Adevar sau mistificare?
Ar fi patru rase de extraterestri cu care suntem în contact. Ei ar veni din zonele: Orion, Pleiade, Betelgeuse, steaua lui Barnard si Zeta Reticuli …
Unele surse afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.
Micul orasel Dulce este situat in nord-vestul statului New Mexico si este locuit de 900 de suflete. El se gaseste in rezervatia indienilor jicarillos. Activitatea din oras se limiteaza la cateva magazine si un motel. Baza subterana de la Dolce este camuflata sub teritoriul Rezervatiei indienilor apachus si gazduieste extraterestri si agenti guvernamentali.
Paul Bennewitz, presedintele unei companii stiintifice din Albuquerque, New Mexico si fost anchetator pentru APRO a costituit principala sursa de informare privind baza. De atunci el traieste intr-un spital de psihiatrie. Alte informatii complementare au fost furnizate de catre anumiti ufologi ca Bill Moore (TAL) sau un anume Thomas (care a lucrat in baza).
Se presupune ca guvernul american le da dreptul extraterestrilor de a avea acces la oameni si bovine in schimbul informatiilor tehnologice. Fintele venite din alte spatii utilizeaza ADN-ul animalelor pentru a crea umanoizi: anumite creaturi asemanatoare animalelor in timp ce altele se aseamana cu oamenii. Baza de la Dolce este localizata la 4 km nord-vest de orasul cu acelasi nume si se gaseste sub pamant. A fost construita in 1947.
Despre constructia sa Paul Bennewitz declara: “trupele au sosit la fata locului in fiecare vara incepand cu 1947 camioanele purtau inscriptia companiei de constructii Smith Corp din Paragota Springs, Colorado. Aceasta companie nu mai exista de mult timp. In studiul constructiei a fost implicat Rand Corp. In timpul constructiei bazei, extraterestri au fost excesiv de exigenti in alegerea design-ului si a materialelor de constructie. Muncitorii au utilizat materiale extraterestre a caror functionare nu o intelegeau. De exemplu nu exista cabluri pentru lifturi. Ele sunt controlate gratie campului magnetic. In imediata apropiere au fost create lacuri artificiale- Navojo Dam- pentru a aproviziona baza cu electricitate.
Lungimea bazei este de aproximativ 1,3 km. De la ea decoleaza faimoasele helicoptere Black implicate in mutilari de animale. Complexul de la Dolce este tinut sub inalta securitate. Iesirile sunt supravegheate de 3000 de camere video. Exista peste 100 de iesiri secrete in apropiere si in jurul orasului, altele dau la Archuleta Mesa si la sud de lac. Baza este un fel de laborator genetic conectat la Los Alamos, via Tube-Shuttle.
Baza de la Dulce este condusa de un Consiliu. Presedintele este John Herrington. Legatura cu CIA este facuta de Jim Baker. Trezorierul bazei este un democrat texan, Jim Wright. Majoritatea consilierilor sunt tinuti la Taos, New Mexico.
O persoana cu gradul de securitate Ultra 7 da detalii: exista probabil mai mult de 7 nivele. Majoritatea extraterestrilor se gasesc la nivelele 5-6-7. Ei locuiesc la nivelul 5. Ajuns la nivelul doi individul este dezbracat de tot si cantarit. I se da o uniforma a bazei. Vizitatorii primesc haine albe. Inainte de fiecare intrare dintr-un loc in altul mai sensibil, se cantareste persoana si se analizeaza daca ea are aceeasi greutate care a fost inregistrata in cartea magnetica a sa. Este o comparatie absolut necesara. I se da un cod personal. Orice schimbare de greutate provoaca alarma.
La nivelul patru, studiile se concentreaza pe aura umana, anumite aspecte ale visului, hipnozei, telepatiei, etc. La nivelul 6 individul patrunde in lumea numita Night-Mare Hall. Aici se gasesc laboratoarele genetice. Declaratiile unui fost om de stiinta care a lucrat pe acest nivel sunt inspaimantatoare: Am vazut oameni cu 3-4 picioare care erau jumatate om jumatate caracatita, dar si reptile umane si creaturi furioase avand maini umane dar tipand ca si copiii mici si chair si oameni soparla. Au fost raportate si alte forme de creaturi: oameni cu aripi, oameni-capra, draco-reptile, etc.
La nivelul 7 se gasesc capete, membre, trupuri umane care se scalda in diverse solutii si multi embrioni. Am intalnit adesea multi oameni drogati care cereau ajutor din cand in cand a declarat martorul. Extraterestrii de la Dulce se considera ca primii locuitori ai Terrei si sunt produsul incrucisarii dintre Homo Sapiens cu o specie umanoido-reptila. Aceasta specie, a carei rol este aceea de mercenar a fost creata de catre fiintele numite Draco care utilizeaza actual planeta ca trambulina.
Pentru a rapi oamenii, ei aleg victimele in functie de capacitatea navelor lor: nu trebuie sa depaseasca jumatate (adica 100 de persoane). Dupa aceea se petrece un lucru deja clasic: implantul. Un esantion din pielea sa, ovulul femeii sau sperma barbatului este prelevata, fara a uita ADN-ul. Gratie implantului magic, extraterestrii sunt capabili de a programa victimele rapite si de a face ce vor cu ele. Acestea nu-si mai aduc aminte nimic. Dar ele pot fi reperate dupa expresia privirii lor. Paul Bennewitz detalieaza: Ei au o expresie a privirii stranie si un suras stupid.
In 1978, in fine, un mic grup de functionari de la baza Dulce au descoperit oribilul adevar. Si a inceput un fel de rezistenta… se spune ca in acea perioada la baza se aflau aproximativ 18.000 de extraterestrii. La sfarsitul anului 1979, a avut loc o confruntare, in care si-au pierdut viata multi soldati. Urmarea? Baza Dolce a trebuit sa fie inchisa temporar. Eilliam Cooper comenteaza: Grijile au inceput atunci cand un grup de 66 de persoane de la National Recon Grup (De Ita Grup), responsabil cu securiatea pentru proiectele conenctate extraterestrilor au fost ucisi in timpul conflictului.
Se presupune ca guvernul american le da dreptul extraterestrilor de a avea acces la oameni si bovine in schimbul informatiilor tehnologice. Fintele venite din alte spatii utilizeaza ADN-ul animalelor pentru a crea umanoizi: anumite creaturi asemanatoare animalelor in timp ce altele se aseamana cu oamenii. Baza de la Dolce este localizata la 4 km nord-vest de orasul cu acelasi nume si se gaseste sub pamant. A fost construita in 1947.
Despre constructia sa Paul Bennewitz declara: “trupele au sosit la fata locului in fiecare vara incepand cu 1947 camioanele purtau inscriptia companiei de constructii Smith Corp din Paragota Springs, Colorado. Aceasta companie nu mai exista de mult timp. In studiul constructiei a fost implicat Rand Corp. In timpul constructiei bazei, extraterestri au fost excesiv de exigenti in alegerea design-ului si a materialelor de constructie. Muncitorii au utilizat materiale extraterestre a caror functionare nu o intelegeau. De exemplu nu exista cabluri pentru lifturi. Ele sunt controlate gratie campului magnetic. In imediata apropiere au fost create lacuri artificiale- Navojo Dam- pentru a aproviziona baza cu electricitate.
Lungimea bazei este de aproximativ 1,3 km. De la ea decoleaza faimoasele helicoptere Black implicate in mutilari de animale. Complexul de la Dolce este tinut sub inalta securitate. Iesirile sunt supravegheate de 3000 de camere video. Exista peste 100 de iesiri secrete in apropiere si in jurul orasului, altele dau la Archuleta Mesa si la sud de lac. Baza este un fel de laborator genetic conectat la Los Alamos, via Tube-Shuttle.
Baza de la Dulce este condusa de un Consiliu. Presedintele este John Herrington. Legatura cu CIA este facuta de Jim Baker. Trezorierul bazei este un democrat texan, Jim Wright. Majoritatea consilierilor sunt tinuti la Taos, New Mexico.
O persoana cu gradul de securitate Ultra 7 da detalii: exista probabil mai mult de 7 nivele. Majoritatea extraterestrilor se gasesc la nivelele 5-6-7. Ei locuiesc la nivelul 5. Ajuns la nivelul doi individul este dezbracat de tot si cantarit. I se da o uniforma a bazei. Vizitatorii primesc haine albe. Inainte de fiecare intrare dintr-un loc in altul mai sensibil, se cantareste persoana si se analizeaza daca ea are aceeasi greutate care a fost inregistrata in cartea magnetica a sa. Este o comparatie absolut necesara. I se da un cod personal. Orice schimbare de greutate provoaca alarma.
La nivelul patru, studiile se concentreaza pe aura umana, anumite aspecte ale visului, hipnozei, telepatiei, etc. La nivelul 6 individul patrunde in lumea numita Night-Mare Hall. Aici se gasesc laboratoarele genetice. Declaratiile unui fost om de stiinta care a lucrat pe acest nivel sunt inspaimantatoare: Am vazut oameni cu 3-4 picioare care erau jumatate om jumatate caracatita, dar si reptile umane si creaturi furioase avand maini umane dar tipand ca si copiii mici si chair si oameni soparla. Au fost raportate si alte forme de creaturi: oameni cu aripi, oameni-capra, draco-reptile, etc.
La nivelul 7 se gasesc capete, membre, trupuri umane care se scalda in diverse solutii si multi embrioni. Am intalnit adesea multi oameni drogati care cereau ajutor din cand in cand a declarat martorul. Extraterestrii de la Dulce se considera ca primii locuitori ai Terrei si sunt produsul incrucisarii dintre Homo Sapiens cu o specie umanoido-reptila. Aceasta specie, a carei rol este aceea de mercenar a fost creata de catre fiintele numite Draco care utilizeaza actual planeta ca trambulina.
Pentru a rapi oamenii, ei aleg victimele in functie de capacitatea navelor lor: nu trebuie sa depaseasca jumatate (adica 100 de persoane). Dupa aceea se petrece un lucru deja clasic: implantul. Un esantion din pielea sa, ovulul femeii sau sperma barbatului este prelevata, fara a uita ADN-ul. Gratie implantului magic, extraterestrii sunt capabili de a programa victimele rapite si de a face ce vor cu ele. Acestea nu-si mai aduc aminte nimic. Dar ele pot fi reperate dupa expresia privirii lor. Paul Bennewitz detalieaza: Ei au o expresie a privirii stranie si un suras stupid.
In 1978, in fine, un mic grup de functionari de la baza Dulce au descoperit oribilul adevar. Si a inceput un fel de rezistenta… se spune ca in acea perioada la baza se aflau aproximativ 18.000 de extraterestrii. La sfarsitul anului 1979, a avut loc o confruntare, in care si-au pierdut viata multi soldati. Urmarea? Baza Dolce a trebuit sa fie inchisa temporar. Eilliam Cooper comenteaza: Grijile au inceput atunci cand un grup de 66 de persoane de la National Recon Grup (De Ita Grup), responsabil cu securiatea pentru proiectele conenctate extraterestrilor au fost ucisi in timpul conflictului.
Mitologia OZN privind presupuse colaborari secrete între guvernul SUA si extraterestri a fost întretinuta, mai ales prin anii optzeci, si de cateva personaje pitoresti, cu o certa carisma. Unul dintre acestia este Milton William (Bill) Cooper, subofiter în Air Force. El afirma ca în perioada 1970-73, pe cand lucra pentru comandamentul flotei militare din Pacific, a avut acces la doua materiale: Raportul nr.13 al proiectului Grudge/Blue Book si un rezumat privind operatia „Majority” (care ne duce, cu gandul la grupul oficial ultrasecret MJ-12, pentru gestionarea relatiilor cu extraterestrii). În „Raportul 13” s-ar fi gasit date privind prabusiri de OZN-uri, cadavre recuperate, extraterestri vii, fotografii ale aterizarii din 1964 de la baza Holloman etc.
Adevaratul proiect M-12 ar fi fost declansat cu sprijinul marii finante mondiale si a unor societati oculte. Iata-ne astfel în plina teorie a conspiratiei. O alta persoana, numita Bill English, ofiter de contrainformatii în cadrul „Beretelor Verzi”, afirma si el ca a vazut Raportul 13 Grudge/Blue Book, un material de 624 pagini, realizat aparent în 1953 si adus la zi în 1969. Raportul era Strict Secret si continea observatii semnificative de OZN-uri, aterizari, întalniri apropiate, rapiri, sechestrari de persoane, OZN-uri prabusite si recuperarea resturilor, analiza acestora etc.
Cooper si English sustineau ca în 1964, la întalnirea de la baza Holloman, s-a încheiat o întelegere prin care extraterestrii promisesera un aport de tehnologie, în schimbul permisiunii de a rapi oameni în vederea unor experiente. În virtutea aceleiasi întelegeri, guvernul american urma sa construiasca un numar de baze subterane în care sa fie gazduiti extraterestri, împreuna cu navele lor, si unde sa aiba loc schimburile de informatii tehnologice. Marelui public nu trebuia sa i se divulge nimic despre toate acestea.
Cooper afirma ca în 1972 extraterestrii se gaseau deja în sase baze subterane ale armatei din SUA: în New Mexico, Nevada, Utah, Colorado, de pilda, în Aria 51, sau la Dulce (New Mexico). Guvernul ar mai fi realizat, în acelasi scop, zeci de orasele subterane, amplasate la mare adancime sub pamant.
Aviatorul John Lear a declarat, începand din 1987, ca detine informatii ca guvernul SUA a vandut rasa umana unor extraterestri care ne vor raul, confirmand în buna masura cele spuse de Bill Cooper. Lear, fiul unui faimos inventator si constructor de avioane, nu era un fitecine. El a zburat cu peste 160 de tipuri de avioane, a participat la mai multe misiuni CIA, a doborat, de repetate ori, recorduri de viteza si era singurul pilot din lume care detinea toate tipurile de certificate de zbor eliberate de Federal Aviation Administration.
Lear sustinea ca în laboratoarele subpamantene multietajate de la Dulce-Archuleta, din nordul statului New Mexico, dar si în alte baze din Nevada, New Mexico etc., se afla mii de extraterestri, care efectueaza experimente sinistre pe oameni si pe animale, între care crearea unor mutanti sau hibrizi între fiinte umane si extraterestre. Tot acolo ar trai un mare numar de specialisti pamanteni, închisi probabil pentru totdeauna. În 1979, la baza Dulce, ar fi izbucnit chiar o revolta, înabusita în sange de venetici.
Conform lui Lear, între 1979 si 1983, grupul MJ-12 a început sa-si dea seama de greseala facuta. Rapirile erau mult mai nume-roase decat se convenise, în schimb tehnologiile primite erau simple surogate, foarte departe de performantele vehiculelor si ale armelor de care dispuneau extraterestrii. În consecinta, guvernantii au luat decizia realizarii unor arme defensive, prin care pamantenii sa poata distruge navele venite din Cosmos. Acesta ar fi fost adevaratul mobil al programului Initiativa de Aparare Strategica „Razboiul Stelelor”, nicidecum apararea contra rachetelor nucleare sovietice.
Declaratiile lui Lear au fost întarite de William (Bill) Hamilton, fost angajat Air Force, ca si de un oarecare „Thomas C.”, ofiter al serviciilor de informatii, care sustinea ca fusese fotograf în laboratorul subteran de la Dulce, dar si de un individ cu pseudonimul Jasson Bishop, care pretindea ca a facut parte din personalul bazei. S-au gasit si alte persoane care au sustinut ca ar fi lucrat la aceasta baza, cot la cot cu „cenusiii”…
Cititi si: “Sumar articole”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu