Există o serie întreagă de economiști de talie mondială care au început să facă o legătură clară între criza economică și financiară prin care trecem și eventualitatea unui război. Este vorba despre Paul Krugman, Nouriel Roubini sau chiar finanțiști români. Acestea nu mai par vorbe aruncate în vânt atunci când sunt căptușite cu declarații ale celor mari lideri ai lumii. Pentru că lucrurile necesită o explicație mult mai serioasă decât simplele speculații, vă prezentăm mai jos ce spune teoria economică despre război.
O dezvoltare amplă și detaliată a acestei teorii a fost realizată de către economistul Ludwig von Mises, în lucrarea sa "Acţiunea umană. Un tratat de teorie economică", care va fi publicată în curând de către Institutul Ludwig von Mises România.
Capital XXXIV al acestui tratat de economie este intitulat "Teoria economică a războiului", din care vom puncta mai jos elemente esențiale dar care poate fi consultat aici.
1. Războiul total
Referitor la faptul că războiul total este o consecinţă a naţionalismului agresiv există un acord deplin. Dar acesta nu este decât un raţionament circular. Numim naţionalism agresiv acea ideologie care provoacă războiul total modern. Naţionalismul agresiv reprezintă consecinţa necesară a politicilor intervenţionismului şi a planificării naţionale.
2. Războiul şi economia de piaţă
Capitalismul este, în esenţă, un aranjament
destinat ţărilor paşnice. Însă aceasta nu înseamnă că o ţară silită să respingă agresorii străini trebuie să înlocuiască iniţiativa privată prin controlul guvernamental. Dacă ar face lucrul acesta, s-ar lipsi de cel mai eficace mijloc de apărare. Nu există nici o menţiune istorică a vreunei ţări socialiste care să fi învins o ţară capitalistă. În ciuda mult lăudatului lor socialism de război, germanii au fost înfrânţi în ambele războaie mondiale.
Adevărata semnificaţie a incompatibilităţii dintre război şi capitalism este că războiul şi o civilizaţie avansată sunt incompatibile. Dacă eficienţa capitalismului este direcţionată de către guverne către producţia de instrumente de distrugere, ingeniozitatea întreprinderii private crează armamente suficient de puternice pentru a distruge totul. Ceea ce face ca războiul şi capitalismul să fie incompatibile este tocmai eficienţa fără echivalent a modului capitalist de producţie.
3. Războiul şi autarhia
Dacă un om care este economic auto-suficient declanşează o feudă împotriva altui om autarhic, nu se manifestă nici una dintre problemele specifice “economiei de război”. Dar, dacă croitorul porneşte la război împotriva brutarului, el trebuie, de acum înainte, să-şi producă singur pâinea.
Dacă neglijează acest lucru, va ajunge la mizerie înaintea adversarului său, brutarul. Într-adevăr, brutarul poate aştepta mai mult pentru un costum nou decât poate aştepta croitorul pâinea. Problema economică a purtării războaielor se pune, aşadar, în mod diferit pentru brutar şi pentru croitor.
Diviziunea internaţională a muncii a fost creată în ipoteza că nu vor mai exista războaie. În cadrul filosofiei Şcolii de la Manchester, liberul schimb şi pacea sunt considerate ca fiind reciproc intercondiţionate. Afaceristul care a internaţionalizat comerţul n-a luat în calcul posibilitatea unor noi războaie.
Doctrina germană a ecnomiei de război, numită Wehrwirtschaftslehre, afirmă că, în condiţii de război, nici costul de producţie şi nici calitatea nu contează. Afacerile bazate pe realizarea de profit se preocupă de costurile de producţie şi de calitatea produselor. Dar [830] spiritul eroic al unei rase superioare nu se preocupă de asemenea umbre ale spiritului achizitiv. Singurul lucru care contează este pregătirea de război. O ţară belicoasă trebuie să urmărească autarhia, pentru a fi independentă de comerţul extern. Ea trebuie să determine producţia de substitute, independent de orice consideraţii mamoniste. Ea nu se poate mulţumi decât cu controlul deplin al producţiei, deoarece egoismul cetăţenilor individuali ar zădărnici planurile conducătorului. Chiar şi în vreme de pace, comandatului-şef trebuie să i se încredinţeze dictatura economică.
4. Inutilitatea războiului
Intervenţionismul generează naţionalism economic, iar naţionalismul eonomic generează belicozitate. Dacă oamenii şi mărfurile sunt împiedicaţi să traverseze graniţele, de ce să nu încerce armatele să le deschidă drumul?
Rădăcina răului nu este construcţia de armamente mai noi şi mai terifiante. Ea este spiritul de cucerire. Probabil că oamenii de ştiinţă vor descoperi vreo metodă de protecţie împotriva bombei atomice. Dar aceasta nu va modifica situaţia; ea nu va face decât să prelungească, pentru scurtă vreme, procesul de distrugere completă a civilizaţiei.
Economiștii din ziua de azi care vorbesc despre război
Ca să iasă din dezechilibrul economic pe care îl trăiește, America are nevoie de o sumă de bani echivalentă cu cea pe care a cheltuit-o în cel de-al Doilea Război Mondial, a declarat laureatul premiului Nobel pentru economie, profesorul Paul Krugman.
"Ceea ce a pus capăt cu adevărat Marii Depresii a fost enormul program de cheltuieli, care a fost reprezentat de al Doilea Război Mondial", a spus economistul.
În momentul în care o ţară dă faliment înseamnă că nu mai poate să emită titluri de stat şi să le emită pe piaţă, deci nu mai e capabilă să împrumute la nici un fel de dobândă de nicăieri", a declarat Cristian Sima, președintele Bursei de la Sibiu.
"Deci ţara aceea în momentul în care dă faliment nu mai poate să împrumute, deci nu îşi mai poate acoperi deficitele bugetare din împrumuturi externe", a spus Sima, care a precizat că "țara poate să iasă din faliment prin nişte dobânzi foarte mari, prin inflaţie foarte mare, printr-un război şi aşa mai departe. Germania a ieşit din faliment prin război".
Economistul Nouriel Roubini a declarat că austeritatea fiscală ar putea aduce calamități economice urmate de un război.
"În anii 30, din cauza unor greșeli de politică am avut instabilitate financiară, falimente, deprecieri de monedp, tipărire de bani, războaie comerciale, populism, o apariție tot mai mare a regimurilor populiste, radicale și agresive care au venit la putere în state precum Germania, Spania și Japonia, iar apoi s-a terminat totul cu Al doilea Război Mondial", a spus Roubini, care a ținut să precizeze că "Acum nu prezic Al Treilea Război Mondial, însă dacă vine o criză financiară după prima, intrăm în Depresie; instabilitatea politică și socială din Europa și alte economii avansate începe să devină extrem de severă, iar acest lucru este un motiv de îngrijorare", a spus Roubini.
Prima declarație explicită privind Al Treilea Război Mondial
Dușmanii Iranului sunt și dușmanii chinezilor, indiferent ce ar însemna acest lucru. Asta este concluzia trasă în urma afirmației lui Zhang Zhaozhong, un important general chinez, care a declarat că ei, chinezii nu vor ezita să apere Iranul chiar dacă acest lucru ar însemna declanșarea celui De-al Treilea Război Mondial.
Afirmația vine după ce guvernul de la Beijing a estimat miercuri că sancţiunile occidentale împotriva Iranului 'vor complica, vor agrava situaţia' şi vor conduce la intensificarea confruntării pe tema programului nuclear al Teheranului.
Care ar fi concluziile teoriei lui Ludwig von Mises și ce similitudini există acum
1. Războiul total este o consecinţă a naţionalismului agresiv.
2. Naţionalismul agresiv reprezintă consecinţa a politicilor intervenţionismului. (Să nu uităm că băncile au început să fie naționalizate prin programe guvernamentale de intervenție )
3. Războiul şi capitalismul sunt incompatibile.
4. Dacă oamenii şi mărfurile sunt împiedicaţi să traverseze graniţele, de ce să nu încerce armatele să le deschidă drumul? (legătura dintre probleme comerciale și război, oglindit chiar în conflictele valutare care au loc la ora actuală).
Sursa: capital.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu