duminică, 14 august 2011

O moarte invaluita in mister – Papa Ioan Paul I


Voi continua astazi cu un articol care sa lumineze mintile multora dintre noi in ceea ce priveste lumea in care traim si senzatia totul are un curs firesc;   undeva, in spatele tuturor politicilor, economiilor sau religiilor, se afla personaje care, avand o mecanica foarte bine asamblata, detin controlul asupra lumii si decid in functie de interesele proprii.
Aceasta situatie s-a reflectat prin numeroase cazuri, insa moartea Papei Ioan Paul I a determinat pe multi sa-si puna intrebari. Nascut in 1912, fiu al unui fervent militant socialist, Albino Luciani a devenit preot al Bisericii Romano-Catolice la varsta de 23 de ani. Modestia si abnegatia admirabile ii influenteaza intr-o masura considerabila traiectoria in ierarhia Bisericii Catolice. In 1970, devine Patriarhul Venetiei sub pontificatul lui Paul al VI-lea (1963-1978), iar trei ani mai tarziu, cardinal. In urma conclavului din august 1978, Albino Luciani este ales papa. Sfarsitul sau fulgerator, in noaptea de 28/29 septembrie 1978, la doar 33 de zile de la alegerea sa ca papa, a contrariat, alimentand teorii cu o doza mai mare sau mai mica de credibilitate.
Cauza oficiala a mortii a fost infarctul miocardic, stabilita, conform ziaristului de investigatii Yallop, de un anume doctor Renato Buzzoneti, la ora 6.00. Jurnalistul sustine cu indignare ca nu s-a intocmit certificatul de deces.  Controversele abia incep.
Trupul neinsufletit al Papei a fost descoperit de catre sora Vincenza la 4.45, moment in care ea il instiinteaza pe cardinalul secretar de stat Jean-Marie Villot.  Se pare ca o parte din efectele personale ale Papei (ochelarii, papucii de casa si testamentul) au disparut fara urma, iar voma descoperita pe papuci ar fi indicat cu exactitate arma asasinatului – otrava. Sosirea unei masini de imbalsamat la ora 5.00, asadar, la cateva minute de la gasirea Papei nu a fost confirmata de nimeni si este putin probabila.
Cardinalul secretar de stat Villot, care va controla desfasurarea evenimentelor pe tot parcursul zilei de 29 septembrie, ordona fara drept de apel ca imbalsamarea sa aiba loc in aceeasi zi, o masura neobisnuita si ilegala. Mai mult, nici o picatura de sange nu a fost recoltata din corp, intrucat o cantitate infima de sange ar fi fost mai mult decat suficienta, pentru ca otrava sa iasa la iveala . Legile italiene cer ca imbalsamarea unui cadavru sa aiba loc la 24 de ore de la constatarea mortii, si nicidecum la 14 ore, asa cum s-a procedat..
Cea mai plauzibila metoda a uciderii papei este cea a  otravirii cu digoxina, extract al digitalinei. Introdusa oficial in uz in 1785, digitalina este un medicament prescris in anumite boli cardiace. Actionand asupra circulatiei sangvine, digitalina mareste activitatea tesutului muscular, cu precadere a inimii si a arterelor. Doua extracte ale digitalei (planta utilizata, nu o data, cu scop decorativ), digoxina si digitoxina, sunt otravitoare si pot provoca, in cazuri extreme, moartea. Doza terapeutica este foarte mica si, de aceea, exista riscul de a se depasi surprinzator de usor cantitatea sigura. Persoana care manifesta o intoleranta la tratament si este supusa efectelor toxice ale digitalinei prezinta urmatoarele simptome: de la halucinatii vizuale la puls neregulat, pierderea poftei de mancare si chiar tulburari digestive (voma). Alte complicatii pot conduce insurmontabil la deces. Secretarul de stat Villot a introdus o doza letala de digoxina in medicamentul Effortil, ( pe care-l lua papa ) este verosimila si consolidata paradoxal de afirmatiile cardinalului din 1978: Papa a luat, fara voia sa, o supradoza din medicamentul sau. Daca ar fi fost realizata o autopsie, aceasta ar fi demonstrat fara urma de indoiala supradoza fatala (Effortil nu poate provoca moartea nici in supradoza!).
Papa Luciani intentiona sa introduca in Biserica Catolica reforme radicale, insa nu a trait suficient cat sa le puna in aplicare. Unii cred ca a fost ucis pentru a nu mai apuca sa dezvaluie un scandal imens legat de Banca Vaticanului. Este foarte interesant ca, cu doar cateva zile inainte sa moara, Papa Luciani a cerut un control amanuntit asupra Bancii Vaticanului, un organism financiar foarte puternic si foarte controversat, despre care se spunea ca ar avea legaturi cu Mafia si cu P2 ( Propaganda Due – insemnele acesteia -  foto dedesubt  ), o organizatie masonica secreta. Fara sa se teama de consecinte, Luciani a dorit sa dezlege itele acestei afaceri, insa nu a mai apucat sa o faca. Se mai spune de asemenea ca ar fost otravit de o cabala secreta, de cardinali de dreapta, care considerau ca reformele sale ar fi fost prea liberale.
Pontificatul lui Paul al VI-lea ( predecesorul lui Albino Luciani) a constituit paravanul dezvoltarii a numeroase relatii personale si de afaceri intre Paul Marcinkus, presedintele Institutului pentru Opere Religioase, si Michele Sindona, bancher care lucra pentru mafia inca din 1957. Yallop noteaza: cand Montini (Paul al VI-lea) devenise papa, Vaticanul castigase un nou urmas al lui Petru, iar Banca Vaticanului castigase un nou consilier bancar laic, Michele Sindona. Acesta a profitat de instabilitatea financiara a Sfantului Scaun si a devenit colaboratorul Suveranului Pontif. Membru al P2 si prieten apropiat al Marelui Maestru Licio Gelli, Sindona a spalat banii mafiei proveniti din traficul cu stupefiante si jocurile de noroc. Supranumit de insusi primul-ministru italian Giulio Andreotti, in 1973, salvatorul lirei italiene, Sindona a intrat in atentia opiniei publice o data cu prabusirea Franklin National Bank, in octombrie 1974, considerat drept cel mai mare crah financiar din istoria SUA.
Achizitionarea bancii newyorkeze de catre Sindona in 1972 i-a grabit falimentul, pierderile ridicandu-se la doua miliarde de dolari. Acesta nu a fost decat preludiul. In decurs de trei luni (octombrie 1974-ianuarie 1975), banci din Hamburg, Köln, Zürich si Geneva, toate controlate nemijlocit de consilierul lui Paul al VI-lea, se prabusesc spectaculos. Minciunile sfruntate ale Vaticanului in ceea ce-l priveste pe Sindona ating cote alarmante. Marcinkus recunoaste, in 1973, in fata procurorilor americani, buna prietenie, dar retracteaza doi ani mai tarziu, cand va dezminti orice legatura cu dubiosul bancher. Este de notorietate faptul ca aceasta coabitare era ferm condamnata de Ioan Paul I, care, in chiar ultima zi de viata, i-a cerut expres lui Villot ca Vaticanul sa se dezica de afacerile ilicite. In martie 1979, Sindona este inculpat in 99 de capete de acuzare, dar se foloseste de doua ultime tertipuri, in speranta, nu fara temei, de a evita condamnarea. Asasinarea avocatului Giorgio Ambrosioli si inscenarea propriei rapiri in iulie si august nu au avut efectul scontat si, la 27 martie 1980, este declarat vinovat pe baza a 65 de capete de acuzare incluzand frauda, complot, sperjur, declaratii bancare false si insusirea necuvenita de fonduri bancare. Condamnat la inchisoare pe viata, este descoperit mort in 1986, in urma unei suspecte otraviri cu digitalina (!).
Despre Albino Luciani au curs rauri de cerneala, au aparut carti, teorii ale conspiratiei, scrise de jurnalisti sau autori pasionati de mistere, dar probabil ca niciodata nu se va afla tot adevarul in ceea ce-l priveste. De exemplu, in cartea sa, francezul Jesus Lopez Saez, afirma ca 30% dintre italieni  sunt convinsi ca Papa Ioan Paul I a fost asasinat.




Sursa: misteriosii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu