Andreas. Urmele au fost protejate în vederea cercetărilor viitoare.
Dr. William Greely Burraughs, de la Colegiul Berea (Kentucky), a emis următoarea ipoteză: Dacă o depresiune se formează într-o rocă purtătoare de fosile, ea se poate umple timp de mult timp cu sedimente. Aceste sedimente devin materialul în care se fosilizează amprenta unui picior. Această fază secundă de fosilizare fiind încheiată, roca de formaţie recentă poate să apară din soclul vechi. Noile fosile par deci contemporane primelor.
Fosilele anormale se întâlnesc la joncţiunea stratelor sedimentare însă şi în adâncimea rocii care nu arată niciun semn de formare discontinuă. Studiul straturilor nu arată nicio discordanţă în majoritatea cazurilor.
Principiul de bază al stratigrafiei este că straturile cele mai tinere se depun pe cele mai vechi. Această ordine poate fi uneori bulversată. De exemplu, deriva continentelor sau formarea munţilor creând câteodată răsturnări ale straturilor.
O discordanţă este deci o veche suprafaţă de eroziune care este situată între două straturi ca urmare a unui fenomen neaşteptat. Dar aceste discordanţe complică enorm seria straturilor şi deci reconstituirea istoriei Terrei. În cazul amprentelor noastre stranii, nu a fost observat niciun fenomen de acest gen.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu