Este o surpriză? Nu. Nouriel Roubini îmi declara la finalul lunii mai că atunci când un stat îşi pierde accesul la piaţa internaţională de capital, el are o problemă. Şi Portuglia îşi pierduse accesul la finanţarea internaţională, compensând-o cu cea instituţională. Declaraţia lui Roubini o găsiţi aici:
Întrebarea lui Roubini rămâne: va fi contagiune spre Spania sau Italia? Probabil, deşi pieţele nu spun asta. Dar ce spun pieţele şi cum spun pieţele?
Pieţele vorbesc în mai multe moduri despre riscul asociat investiţiei într-un stat: mai rapid decât ratingul este preţul la care un stat se împrumută sau nu. Randamentele pentru titlurile de stat pe termen scurt şi lung. Şi nu în ultimul rând, de vreo 3 ani, un indicator din ce în ce mai drag pentru pieţe a devenit CDS-ul. Adică Credit Default Swap.
Ce este CDS-ul? Definiţia scurtă sună aşa: prima de asigurare pe care un creditor trebuie să o plătească unui terţ pentru ca, în cazul în care debitorul(datornicul) intră în incapacitate de plată, să îşi poată recupera integral suma plasată. CDS-urile se măsoară în puncte de bază, iar un CDS de 250 de puncte înseamnă o prima de asigurare de 250.000 de Euro pe an pentru asigurarea unei datorii scadente la 5 ani de 10 milioane de Euro.
Să vedem ce au spus CDS-urile după trimiterea Portugaliei de către Moody’s la categoria junk:
CDS-ul Portugaliei a ajuns la 948 de puncte, după o creştere însemnată de 17 procente, ceea ce înseamnă că un investitor trebuie să plătească 948.000 de Euro pe an pentru a se asigura că va primi peste 5 ani 10 milioane de Euro vândute ca datorie statului portughez. O primă prohibitivă. Practic, asta înseamnă că în 5 ani, creditorul trebuie să plătească 4,74 milioane de Euro ca asigurare că va încasa 10 milioane de Euro. Adică deja principalul lui scade la 5,26 milioane de Euro. De ce ai împrumuta un stat cu 10 milioane de Euro pentru ca, presupunând că statul nu intră în default, să încasezi peste 10 ani doar 5? Asta înseamnă tăierea accesului la pieţele internaţionale de capital.
Staţi să vedeţi situaţia Greciei. Acolo CDS-ul este de 2185 de puncte. Adică trebuie să plăteşti 2,185 milioane Euro pe an sau 10,92 milioane Euro în 5 ani pentru a te asigura că îţi încasezi peste 5 ani cele 10 milioane. De ce ai plăti 10,92 milioane pentru a încasa 10 milioane? Iarăşi, asta se cheamă tăierea accesului la finanţare.
În cazul Irlandei, deasemenea CDS-ul este prohibitiv, de 862 de puncte. Dar dacă pentru Grecia, Irlanda, Portugalia, accesul la piaţa privată este practic tăiat, ce se întâmplă cu celelalte state, precum Spania sau Italia.
Accesul este încă acolo. Spania are un CDS de 297 de puncte, Italia de 215 puncte. Dar este de văzut şi dinamica creşterii asigurărilor de după retrogradarea Portugaliei. CDS-ul Portugaliei a crescut cu 17%, al Italiei cu 13,4% iar al Spaniei cu aproape 12%. Ceea ce arată o diminuare semnificativă a apetitului faţă de risc. Şi întrebarea pe care şi-o pun pieţele: cine îşi va pierde mai rapid accesul la finanţarea privată? Spania sau Italia. Din PIIGS au mai rămas doar un I şi un S. Un SI. Îşi vor pierde accesul la finanţare? În ambele limbi, şi spaniolă şi italiană, SI înseamnă DA. Întrebarea este în ce măsură şi mai ales când. Datoria publică a Spaniei a urcat acum la 63,6% din PIB, faţă de 55% în urmă cu un an. Adică 680 de milioane de Euro. Şomajul este de 21%, împrumuturile pentru imobiliare sunt la prohibitiva dobândă de 15%. Datoria publică a Italiei este de aproape 120% din PIB, respectiv 1890 de miliarde de Euro. În primul trimestru, economia Italiei a crescut cu 0,1% faţă de 0,8% media statelor din zona Euro. Întrebarea rămâne: ce urmează: Spania sau Italia?
Sursa: soviani.com
portugalia e o tara geniala
RăspundețiȘtergere