”Într-o zi, într-un cocon a apărut o mică gaură; un om, care trecea din întâmplare prin preajmă, s-a oprit mai multe ore pentru a observa fluturele care se forţa să iasă prin această gaură mică.
După multe încercări, se părea că fluturele ...
a abandonat, şi gaura rămăsese la fel de mică. Părea că fluturele a făcut tot ce putea şi nu mai era în stare de nimic altceva.
Atunci omul a decis să ajute fluturele: a luat un cuţit şi a deschis coconul. Fluturele a ieşit imediat. Însă corpul fluturelui era slab şi anemic; aripile sale erau puţin dezvoltate şi aproape că nu se mişcau.
Omul a continuat să observe crezând că, dintr-un moment în altul, aripile fluturelui se vor deschide şi vor putea suporta greutatea fluturelui, pentru ca acesta să poată zbura.
Acest lucru nu s-a întâmplat! Fluturele şi-a trăit restul vieţii târându-se pe pământ cu corpul său slab şi cu aripile chircite. Nu a putut zbura NICIODATĂ !
Ceea ce omul, prin gestul său de bunătate şi prin intenţia sa de a ajuta, nu a înţeles, este că trecerea prin gaura strâmtă a coconului era efortul necesar pentru ca fluturele să trimită lichidul din corpul său către aripile sale, pentru a putea zbura. Era chinul prin care viaţa îl punea să treacă, pentru a putea creşte şi pentru a se dezvolta.
Uneori, efortul este exact lucrul de care avem nevoie în viaţă. Dacă ni s-ar permite să ne trăim viaţa fără a întâlni obstacole, am fi limitaţi. Nu am putea fi atât de puternici cum suntem. Nu am putea zbura NICIODATĂ! Mesaje de Suflet
Sursa: dei-matei.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu